Hai să mai vorbim puțin despre manele

„Hai, Loreno, recunoaște că scrii despre asta doar pentru că subiectul face valuri”.

Desigur. Există o imensă ipocrizie în spectatorul român. Care pretinde că urăște manelele, și depravarea în general, dar de cum vede un articol despre manele, respectiv despre depravare în general, dă prompt un click să mai vitupereze vitriolic, În respectivele istericale, țipă agresiv că vrea cultură. OK. Atunci, hai să facem o recenzie la un film coreean de artă. 15 clickuri.

Paradoxul ăsta l-am experimentat și în cariera mea. Atâtea proiecte artistice conceptuale de nișă pe care le-am inițiat și care au interesat 100 de oameni. Apoi, o reclamă la ceva controversat. Cinci ani de scandal, și tentativa slinoasă a multora de a mă reduce doar la asta.

Poate că această ipocrizie a spectatorului român mă face să empatizez profund cu Babasha, care și-a luat râuri de hate rasist, doar pentru că era de o anumită etnie și cânta un anumit stil muzical. Exact stilul muzical care l-a făcut să ajungă în topurile românești de pe Spotify și YouTube. Să fi cântat orice altceva, și ar fi plutit și el într-o dulce obscuritate.

Le place multor pseudointelectuali să țipe că toate manelele sunt la fel. Greșit. Sunt, într-adevăr, manele despre cum e eroul șmecher și restul fraieri, despre hoție, tâlhărie, proxenetism și violență domestică. Dar sunt puhoi de manele despre dragoste neîmpărtășită sau despărțire, despre dificultățile vieții, despre nevoia de a fi un om mai bun și despre regrete legate de greșelile trecutului. Piesa lui Babasha, cea hulită de atâția, e despre un băiat de etnie romă care iubește o fată, dar știe că nu e acceptat de mama ei, fiindcă ”Ale, aleleu, se-anunta mare stabor / Că în neam de spoitori sa te-nsori nu e ușor.” Cu alte cuvinte, e o piesă despre dificultatea de a te integra în societate și despre discriminare.

Sigur, ca să detectezi asta, trebuie să ACTUALLY LISTEN. Nu să țipi și să huidui ca prostul din prima.

„Toate manelele sună la cel”.

Poate dacă ai un dop imens de cerumen în urechi și o pâclă de prejudecată pe creier. Sunt destule manele care experimentează cu ritmuri interesante, cu sonorități turcești, arăbești sau crossover cu trap, și cu diverse instrumente.

Dar, iarăși, asta presupune să ACTUALLY LISTEN.

Apoi, ajungem la fondul problemei. Invidia.

„Maneliștii sunt bogați, au case mari, merg cu merțanul și beau în cluburi.”

A cui e vina dacă publicul de manele e mult mai generos cu artiștii decât pseudointelectualii mainstream care strâmbă superior din nas? De fapt, la asta se reduce problema.

Marele artist X, cel „apreciat” de pseudointelectuali, dar strict la nivel de declarație, moare singur într-o garsonieră, îndurând lipsuri de nedescris. În același timp, vedeta manelelor Y are zece nunți pe lună și duce un trai îmbelșugat, pentru că fanii manelelor nu te ridică în slavă doar declarativ, ci îți arată prețuire prin modul în care te plătesc.

Fac cu regularitate live pe TikTok și, pentru a stimula comportamentul de plătitor, fac un joc: îți ofer o dedicație muzicală dacă dai un cadou. Un fel de DJ for pay. În multe seri, se ajunge la program exclusiv de manele. Pentru că fanii manelelor nu au nici o greață să scoată banul din buzunar, în timp ce pseudointelectualii strâmbă și acolo din nas: ”Ăvai, ce muzică proastă.” OK, dar știi că poți să faci și tu cadou și să alegi muzică pe care o consideri tu bună? ”Ah, eu nu fac cadouri.”

Exact!

„Vai, Babasha are o voce plăcută, dar de ce s-a apucat de manele?”

S-a apucat și el de genul care actually aduce bani, nu doar complimente. Că, sincer, complimentele nu țin de foame.

În ipocrizia lui nemărginită, pseudointelectualul face tărăboi sub toate piesele românești actuale că nu sunt Brahms. Asta în timp ce violonistul care studiază instrumentul de la 5 ani și postează fragmente din Brahms la el pe YouTube are 234 de vizualizări.

Da, manelele sunt la putere pentru că publicul lor PLĂTEȘTE ȘI DĂ PLAY. Singurele aspecte care chiar contează pentru un artist. Și orice ați cârâi în secțiunea de comentarii, în primul rând pentru că acțiunea de a cârâi e gratuită, oportunitatea de a cânta cu Coldplay s-a dus la Babasha, nu la Dora Gaitanovici. Și asta pentru că, deși Dora Gaitanovici are o voce de înger și o muzică minunată, fanii ei sunt niște pseudointelectuali zgârciți și ipocriți, care îi difuzează piesele o dată pe săptămână. Timp în care fanii lui Babasha au dat play de 3.000.000 de ori la ultimul lui hit.

Aveți chestiile în care investiți. Bani, nu basme și aroganțe.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading