Importanţii

Citeam pe peretele unui cunoscut cum încă există oameni, ca pe vremea comunismului, care-ţi recomandă să te guduri pe lângă „cei importanți”, cei cu bani, cei cu funcții, cei care îți pot facilita favoruri. De ce ca pe vremea comunismului? Pentru că nu se găsea mâncare în magazine, și doamna directoare de la alimentară putea să te informeze discret când vine carne, să fii primul care rupe ușa.

Azi, se găsesc de toate pentru toți, și joburile bazate pe muncă se cam dau celor care chiar muncesc, exceptând companiile de stat, unde se știe că sunt fie execrabil plătite, și atunci nu vrei tu să mergi, fie se dau pe pile beizadelelor de rigoare, deci nu prea mai ai nimic de câștigat gudurându-te pe lângă importanți. Dar mi-e o milă profundă de cei cu această mentalitate.

Pentru că:

a) Dacă nu ești și tu important dintr-un anumit punct de vedere, importantul o să te ignore.

Importantul pe care ai pus tu ochii, fie că e primar / ministru / whatever, fie că e un „simplu” miliardar, are cu totul alte priorități decât părliții oarecare gudurându-se pe lângă el pentru favoruri.

Da, el ar avea tone de chestii de oferit. Dar tu ce aduci în schimb? Dacă răspunsul e „nimic”, ești o povară. Și asta pentru că…

b) Este destul de evident pentru ce ești acolo.

Importantul nu e prost. Sau ok, unii sunt, dar măcar nu e naiv. Vede foarte clar de ce te guduri pe lângă el. Se simte când o interacțiune este falsă și izvorâtă din alte motive decât amiciția reciprocă. Și, dacă importantul tău are măcar o fărâmă de inteligență, te va ține la distanță și te va expedia, atunci când îl cauți.

c) Oricum, tu vei investi mai mult

Apoi, există și importanții narcisiști care văd fiecare om prin prisma a ce pot obține de la el. Și ăștia îți vor cere ei ție lucruri care ți-s la îndemână. Tu, dornic să păstrezi interacțiunea și preocupat să dovedești că ești și tu important, vei livra. Până când se ajunge în punctul în care tu faci gratuități fără număr pentru cunoștința ta miliardar, care chiar ar avea cu ce să te plătească, dar dacă te vede prost, de ce ar face-o?

d) Importanța nu e o boală contagioasă

Mulți ajunși în astfel de situații ingrate au totuși impresia că se compensează cu faptul că, dacă apari public alături de, să zicem, Ion Țiriac, zice lumea: uite, bă, Ion Țiriac și Fane Căcat. De azi, Fane Căcat e pe nivel cu Ion Țiriac.

În realitate, lumea zice, da, erau Ion Țiriac și unul, probabil șoferul.

e) Ratezi șansa de a crea conexiuni autentice

Când îi fugărești toată viața pe ăia cu influență, neglijezi și disprețuiești oamenii obișnuiți, cu care ai putea construi prietenii care să chiar însemne ceva. Oameni care ți-ar putea fi alături la greu, și care să îți amintească de faptul că ești puternic în momentele tale de slăbiciune. Oameni cu care să poți face lucruri de durată, pentru că te plac pentru cine ești. Dar cum tu îi disprețuiești pe ăștia, pentru că nu sunt importanți, pierzi toată prietenia și susținerea sinceră de care ai putea avea parte. Și care contribuie la echilibrul emoțional al fiecăruia dintre noi.

Până la urmă, dacă lucrurile importante pentru tine sunt banii și influența, ce te reține să muncești pentru ele, să le ai chiar tu și să nu fii nevoit să te guduri pe lângă alții?

***

Dacă apreciezi această serie, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.