O mică lămurire legată de content

Simt nevoia să scriu acest text pentru că primesc o mulţime de mailuri de la oameni dezorientaţi.

Unii dintre ei sunt advertiseri care îmi propun advertoriale gata scrise. Şi îi înţeleg. Am lucrat pe la reviste unde nu eu conduceam şandramaua, oamenii se caliceau să plătească încă un redactor, drept care, orice text moca, oricât de stupid, era mană cerească. Cel mai insultător pentru inteligenţă advertorial, în cea mai detestabilă corporateză, care nu transmitea nimic despre originalitatea şi particularităţile ofertei, şi de ce anume ar trebui omul simplu să fie interesat de ea, era luat cu copy paste şi tuflit as is în paginile revistei, ka-ching, se încasau banii de la client, omul trecea peste pagina aia ca acceleratul prin Dârste şi showul continua după cum am stabilit.

Alţii – mă refer la oamenii care-mi trimit mailuri – sunt diverse persoane extrem de convinse de talentul lor.  Şi care îmi dau mailuri în care îmi propun să “mă ajute cu” content.

No offense, dar să mă ajuţi pe mine cu content e ca şi cum te-ai oferi să-l ajuţi pe Evgheni Pluşenko să sară cvadruplu toe loop în combinaţie cu triplu lutz şi cu dublu axel. Eu scriu, baby. Scriu de la trei ani, scriu precum respir şi dacă vreau EU un text de la cineva, îl cer. Cu condiţia ca acel cineva să scrie cel puţin la nivelul meu.

Dar înţeleg că oamenilor nu le e clar cum funcţionează acest site, vin din mentalitatea internetului românesc, unde contentul este această povară cruntă, de care nimeni nu are timp, şi pentru care căutăm să plătim cât mai puţini oameni, drept care orice mocăciune e binevenită.

Acest mod de a gândi face ca anumite siteuri să aibă trafic sub c*ru’ găinii sau să intre lumea acolo doar să râdă şi să posteze insulte, şi atât.

Din secunda în care am pornit Trollywood, am făcut-o cu o abordare total diferită.

Şi anume, nu există shortcuturi, nu există concesii şi nu există jumătăţi de măsură la calitatea contentului.

Chiar dacă mă urăşti cu spume, chiar dacă nu eşti de acord cu nimic din ce scriu, nu poţi nega că ştiu să scriu. Aşa am transformat ceea ce a început ca un mic blog gratuit pe wordpress într-o platformă de opinie.

În acest context, chiar dacă alte siteuri şi reviste consideră textele ca un fel de “lorem ipsum” care să justifice fotografii cu sâni, cu politicieni sau cu accidente de maşină, drept care contentul e ceva bifabil, la categoria “să fie acolo”, acest site nu are şi nu va avea nevoie de “ajutor” din acest punct de vedere.

Cel mult, rişti să-ţi trimit textul înapoi, subliinindu-i toate erorile logice, clişeele obosite, paragrafele prost însăilate, brain farturile, detaliile insuficient puse în lumină, calcul frazeologic, non sequitur-urile şi penibilităţile. Să te întreb de câte zece ori pe paragraf “de unde rezultă chestia asta?” respectiv “n-am înţeles nimic, te rog, dezvoltă”.

Nu-mi propun s-o fac, pentru că nu mă interesează să umilesc oameni pe care nu-i cunosc. Dar nu mă insulta nici tu cu “ajutatul” pe content. Nu caut cai de dar, şi când bag lupa-n dantura lor, strivesc instant respectul de sine al oricui.

Pe scurt:

PE ACEST SITE, SE SCRIE. NU E NEVOIE DE PROPTELE.

PUBLICUL ACESTUI SITE VINE AICI SĂ CITEASCĂ. NU SĂ SE UITE LA ŢÂŢE.

 

Dacă i-aş da un text prost scris, ca “ajutoarele” voastre, m-ar fugări prin tot sectorul trei, cu furci şi topoare. Şi unii ar veni de pe alte continente pentru asta.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Joker says:

    Lumea e plina de masochisti :))

  2. Lorena Lupu says:

    hehe.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: