În ultima vreme, îmi petrec timp şi pe Twitter. Mai citesc păreri de la extremişti şi tembeli de toate tipurile, mai dau like la ţinute fastuoase de dudui. De-astea.
Pe Twitter, există trendurile zilei. O parte sunt de tipul #cevaimportantcaresaîntâmplatînziuarespectivă, gen #trumpamaizisoprostie #meghanmarkleeacestkardashianalcaseiregale, #amuritcevavedetă #adivorţatcevavedetă sau #dreptatepentrucutare.
Şi există trendurile tip leapşă, de genul #dacăaşcâştigaunmilion #citatulmeupreferatdintrunfilm sau #ziuaperfectă.
Bun.
Ieri, unul din trenduri era #IAmOldEnoughTo. Iar lumea avea diverse mărturisiri.
Unii erau destul de bătrâni să fie autosuficienţi: de tipul “ăhăhăhă, ficiorii moşului, nu ştiţi voi, dar pe vremea mea se mergea pe jos la şcoală”, sau “se juca şarpe pe Nokia” sau “se bătea mingea pe maidan”, sau “se fuma prin birouri, şi nu ne exilau în afara clădirii”, aka “numai vremea noastră a fost validă şi autentică, iar voi, tineretul, nu ştiţi să înfigeţi laleaua în brânză.
Alţii erau destul de bătrâni să fie foarte posaci şi sumbri. “Sunt destul de bătrân să ştiu ce e diabetul de tip 2, junghiul în spinare, hiperaciditatea gastrică, pampersul pentru adulţi etc.”
Ceea ce nu înţeleg, însă: de ce atât de puţini oameni aleg să-şi trateze vârsta cu umor.
Şi cred că eu aş formula aşa:
“Sunt destul de bătrână să ştiu ce e vata, dar prefer un tampon cu aripioare oricum, mulţumesc.
Sunt destul de bătrână să ştiu ce e dial-up, dar mamăăă ce sexy e fibra optică.
Sunt destul de bătrână să fi cărat cu cârca multe, multe cărţi paperback, de aceea, ador să plimb ditamai biblioteca municipală într-un kindle.
Sunt destul de bătrână să fi prins un pic de comunism, de aceea îmi e atât de valoroasă libertatea.
Sunt destul de bătrână să ştiu ce îmi face rău, dar destul de tânără să îmi fac de cap în continuare.
Sunt destul de bătrână să ştiu să mestec încet, dar destul de tânără să devorez oricum pe nemestecate.
Sunt destul de bătrână să evit gropile, dar destul de tânără să mai dau în ele chiar şi aşa, de fun.
Sunt destul de bătrână să redevin periodic copil, dar n-am ajuns la faza în care să fac pe mine. Nu involuntar, cel puţin.
Sunt destul de tânără să-mi fac operaţii estetice (explicaţie: azi toate puştoaicele de 14 ani cu bani au filler în buze, în frunte şi în fund), dar destul de bătrână să mă plac exact cum sunt.
Sunt destul de bătrână să îmi citesc semenii fără ochelari, dar destul de tânără să le şi spun în faţă ce-am citit.
Sunt destul de tânără să fac periodic pe proasta, dar destul de bătrână să ştiu să nu rămân aşa.
Sunt destul de bătrână să nu pun botul la vrăjeală, dar destul de tânără s-o iniţiez eu.
Serios, lume. Singura armă împotriva vârstei este să râzi tu primul de ea.
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
Ador aia cu cărțile și ditai biblioteca municipală intr-în kindle. I’m there.
Prima armă împotriva multor chestii e să râzi tu primul de ele. O practic cu un oarecare talent. 🙂
I like you.
Cândva, trăia un tip care ar fi putut zice că e destul de bătrân ca să fie veteran de război în Marină. Și destul de norocos ca în război să fi fost doar inginer, să nu fi ajuns în Pacific.
Omul nostru zice, prin glasul unui personaj de-al lui: sunt destul de bătrân să fi prins vremea când munca cinstită se făcea zi-lumină cu catârul și plugul de lemn; din pricina asta, admir foarte mult tractorul, camionul și avionul…
Lorena, cum putem face ca acest blog sa urce in clasamentul blogurilor romanesti? Ar merita sa fie printre primele cele mai citite, daca nu chiar primul.
Sint destul de batrin sa stiu ce e aia sa mergi la cinematograf si sa poti vedea “Ciprian Porumbescu” fara acompaniament de spargatori de seminte.
Sint destul de batrin sa stiu cum e sa iti faci temele la lumina lampii cu petrol, pentru ca Ceasca face economie de curent.
Sint destul de batrin sa stiu ce e aia duminica cu sot sau fara sot.
Dar, sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge
Sunt destul de bătrână să nu mă mai fluiere incelii pe stradă și destul de tânără să mă bucur de asta. 😛