Luni seara, teatrul Odeon a găzduit un spectacol al Teatrului din Ploieşti. Un spectacol de Radu Afrim. “And Bjork, Of Course”
“And Bjork, Of Course” e creat de Radu Afrim, după o piesă de… Dar mai contează? Unde îşi pune Radu Afrim amprenta, autorul încetează să mai conteze. Pentru că Radu Afrim rescrie, reproiectează, reconstruieşte. Pe scurt, afrimizează.
În general, universurile afrimizate sunt puternic marcate – fie de sărăcie extremă (“Plastilina”), fie de inadaptare (“Adam Geist”), fie de o boală necruţătoare (“Inimi cicatrizate”, “E doar sfârşitul lumii.”), fie de bătrâneţe şi neputinţă (“Joy Megajoy”) Cu alte cuvinte, un bagaj mare, greu, neîndurător şi de neevitat – pe care personajele îl cară cu graţie sau cu morgă, cu zâmbetul pe buze sau cu înjurături birjăreşti – şi toate acestea de fac să plângi/râzi/plângi/râzi şi tot aşa…
Judecând prin prisma acestor mari teme afrimice, “And Bjork, Of Course” e atipic. Nişte oameni destul de banali şi de liniştiţi vor şi ei să încerce marea cu degetul, pentru că e rău cu rău, dar mai rău fără de rău şi – ia hai să-şi trateze şi ei sictirul ontologic cu o şedinţă de psihoterapie care să îi facă să “fie ei înşişi”.
De aici, resursele comediei sunt aproape inepuizabile. Râzi de te strâmbi, când vezi oameni încercând să pozeze în victimele destinului implacabil, doar pentru a-i tuşa pe cei din jur. “Nu spun că nu sunt fericită, dar mă gândesc că poate aş putea fi şi mai fericită”, recunoaşte una din doamne. Alta pozează melodramatic în victima multiplului viol, dar nu pridideşte să-şi dea “licrele” jos, cum se iveşte ocazia.
Şi observi că “suferinzii” din “Bjork, Of Course” sunt ai naibii de încântaţi de suferinţele şi traumele lor, că se bălăcesc în ele cu voluptate, că e singurul lucru care le mai oferă o variaţie în plictiseala majoră a vieţii normale de adult. Iar Afrim surprinde şi satirizează spumos toate clişeele cunoscute ale psihoterapiei, precum şi ineficienţa ei derizorie.
Şi care e soluţia aşa-ziselor probleme cu care se confruntă aceşti oameni pe care viaţa i-a scutit de griji reale?
Desigur, un futai îndelung, epuizant şi pe săturate. Şi eşti ca nou.
Nu exista piesa asta pe torrente ca altfel si in urma articolului astuia vedeam o `recomandare` de-a ta. 🙂
Nu, dar există tren până la Ploieşti. Şi prieteni cu maşini.
In baza asta o sa apara mai repede pe torrente. Plus ca acum trebuia vizionat, ca efect imediat al recomandarii. Nu asa a fost la celelalte doua?
Prea le vrei şi tu pe toate “acum, pe loc”! 🙂
😛
Asa de evident este? Cliseatic iti raspund: viata-i scurta! 😆
Şi mare parte din ea e destul de naşpa. În primii 15 ani depinzi de toanele altora. În următorii 10, eşti prea crispat şi nesigur, şi strici singur tot ce faci. În următorii zece, deja se aşterne prima celulită 🙁 şi după aia, things get worse & worse.
“În următorii 10, eşti prea crispat şi nesigur, şi strici singur tot ce faci” Daaa!! Stiam eu ca realizasem bine ce realizasem legat de varsta asta de o cuprinzi aici. Si eh, o celulita, mare scofala; e ceva natural si normal. E in viata macar 😛
Misto concluzia ta 😛
Suna bine 🙂 Eu n-am tren pana la Ploiesti, dar ma voi impaca cu ideea :)) Oricum ma ia rasul numai cand ma gandesc la cliseele din psihanaliza 😀
Cat despre restul, sa inteleg ca eu am ratat vreo 10 ani din viata, (partea cu crispat si nesigur si strici tot ce faci) si am sarit direct la celulita? rofl!! 😀
Raluca: păi nu e a mea, e a lui Afrim. şi să vezi futai apoteotic, când cele patru actriţe din distribuţie pun mâna pe cel mai frumos băiat…
Anthea: eşti norocoasă dacă ai ratat partea cu crispările şi nesiguranţa.
Cine vine la Ploiesti?!!!!
Lorena, te rog mult spune-mi daca piesa se mai joaca/se va mai juca (cumva) si in alte orase: Bucuresti, cluj, etc…in mode normal, stiu ca nu, dar incerc.
Postarea asta e ge-ni-a-la!!!
thecreatrix: când scriu despre creaţiile altora, postarea e genială sau pleoştită în funcţie de senzaţia de genialitate sau de pleoşteală pe care mi-au inspirat-o ăia. Dar să ştii că Afrimescul tiene blog. Poţi să mergi la el pe blog şi să-l interoghezi când, unde, ce, cum şi cu cine.
Trebuie sa-l vad si eu pe dl.RADU AFRIM “And Bjork, of course”.
Lorena,nu ne-ai continuat ce se intimpla dupa stadiul de celulita si worse& worse ? Nu stiu de ce , cred ca le-am depasit pe toate 3.
Sa ma gandesc la better & better ?
De la jumatatea virozei pulmonare, cu alta tona de medicamente pe birou ,transmite disperata aceeasi vulpe.
E sigur ca e primavara perioada asta mizerabila prin care trecem ?
Francezii, şmecherii, şi-au tras site unde poţi să-ţi plângi de milă.
http://www.viedemerde.fr/
http://www.jobdemerde.com/
http://www.jaipasdechance.com/
Aştept varianta românească…cred că n-o să să facă faţă site-ul!
Citez, din istorie apelând la memoria-mi de elelefant(easă): “Soarta noastră fuse cruntă astă dată, mica mea oştire fuse sfărâmată”…Suntem plângăcioşii globului, da’ şi avem motive!!! 😉
Exista si varianta romaneasca: viatadecacat.net
E o porcarie.
m-am suparat groznic, mi-ai spus ca textul meu nu are calitate decat caractere. M-ai pus pe ganduri si am pierdut vreo doua fire de par. Acum sunt si ingandurt ca supararea mi-a trecut. dar cele doua fire sunt pierdute definitiv
Citind despre universurile(lumile) afrimizate(afri-mixate):saracie extrema,inadaptare,boala ,batrinete si neputinta si efectul: “te apuca risu/plinsu” mi-am adus aminte ce este teatrul .
Oamenii se ascund in spatele a 2 masti:o masca ride,o masca plange.(Unii au si a treia masca)
Lupuleasooooooo! Bai, mai traiesti?
na,a aparut si paraciosul blogului!
Ce vorbesti, mosule? Eu am emanat o tona de rahat imputit pe blogul asta, sau tu? Ma si intreb de unde atata tupeu sa mai comentezi pe blogul asta, si de ce nu te trimite Lupoaica nu in ma-ta, nici in mortii ma-tii, ci in mortii mortilor mortilor mortilor ma-tii, unde ti-e locul.
Nelegat de subiect … te rog ia-mi id din mail, as vrea sa vorbesc ceva cu tine
@toxicMDR: nu, copilas. intai dai frumusel un comment cu ce vrei. daca e personal si soliciti chestia asta, nu se publica. daca vrei link exchange sau alte tampenii, raspunsul e “go, fuck yourself in the ass.” daca e o propunere interesanta, vei fi contactat.
@Hillsburry
2 categorii de persoane ar trebui sa nu aiba acces la internet:drogatii si retardatii.
Pe tine psihologul nu te poate ajuta.Succes la psihiatrie.
Corect, pe mine psihologul nu are de ce sa ma ajute. Nu eu postez injuraturi si insulte pe situl cuiva, si apoi incep sa ling unde am scuipat.
Ar fi misto sa se taie accesul drogatilor si retardatilor de la internet. Asa ar scapa Lupoaica de tine.
Am cautat si eu, dintre zece pareri pozitive, pe singura negativa. Am aberat pe marginea ei cat m-a dus si pe mine singurul neuron pleostit din dotare. Doar nu te astepti din partea mea sa recunosc cat sunt de varza, nu?
Am totusi o dilema: de ce dracu’ tot revin cu aberatiile, o data ce mi-am stricat firma? O sa apelez la ajutor calificat si o sa aflu.
vulpe: sănătate multă îţi doresc.
almanahe: genial! 🙂
cleomf: plus că viatadecacat mi-a blocat calculatorul, nesimţita.
dodu: preferat să te mint?
arta microtextului e aceea de a EXPRIMA ceva cu alea 140 de caractere, nu de a ţâpa (adică a arunca) nişte cuvinte la nimereală.
dacă te superi pe o părere sinceră, asta e – supără-te. îmi asum faptul că microtextul tău nu mi-a transmis nimic. nici umor, nici emoţie.
patrick hillsburry: mai trăiesc, dar prost.
Marta, iesi afara si traieste clipa !
[if you rememeber the line]
cum să nu. am râs de ea cu lacrimi.
Ideea era ca mi-ai parut o tipa inteligenta si am crezut ca ar fi interesant sa vorbesc cu tine, poate m-am inselat dupa cum mi-ai raspuns.
m-am uitat mai sus să văd cum ţi-am răspuns, şi văd că nu ţi-am răspuns eu, ţi-a răspuns Patrick. şi a rezumat destul de just faptul că nu e normal să intre orice gigi pe pagina unui scriitor şi să-i pretindă mailul, ba chiar să înceapă să-l insulte dacă acesta are treabă şi nu e interesat de fleacuri.
vizavi de credinţa că ar fi interesant să vb cu mine: în mod sigur te-ai înşelat, îmi pare rău că ţi-ai pierdut timpul pe acest site de proşti şi poţi circula cu încredere pe site-uri unde întâlneşti doar oameni de valoarea ta.
hai sănătate.
Sunt un bou şi insist să o semnalez. Iar şi iar.