Curcubee

Credeam că o să fiu originală în remarca pe care o veţi citi în cele ce urmează, dar au şi alţii spirit de observaţie… La sfârşitul ploii care a încununat Parada, Dumnezeu ne-a trimis un curcubeu. Aşa cum a făcut şi anul trecut. Un fel de: “Copiii mei, vă iubesc.”

Şi acum, să răspund la nişte întrebări legate de “de ce gayfest”? Pentru că, fie că ne place să o admitem, fie nu, “gay”-ii constituie o comunitate. O comunitate care, ca orice alt gen de comunitate, are dreptul de a-şi sărbători apartenenţa şi comuniunea. (Aşa cum posesorii de broscuţe Volkswagen organizează Parada Broscuţelor Volkswagen. Asta nu înseamnă că vor să te corupă pe tine, băi, Gigele, să îţi cumperi broscuţă – pur şi simplu, spectacolul a sute de broscuţe de toate culorile care umplu şoseaua e emoţionant. Sau paradele motocicliştilor. Nici ei nu vor să te convingă pe tine, babă isterică scuipând în sân, să devii motociclistă – mai mult ca sigur nici nu te-ar ţine balamalele 🙂 ) ci îşi sărbătoresc plăcerea comună de a fi “kings of the highway.” Nimic nu e mai frumos decât bucuria unui grup de indivizi care – de data asta – sărbătoresc acel drept minunat al omului, care se numeşte “pursuit of happiness.” Chiar dacă “happiness” iese din tipare – dar cine eşti tu, mardeiaş penibil care îţi sufleci mânecile pe margine, să stabileşti etaloane pentru “happiness”-ul altuia?

Bun. Din păcate, la Parada din acest an am văzut: străini susţinând drepturile gay-ilor din România, heterosexuali susţinând drepturile gay-ilor din România, şi… foarte, dar foarte puţini gay din România. Explicaţia mi-a oferit-o unul din ei, pe mess, şi citez cuvânt cu cuvânt: “nu e doar amenintarea cu bataia ca e clar ca nu se intampla nimic ca sunt politistii acolo, dar e stresul ala de a te plimba pe strada cu alti poponari ca la circ…” Acum, dacă admitem că orice sărbătoare a unei comunităţi are ceva de circ, dar diferenţa între circ şi sărbătoare e dată de acel mic detaliu inefabil care se numeşte “credinţă”… e cutremurător de trist că gay-ii din România au ajuns să se poarte ca anumiţi popi: predică apă şi beau vin. Sau, o altă axiomă a unui mare gay încă în viaţă: “Eşti cât crezi.”
Dacă tu te crezi un şobolan, demn de toată jena, care trebuie să umble jenat prin cotloane – automat, lumea va vedea un şobolan demn de toată jena. Dar dacă tu îţi asumi ce eşti, şi treci prin lume cu încredere în ceea ce eşti, încrederea va naşte încredere.

De aceea, am avut o stare incredibil de frumoasă pe tot parcursul Marşului. Dintre bloggerii mei dragi şi foarte dragi, m-am întâlnit cu Gramo, care au scris o postare minunată aici , şi mai multe detalii aici, Monsoux, şi am făcut cunoştinţă cu femeia simplă (al cărei blog e unul din preferatele mele), Ariel , Geo, şi Leyla (un blog pe care l-am descoperit cu această ocazie.) Iar Cătălina George a avut amabilitatea să îmi adreseze câteva întrebări pentru Ring.

E drept, la plecare, mâna lui Monsoux greblă se făcu, şi ne-a înhăţat toate steguleţele cu curcubee – că lui îi plac. Iar noi, ca prieteni adevăraţi ce ne aflăm… puteam noi să îl refuzăm? Oare?

Later edit: am mai descoperit o postare care sintetizează tot ce e de spus în legătură cu această temă, aici.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Anthea says:

    Toate ca toate, da’ la treaba cu marsul spiridusilor… Normal ca s-ar gasi cineva sa se opuna…Ar face misto de ei ca sunt…gay! Si ar fi exact aceeasi sleahta, care se simte amenintata de orice nu e ca ei si crede ca daca se maimutareste si injura si toate alea, inseamna ca ei sunt perfecti.
    Pe de alta parte, pe undeva sunt de acord cu ce spunea nepotu cu privire la apartenenta la aceeasi categorie care isi sustine credinta (chiar daca credintele sunt diferite si chiar daca isi sustin credintele prin manifestari diferite – tu pasnic, ei razboinic). Nu cred ca nepotu va punea pe acelasi palier comportamental sau IQ-istic; Nici nu cred ca e bine sa fii luat la bataie pt ce simti sau spui ca simti. Am si eu si prieteni homofobi si prieteni homosexuali, care au capacitatea de a se comporta rezonabil cand isi exprima ideile. Si asta nu inseamna ca ideile unuia valoreaza mai mult decat ale celuilalt. Nici nu trebuie sa fie de acord, atata timp cat inteleg ca au dreptul fiecare la opinia proprie.

    Si as mai spune, ca de obicei, dar acuma, somn de voie. Mai comentez si mai citesc postarie noi si alta data.

    (hugs)

  2. Decrescendo says:

    Somehow i missed the point. Probably lost in translation 🙂 Anyway … nice blog to visit.

    cheers, Decrescendo.

  3. Lorena Lupu says:

    Don’t rely on Google Translation. It is the worst thing since McDonalds!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: