A fost mişcarea #metoo.
Cel puţin din punct de vedere al băgării în seamă nesolicitate, al tragerii de brăcinari şi al agaţamentului, #metoo a fost o binecuvântare. Am scris cum am constatat că mare parte dintre bărbaţi au prins memo-ul, comunică un pic altfel cu femeile, şi inclusiv persoane care semnează cu multe “y”-uri în nume şi te iau cu “Syngurycă, păpuşa?” sau se înfiinţează pe stradă cu “Eşti frumoasă, vii la o cafea?” se potolesc repede şi fără mult scandal dacă le explici că nu eşti în căutare.
Meritul principal al lui #metoo e că l-a făcut pe bărbatul obişnuit să înţeleagă că există viaţă şi dincolo de penisul lui.
Un alt merit a fost că o grămadă de victime ale diverselor abuzuri au ales să arate cu degetul. Să-i acuze ferm, odată pentru totdeauna, pe hărţuitori, pe greţoşi, pe cei care cred că o funcţie şi o sferă de influenţă presupune acces obligatoriu sub fustele femeilor.
Faptul că animale scabroase ca Harvey Weinstein au fost denunţate public ca atare e un lucru bun. Pentru că e de natură să intimideze alţi Harvey Weinsteini şi să-i descurajeze în slinoşeniile lor.
Dar am tot aşteptat să se întâmple ceva.
Şi tot întârzia să se întâmple.
Iar eu eram curioasă: va fi sau nu va fi?
La aproape un an după #metoo, în sfârşit o femeie pomeneşte public, apreciativ, cu mulţumiri, numele unui bărbat care a apărat-o de un gherţoi greţos.
În interviul acordat acum patru zile lui Howard Stern, Gwyneth Paltrow a povestit cum Weinstein a început să se frece de ea şi să-i propună una mică în camera de hotel. Paltrow i-a povestit despre ofertă lui Brad Pitt, iar Braf Pitt, băiat bun, civilizat, cu coloană vertebrală funcţională s-a dus peste Weinstein, l-a luat frumuşel de guler şi i-a promis că dacă o mai deranjează pe domnişoara, îl rupe în bătaie.
Miraculos, din clipa aceea, Weinstein a devenit civilizat ca prin farmec.
Ideea e că Brad Pitt era el însuşi un tânăr actor în ascensiune. A riscat un pic (mai mult) în a o apăra pe prietena lui, dar n-a ezitat nici măcar o secundă.
Şi ideea mai e că Brad Pitt nu e singurul bărbat care a intervenit să apere o tipă într-o situaţie umilitoare. Sunt sute de mii de bărbaţi exact ca el. Iar eu cred că, dacă #metoo are această componentă, de denunţat scârbe, ar trebui s-o aibă şi pe aceasta, de apreciat pe oamenii care îţi sunt alături la greu.
Eu am fost o fată care s-a apărat singură o viaţă întreagă. Sunt bună la asta, am exerciţiu. Am întâlnit scârbe libidinoase atât de dezgustătoare, încât prin comparaţie, Gigel banal de zi cu zi e “felie de prăjitură”.
Şi totuşi, în momentele când a intervenit un bărbat, l-a trimis pe gherţoi la coteţ şi n-a trebuit eu să mă dezbrac de feminitate şi să pun mănuşile de pugilist, a fost o senzaţie caldă şi agreabilă de confort, pe care n-o voi uita niciodată.
Aş avea vreo treizeci de exemple, dar o să dau unul singur. Aveam lansare de carte la Oradea, cu foarte bunul meu prieten din studenţie, actorul Richard Balint.
Veselie, glume, râs.
În mulţime, însă, se nimerise şi un, să-i zicem, element de o libidinoşenie absolut exasperantă. Şi făcea nişte remarci de-ţi borai şi laptele matern. Probabil că avea şi ceva alcool în sistem, sau era doar bucuros că mă vede.
Tehnic, puteam scoate din mânecă pe Lorena-scorpia, şi să fac o partidă de amor tandru cu maică-sa. Şi aş fi putut s-o fac şi la modul amuzant, să râdă restul lumii.
Dar practic, n-a fost nevoie. S-a ridicat Richie frumos şi i-a zis individului: Vezi cum vorbeşti cu Lorena.
Scurt, sec, tăios.
Ăla s-a aşezat brusc înapoi pe scaun, cu lungul nasului subit conştientizat.
Şi nu, dacă-i ziceam eu “Vezi cum vorbeşti cu mine” nu funcţiona la fel de bine. Pentru că bărbatul prost are această nevoie de a se cocoşi interminabil în situaţii în care chiar nu e cazul.
Tocmai de aceea, cred că ar fi cazul să îi apreciem pe bărbaţii care ne-au oferit o mână la greu.
Povestiţi-mi şi mie, vă rog, întâmplări cu tipi care au intervenit şi v-au apărat, iar dacă se adaugă suficiente, facem un articol de tip Lorena şi prietenii.
Foto: Getty.
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
Eram la majoratul fratelui meu, in urma cu vreo 2 ani. DJ-ul venise cu un “ajutor”, care a baut cam mult. Eram afara si “ajutorul” a inceput initial cu complimente, dar tot venea neplacut de aproape de mine. Cel mai bun prieten al fratelui meu a venit si m-a îmbrățișat, in speranța ca omul va bate in retragere. Nici vorba! A venit in spatele meu si m-a mangaiat.
Am strigat la el:
– Cum sa fii atat de nesimțit sa imi pui mana pe fund?
Si in secunda următoare a aparut fratele meu si l-a luat asa de guler si l-a scuturat, spunand:
– in viata ta sa nu mai pui mana pe sora-mea!
Si atunci s-a calmat. 😊
Excelent.
In vara anului 2015 cand eram gravida cu primul copil, avand o stare avansata de graviditate, ma pornesc eu si cu catelul la drum, undeva aproape de oras, la un concurs de motoare, unde era si sotul meu pe acolo cu prietenii. Drumul pana in poiana era mega stramt si cu multe curbe destul de periculore. Daca ar fi venit o masina din contrasens tare, clar un accident s-ar fi ivit, asa ca mergeam cu prudenta acei 3-4 km, cat mai incet (40-50km/h), pana ajungeam pe portiunea de drum unde se mareste carosabilul.
Ei bine, in timp ce mergeam eu asa incetisor, observ un dude cam agasant in spatele meu, care imi statea in fund. Ma mai claxona, imi mai facea cu farurile si tot asa. Eu tot ii gesticulam din masina ca nu stiu ce mama naibii vrea, unde vrea sa depaseasca, pentru ca efectiv nu ar fi avut loc unde iar eu mai tare nu ma bag pe drumul asta (desi in general merg normal). Ăsta nu si nu, tot nu se dadea batut, se grabea de parca el avea imediat sa nasca. In spatele tipului era un alt tip care vazuse toata faza ce facea handicapatul cu mine. La un moment dat imi piere cheful de mers agale frumusel cu asta in curul meu asa ca pun frana si avarii, opresc si ies cu burdihanul asta mare afara sa il intreb de dulce ce mama masii vrea de la mine (a se nota faptul ca gravida/negravida, asa-s eu, mai tupeista de felul meu si actionez impulsiv). Ok, dialogul fu cam asa, scuzati-mi franceza:
“- ce mama masii tot aveti, unde Dumnezeu te grabesti?”
– ca ce, vaca cu cabina, du-te odata ca vreau sa ajung acasa odata.
La care, cand imi luam mai mult avant sa ii zic vreo doua, il vad pe tipul din spatele lui ca iese din masina si ii zice “ai terminat?” la tip, ăsta dă sa comenteze si in momentul asta isi baga mana pe dupa capul lui si il da cu capul de volan asa de doua ori cat sa iasa ketchup-ul”. La care ii mai spune pe final: “ghiertoiu matii, data viitoare mai mult respect in trafic si mai mult respect pentru femei, ai inteles”? Si asta incuvinteaza printre muci cu sange si se calmeaza. Eu ii multumesc frumos tipului pentru amabilitate si ajutor, ma urc in masina si ma duc catre concurs. Ma intalnesc acolo iarasi cu tipul salvator si il rog si pe sotul sa dea mana cu el si sa ii facem cinste cu o bere.
De obicei nu aplaud si nu incurajez violenta, chiar nu ma asteptam la un asemenea deznodamant, insa consider ca unii numai asa se linistesc. As fi inteles daca era beat, dar cand esti rau asa ca om si ghiolban pe deasupra, ti-o cauti.
Situații de genul ăsta n-am pățit, dar mi se pare foarte, foarte trist că până nu i se spune mârlanului de către alt bărbat să se calmeze, nu o face. Precum chestia aia cu meșterii de la service, care nu te iau în serios dacă nu ești cu omul lângă tine, zugravii care așteaptă să vină soțul etc.
Deci rahatul de Weinstein nu s-a potolit până nu l-a luat Pitt de guler. ”Codul masculin” l-a înțeles: ia, bă, mâna de pe femeia MEA! Codul bunului-simț, nu. N-a priceput că face o porcărie dându-se la o colaboratoare în domeniul profesional sau măcar la o femeie care nu e disponibilă. Nu. A trebuit să vină bărbatul femeii și să-l lămurească.