Gayfest 2008 (2)

Dacă Accept România m-ar fi chemat la o lectură publică, ar fi fost marea mea plăcere. În fond, cel de-al doilea roman al meu, “Bătăuşu’ de câmpi” e, printre altele, povestea a doi băieţi care se iubesc, povestită din perspectiva unuia dintre ei. Şi aş fi citit următoarele:

Auzi, bă, tată…
Bă, tată! Eşti acolo? Da’ chiar eşti cu adevărat acolo? Când omu’ se trezeşte aşa, singur cuc, cu patru pereţi proptiţi de creierul lui viran, e greu să mai meargă pe încredere.
Da’ oriunde ai fi, cască bine urechile şi ochii, Dumnezeu surd şi orb care eşti, că am pentru tine o întrebare-şperaclu, o întrebare-bici, o întrebare de întrebare, nu frecuşu’ de mentă cu care te plictisesc io de obicei… Ia spune tu, tătucă, de ce-i fluturi omului pe la nas o ciozvârtă de fericire, să-i simtă aroma şi să înceapă să-i plouă-n inimă, şi, taman în momentul în care se azvârle şi el să ia o gură, să o dai dispărută şi să-i mai arzi şi-un şut în bot, cu tifla de rigoare… De ce, tată, de ce m-ai lăsat să intru atât de adânc în povestea asta, în boţu’ ăsta de carne şi de parşivenie, în puiu’ ăsta de bogdaproste, să mă doară atât de îngrozitor de tare când mă smulgi ca pe-o măsea ciuruită de carii?
Stai puţin… Stai puţin, c-am înnebunit de legat şi nu mai ştiu ce spun. Iartă-mă, sfinte Dumnezeule, tată al nostru al tuturor, că îţi pun în cârcă vini care-s numa’ ale mele. Numa’ şi numa’ ale mele, nu ale tale, nu ale altora. Da, io-s ăla, nene. Io-s ăla care l-am lăsat să plece, deşi puteam să-l opresc! Nu-i aşa?
Puteam să-l iau pe sus, pe jos, pe cruciş, pe curmeziş, că am forţă cât trei ca el, categoria flit! Puteam să-l bat măr, să-l bat pară, să-l bat la cap, să-l bat la maşină. Puteam să-l dau de pământ, de toţi pereţii, de dulapuri, de uşi, ba chiar şi de ficusu’ mumă-mii, că-i femeie dăşteaptă, şi-ar fi înţeles… ce, n-a dat ea cu tata de destule? Puteam să-l leg cobză, şi să-l fut până-i sar dinţii din gură şi-i sună apa-n cap. Sau puteam să-l iau cu binişoru’: să-i explic, să-l rog frumos, să-l rog urât, să-l înjur, să-l laud, să-l şantajez, să-i fac declaraţii dă dragoste, să-i promit orice vrea să audă. Într-un cuvînt, puteam să fac CEVA. Iar eu am făcut-o de oaie. De bou ce sunt!
O să-l sun, să-i zic că…Nu ştiu ce dracu’ să-i zic, da’ văd io pe moment, numa’ să-i aud gânguritu’, iau receptoru’ şi… vai, să n-am parte de salariul al treişpelea, nu îţi ştiu nici măcar număru’ de telefon!
Ţin minte că mi l-ai dat odată… ia stai, era într-o vineri. Nu, era într-o marţi. Sau într-o joi. Mă rog, într-o zi cu soare. Ploua cu găleata. Io îmi luasem “Libertatea”-n cap, să nu mă ud, că era un număr mai vechi, da’ tu m-ai văzut şi mi-ai dat o umbrelă, că tu rămâneai oricum peste noapte la computeru’ directoarei, să-ţi faci nu-ş’ ce referat pentru facultate.
-Hai, bă, ce dracu’, ai mai văzut tu bou cu umbrelă?
-Te rog foarte frumos, trebuie să-ţi protejezi sănătatea…
Pe-atunci nu te învăţaseşi cu vorba buruienoasă, roşeai ori de cîte ori mai auzeai vreun drăcuşor rătăcit printre fraze.
-Bine, mi-o protejez. Ţi-o aduc mâine.
-Nu, nu, mâine nu mă găseşti, mâine mi-am luat zi liberă, că am examen. Sună-mă, să-mi urezi baftă…
Ce faaace? Am ajuns io urător de baftă la toţi tocilarii? Da’ ce-s io, Mama Dolores? Sau Sfânta Duminică? Apoi m-am uitat la tine, mic şi amărât, înconjurat de un vraf de cărţoaie mai mari ca tine, şi-am zis: las’ să fie odată şi lup mâncat de oaie. Da, bă, te sun, hai, scrie-mi număru’!
-Credeam că n-o să vrei…
-Acu’ mai faci şi figuri! Scrie dracu’ număru’ ăla, că poate mă răzgândesc.
Mi l-ai scris pe “Libertatea” aia veche, pe care, de cum am ajuns acasă, mi-a luat-o baborniţa de mumă-mea, să împacheteze “Hrăpirea din serai”, pe care o scosese de pe perete din cauze de decolorare, şi de înlocuire cu o nouă “hrăpire”, şi număru’ tău de telefon a sfârşit în debara, laolaltă cu toate gioarsele şi vechiturile. Bineînţeles, a doua zi te-am sunat din părţi. Cinstit să fiu, am şi uitat de chestia asta, aveam o beţie importantă în program.
A treia zi, când ţi-am adus umbrela, tu, care pe-atunci încă nu puneai bombeuri, ci erai la fixat, adică aveai sarcina de a bate cuiu’ care să fixeze pielea pe calapod, ţi-ai trăsnit un ciocan peste deşte.
-Nu m-ai sunat. Din cauza ta am luat opt…
-Sloboz la tavă! De ce din cauza mea?
-Dacă mă sunai, aveam baftă şi luam zece…
-Băi, mă laşi? Eşti complet sărit de pe fix, să mor io. Habar n-ai să baţi un cui, şi data viitoare când vrei zece, pune frumuşel burta pe carte şi învaţă de zece!

Dar, pentru că Accept România nu m-a invitat la o lectură publică, toate acestea vor rămâne necitite. Din categoria lucrurilor pe care oamenii ar fi putut să le facă.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Anthea says:

    Macar asa sa pot citi si eu din cartile tale 🙂 Multumesc 🙂
    Interesant cat de usor trecem de multe ori peste tot si aruncam vina in afara noastra…Bine ca si-a dat seama…el a fost cel care a facut sau n-a facut ceva sa impiedice evenimentul respectiv. Asa e in viata in general, zic si eu…vrei 10, invata de 10. Oricum, trecutul nu se poate schimba, iar la viitor n-am ajuns inca, prezentul e singurul pe care il poti schimba.
    Inchei inainte sa ajung la ‘serenity prayer’ lol

  2. hei! ati discutat in postul trecut despre cum il obligi/inveti pe unul sa fie gay. hai sa va spun o chestie. nu e din vip, sau din formula as, ci e din tratatul de fiziopatologie Sodeman & Sodeman.
    se iau niste soricei masculi. sunt castrati la nastere. dupa 4 zile de la castrare, li se prescrie tratament substitutiv cu hormoni masculin (soriceii, stiti bine, se maturizeaza ceva de speriat, precum greuceanu, intr-o sfert de zi, cat altii intr-un an). acesti soricei, odata ajunsi la maturitate, vor avea comportament homosexual.
    autorii se feresc de concluzii radicale. ei doar ne atrag atentia ca o disfunctie hormonala trecatoare (ca sa nu zic pasagera) poate sa determine modificari de comportament sexual.
    fireste, din ce am apucat si eu sa citesc, determinismul modului de comportament sexual este mult mai complex. m-am gandit sa va furnizez acest mic exemplu, insa, ca sa vada si integristii ca lucrurile sunt ceva mai complexe decat felul in care se vad din amvoane.

  3. Lorena Lupu says:

    Păi noi vorbeam în postarea precedentă de teama neinteligenţilor cum că gay-ii ar vrea să recruteze din rândurile poporului român alţi gay.

    Deci, avertismentul ar putea fi: români, dacă observaţi că cineva vă castrează şi injectează cu hormoni masculini, e semn că vrea să vă reorienteze. Păzeaaa! 😀

  4. Crash says:

    Hai ca ma enervez! M-am gandit sa nu comand cartile tale de pe net ca-mi ajung in 2-3 sapt si le gasesc mai repede in librari. Dar cu stupoare constat ca sunt asa de rare incat literalmente au disparut. Adica nu sunt in stoc nici la Diverta, nici la Eminescu, nici la altele. Prin baza de date exista la toti, dar pe raft la nimeni. Daca le comandam atunci, pana acum erau citite si eram in stare sa te critic 🙂 Acum fac comanda si peste 2-3 saptamani te critic cat pot 🙂

  5. Alina says:

    ” Sloboz la tavă!” urata expresie … romanu’ dc nu baga si nu slobozeste nu se simte bine . (traume dupa o zi intreaga de auzit numai injuraturi peste tot ) 🙂

  6. Lorena Lupu says:

    crash: critică-mă! critică-mă taaare! 😀

    alina: zic şi eu, ca şi caragiale: ce poate să facă biata proză realistă, decât să reflecte realitatea urâtă şi murdară dimprejur? dar aveţi şi alternative fantasy: vi-l recomand pe împricinatu’ de corn de mai sus. Care e un scriitor fantastic, la propriu şi la figurat.

  7. o smochina says:

    Cred ca ajung mai repede(cartile). Eu am facut comanda pentru “Batausu’ de campi” si a ajuns intr-o saptamana la Cluj.

  8. oh, săru-mâna, săru-mâna, da’ nu vă luaţi după La Nouvelle Sappho, că aşa-i ea, prea draguţă… :”>

  9. Lorena Lupu says:

    o smochină: aştept observaţii.

    împricinatu’: eu, drăguţă?? cred că există o mulţime de oameni care pot contrazice lucrul ăsta. bine, în general, cei care încearcă să mă tragă pe sfoară. 🙂

  10. revenind on topic, îmi dau seama că nu subliniasem concluzia în ce-i priveşte pe şoriceii cu pricina…. bineînţeles că un gay n-o să fie în stare să… hmmm… “recruteze” un non gay pur, ca să zic aşa. de exemplu, ar fi de văzut dacă inşii oripilaţi de alteritatea sexuală ar fi convertibili în valută gay în condiţii de izolare, închisoare (Doamne fe!) etc.
    cu alte cuvinte, se simt respectivii atacabili în fibra cea profundă a sexualităţii lor neîntinate? pe de altă parte, dacă se simt atacabili, înseamnă că există un ceva în aceeaşi magnifică fibră pură, neaoşă, care îi face susceptibili de a ajunge să agreeze o asemenea relaţie. şi dacă există un ceva care permite atari năstruşnicii, înseamnă că aşa suntem creaţi: cu potenţial bisexual, cel puţin.
    mă tem, însă, că din clipa în care le vei furniza argumente logice, inşii se vor refugia instant în morţii mă-tii şi alte asemenea, că ei sunt ciobani plini de testosteron, că nu e în tradiţia poporului român să ….
    şi tot aşa.

  11. Anthea says:

    Impricinatule:
    1. Felicitari 😛
    2. De fapt e realista/asertiva 😛
    3. Si mai de fapt, e cum vrea ea sa fie 😛 Adica e si draguta cand vrea ea si are de ce 🙂

    Lorena:
    * amin era ca am incheiat comentariul repede, sau vis-a-vis de ce am zis? 😛
    *

  12. Lorena Lupu says:

    impricinatu: şi eu cred că omul e creat cu potenţial bisexual. şi mi-e o silă înfiorătoare de inşii care se refugiază în “morţii mă-tii”. de-aia păstrez moderarea activă la comments. Când am început să public primele postări intitulate “La Nouvelle Sappho” şi s-au prins ciobanii virtuali că Sappho era aia de îşi iubea elevele, să te ţii! Am şters la gunoi de-am făcut scurtă la mână. 🙂

    anthea: amin era vizavi de serenity prayer.

  13. Anthea says:

    celalalt punctuletz era intre “” si la mijloc scria ‘hug’, dar se pare ca l-a confundat cu html si nu l-a luat, oh well

  14. Lorena Lupu says:

    se mai împlântă.

  15. nişte răi şi nişte fameni… ce-ţi pasă ţie de ei? în viaţa de zi cu zi, secretul e să ai un recycle bin potent, la purtător.

  16. Lorena Lupu says:

    oho, şi încă ce recycle bin, domnule împricinat!

  17. joschilotii says:

    Ai mare dreptate Alina.Auzi la ,,tava”!
    Imi e pe plac acest post.Felicitari Lorena!

  18. Razvan says:

    Welcome back.

    Nu ştiu alţii cum sunt (e genială introducerea asta), dar eu sunt genul de om catalogat prost care nu are nimic cu gay ladies dar are nişte “issues” cu gay men. Sunt însă de natură superficială iar cei care au ceva cu toţi homosexualii cred că nu au stat să aprecieze poate ce oameni se află în spatele aparenţelor.
    Sunt de acord că a fi homo nu are nimic de a face cu ideile avute, cu genialitatea cuiva sau cu orice altceva decât cu preferinţele lui sexuale. Şi asta nu mă influenţează, iar dacă cuiva îi place să şi-o tragă cu scorburile din copaci, dar el mă excită mintal atunci când cântă la pian sau când vorbeşte sau când face orice altceva care eu “consum” atunci totul e la fel ca înainte şi o să-l ascult în continuare la fel de plăcut.
    Nu am avut ocazia să stau de vorbă faţă-în-faţă cu un homosexual şi mulţi sunt în aceeaşi situaţie. Iar acest lucru “ajută” la formarea părerii lor, o părere care e formată din frânturi de gesturi, imagini şi părerile altora. La fel ca şi la mine de altfel.
    Mulţi zic că gay men se comportă funny şi de fapt arată cu degetul către gesturile lor şi modul de a fi, transformaţi de dorinţele sexuale, închişi într-un corp de bărbat care nu li se potriveşte. Iar asta stă în faţa posibilităţii de a-i descoperi cu adevărat. Şi recunosc, nici eu nu suport asta. Dar ce încerc să învăţ este că omul din spatele trupului rămâne neschimbat.
    Cu gayfestul, nu cred că vor fi vreodată acceptaţi iar prin demonstraţii de-astea mai mult aprind spiritele. Mai bine îşi văd de viaţă şi păstrează orientarea sexuală pentru ei. Să continue sau să înceapă, după caz, să facă ceva frumos, interesant să ajute pe altcineva şi atunci vor fi mult mai sau la fel de – iarăşi după caz – bine primiţi şi acceptaţi în societate decât prin manifestaţii. E ca în bancul ăla cu vampirul şi prostituata…

  19. Lorena Lupu says:

    joschiloţii: naughty boy (or girl), te-am pescuit din spam. mi-ai tulburat akismetul.
    iar înjurătura “sloboz la tavă” e inspirată din realitate, ca să spun aşa. m-a distrat atât de mult această metaforă postbaudelairiană, că am băgat-o în carte.

    răzvan: sunt pe fugă. nu am timp să dezvolt, de aceea te invit să citeşti comentariul postat de “o smochină” la postul anterior, şi vei găsi răspunsuri la ceea ce spui tu.

  20. bubulina says:

    draga lorena ,de ce scrii tu? adica pentru ce? chestia cu finalitatea oricarui lucru e geniala ,noi facem un lucru cu un scop foarte clar ,daca recunoastem acest scop e alta poveste.nu-i asa ca te plictiseste postul meu?

  21. Lorena Lupu says:

    Pentru că aşa am eu chef sounds fair enough?

    Ce e drept, da, mi se pare penibilă întrebarea; apreciez că ai luciditatea de a intui lucrul ăsta.

  22. Anthea says:

    Intrebare intrebatoare pt bubulina: si daca ti-ar spune, crezi ca ai intelege, si chiar daca ai intelege, crezi ca ti-ar folosi la ceva?
    Unele lucruri isi pierd farmecul daca sunt explicate…ca atunci cand trebuie sa explici cuiva un banc. Ori te prinzi, ori…nu.
    Sublimarea prin scris apare la toti cei care gasesc ca au ceva de scris.
    Diferenta dintre perversiunea mintii in desfasurare fizica (condamnata de societate pana de curand) si manifestarea acelorasi continuturi intre copertile unei carti, (sau in cazul de fata, pe blog), este exact ceea ce impart unii (si unele) in categorii de genul ‘urangutani’/’bivoli’ vs ‘oameni’.

  23. Anthea says:

    Lorena: saru’mana de recomandare, intr-adevar, impricinatul scrie bine si dupa gusturile mele 🙂

  24. Lorena Lupu says:

    Anthea: Nu cred că are sens să risipeşti atâtea explicaţii pe o întrebare atât de evident stupidă – şi împopoţonată cu fraze “din puţul străfund al gândirii.” Hai mai bine să vorbim de împricinatu’ de corn – mă bucur că îţi place.

  25. of, doamnelor… multzam prea fain, da’ don’t mention it anymore! revenind on topic. vedeti ce faceti cu totii pe la fest, ca-s’ de garda la Universitar si nu merge computerul tomograf si nici bronhoscopii nu se pot face, faute de combatants medicali, defectiuni si alte alea cu care ne-a procopsit sistemul medical al mandrei noastre patrii.
    vreau sa spun ca dupa cum se innerveaza lumea doar la un simplu schimb de argumente (asta n-am s-o pricep niciodata!) si dupa taraboaiele pe care le-am vazut pe medii apropo de marsul cel gay, imbecilii/sturionii/cretinii au de gand sa-si arate muschii. dupa ei, testosteronu’-i testosteron, iar estrogenii sunt aia care le vin la pachet cu cratitza, cu servitul la masa si cu tacerea.
    cine naiba mai e si noua dreapta din rsr?

  26. Lorena Lupu says:

    din aventurile anilor trecuţi: noii dreptaci nu se iau niciodată de fete. Asta pentru că, în secret, speră să-şi convingă şi ei nevestele la o partidă de sex în trei cu lenuţa de la etajul patru. 😉
    îşi arată muşchii atacând în grup de câte zece vreun gay mai pirpiriu, care are ghinionul de a defila mai la margine. Apoi se laudă: Bă, ce l-am bătut, să moară mă-sa!

  27. Merlinlx says:

    Vă urez o paradă voioasă !

    cred ca o fie plin de alde Gică , ca de Andrei nu cred sa aveti parte , ca vine sesiunea si nu cred ca doreste ca vreun prof sa-i vadă mecla la tv

    daca tot e să aveti parte de uragutani , sper sa fie de ăia analitici ..

    ps . tot ce aveam de spus ontopic a spus Răzvan

  28. Lorena Lupu says:

    mulţumesc. tot ce aveam eu de răspuns ontopic, a spus o_smochină. 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: