Fastum gel

Am avut o săptămână… hai să o numim diplomatic atletică. Nediplomatic: epuizantă depedeve fizic şi energetic. Se pare că mă imaturizez cu vârsta, şi mă avânt în nebunii din ce în ce mai solicitante. Sau poate micul demon al aventurii nu mă va părăsi niciodată? Sper sincer să nu o facă; nu îmi doresc să ajung genul de forumistă din grupurile de discuţii despre familie, care să aibă două griji: dacă e bine să prăjeşti ceapa sticlos sau brun, şi dacă e bine să pui tapet cu ursuleţi în camera copilului, în locul celui cu buburuze de până acum. Părerea mea (deşi nimeni nu o cere): Ceapa e cea mai bună crudă, în salate, şi poţi să pui şi tapet cu pule cu urechi în camera copilului, dacă habar nu ai să îl educi, şi fie îl laşi să ajungă un cocalar obraznic, fie faci tot posibilul să îl anulezi ca fiinţă umană, şi încerci să-ţi împlineşti prin el visele de fată mare, pe care nu ai fost suficient de coioasă să ţi le transformi în realitate de una singură.

Bun, aşa se întâmplă ori de câte ori caut câte ceva pe Gogule, iar el mă trimite pe desprecopii.ro sau în alte asemenea locuri de pierzanie. Ideea e că după săptămâna mea de vitejii, am o febră musculară de nu pot să mă mişc. De dimineaţă, în metrou, s-au uitat doi pulifrici la mine, în timp ce mă aşezam pe un scaun, strâmbându-mă cât puteam eu de reţinut, şi au început: “Ia uite la ea, ce greu se aşază! Ce-ai făcut, pisi, noaptea trecută?!” “TOATĂ SĂPTĂMÂNA trecută, băi, habarniştilor şi megdonaldiştilor!” am bombănit eu.

—————————-

I had a week… let’s euphemistically call it “athletic”. Or, if we choose a franker expression, let us call it “physically and energetically exhausting.” It seems that, as I grow older, I gradually lose my maturity and throw myself into increasingly demanding projects. Or, perhaps, the little demon of adventure will never leave me? I honestly hope it won’t; I never intend to end up like those pathetic women wasting their times on family-related forums and discussions on two major topics: whether to saute onions or to fry them brown, and whether to change the beetle-pattern wallpaper in your kid’s bedroom and replace it with a bear-pattern one. My take on these topics: I prefer onion uncooked, in salads, and I does not matter what the wallpaper pattern is, as long as you fail to educate your child properly, either turning him into a rude asshole, or completely annihilating him as a human being, in an attempt to use him as a puppet to fulfill your own dreams, as you had no balls to pursue them for yourself.

Well, I must admit that I tend to get quite pissed off whenever I search something on Google and it sends me to family forums. Unless the discussion reaches a hilarious peak of stupidity.
The point is that I had a tough week that resulted in severe DOMS and, as I sit in an armchair, moaning and groaning, and spreading Fastum gel all over myself, I recall my morning chat in the subway: I was attempting a painful sitting down, when two sick fucks noticed me and had the fucking nerve to comment: “Oh, look at her, she is hardly able to sit on her ass. What did you do last night, honey?” “LAST WEEK, you idiot McDonalds brained morons!” I replied furiously.