Feliz Navidad

Poate cea mai frumoasă urare de Crăciun, din toate limbile, este cea din limba spaniolă. Pentru că este cea mai apropiată de sensul iniţial al sărbătorii. Naşterea Mântuitorului. Naşterea forţei purificatoare.

Navidad – Crăciun – vine direct din Natividad – naştere. Urarea asta îţi doreşte de fapt să renaşti frumos, curat şi în tot ce ai tu mai bun. Şi mi se pare mai important decât să-ţi fie sarmaua grasă, porcul rumen şi bradul multicolor.

Hai să echivalăm ideea de Isus cu ideea de speranţă.

Speranţa autentică e primită prost de anumiţi indivizi. Partea mitului care m-a frapat e povestea cu Irod care a măcelărit bebeluşii sub doi ani din întreaga ţară, să se asigure că s-a descotorosit eficient de rivalul la tron. Ăsta e defectul speranţei autentice: cumva umflă tărâţa orgoliului inutil în toţi impostorii şi toate jigodiile. Am tot văzut fenomenul. L-am tot pus la inimă şi m-a tot otrăvit degeaba. Am nevoie de acest “navidad – natividad” să mă eliberez.

Noroc că Iosif şi Maria erau plecaţi la drum, să dea cu subsemnatul în oraşul în care se născuseră, pentru că birocraţia era ceva sinistru, chiar şi în acele momente mitice. Dar cum se întâmplă mereu, adeseori miracolele, speranţa, frumosul, izvorăsc dintr-un lucru aparent sinistru.

Nimeni n-a vrut s-o ajute pe femeia apucată brusc de durerile facerii. Nimeni n-a considerat-o demnă de luat în casă, apărat şi îngrijit. Singurul milostiv le-a pus la dispoziţie ieslea cu animale.

Şi bine a făcut. Animalele sunt cei mai iubitori, discreţi şi tămăduitori companioni din univers. (În timp ce scriu asta, Pulică a venit brusc să mă muşte de cot, de unde mă izbeşte intuiţia, pe care o tot am, că pisica asta ştie exact ce gândesc şi are nişte reacţii care gem de simţ al umorului.) Empatia lor tăcută, modul în care stau cu capul pe genunchiul tău când te văd frânt e cel mai bun medicament din univers. Nu poţi renaşte decât lângă animale. Mai binele din tine are nevoie de blândeţea lor lipsită de condiţii redactate în font mic şi de cruzimi neaşteptate ca să poată reizbucni.

Iar oamenii luminaţi – cei trei magi – care ştiau să recunoască forţa izbăvitoare a mai binelui au venit singuri. Au căutat ieslea – imaginaţi-vă concret partea asta a mitului, să intri într-un orăşel, căutând hambarul nu ştii exact cui. Şi au găsit-o, călăuziţi de o stea. Per aspera ad astra.

Urarea mea de Crăciun să renaştem în autenticitate şi să ne găsim stelele luminoase care să ne călăuzească spre speranţă.

Feliz Navidad.