în tren…

-domnişoară, e liber?

nimic nu e mai iritant decât un pasager care să-ţi tulbure binefăcătoarea singurătate în tren… libertatea de a-ţi împleti visele cu filmul pe repede înainte al peisajelor…

e bătrân. neras şi slinos, umflat. îmi simte ranchiuna mocnită, completează:

-…nu vă supăraţi.

ba mă cât se poate de supăr, da’ n-ai ce-i face. mi-e lene s-o improvizez p-aia cu “familia mea e aici, da’ s-a dus să-şi ia ziare”, n-am decât un prăpădit de rucsac, aşa că…

-da, e liber…

pe un ton de parcă aş confesa cinci masacre şi un viol în serie al babelor din văscăuţii de jos.

japp! se aude sunetul fatidic al trântirii unui cur pe o canapea.

pauză:

domnişoară, nu vă supăraţi…

şi dacă mă supăr, foloseşte la ceva?

vreau să cobor la ploieşti…

aha

nu, să mă duc la judeţean, da io mă duc la voila, la câmpina, ce fac?

mergeţi la casa de bilete şi cereţi viză de întrerupere.

pauză. brusc, hohote de râs:

auzi tu, prostul de doctor… io i-am zis: dom’ doctor, n-am cu ce să plătesc, că-s sărac, iar amărâtu’ mi-a mai şi dat cin’zeci de mii! Tare faza, nu?

îhî

altă pauză:

futu-ţi grijania mă-tii de doctor! io îi zic sotosigur că am ciroză, ştiu io sută la mie că am… şi el, nu şi nu! da’ mă duc io la judeţean, îmi scot adeverinţă de ciroză, şi-l dau în judecată, de nu se vede! îl bag la închisoare pe viaţă!

îhî.

-domnişoară, nu vă supăraţi, ce fac să cobor la ploieşti şi să merg p’ormă la câmpina?

coborâţi şi vă faceţi viză de întrerupere.

unde se face treaba aia?

în gară, la casa de bilete.

-da’ un ceas aveţi?

nu

da’ cât e ceasul?

nu ştiu, că n-am ceas.

da’ tu mergi des la biserică, nu?

hopa! om fi băut brudărşaft pe neprevăzute…

de ce?

ai aşa o faţă bisericoasă… domnişoară, să te rogi pentru mine, da?

îhî

n-ai o biblie la matale, să-mi citeşti un psalm?

nu.

ba ai, da’ nu vrei să-mi citeşti!

n-am domnule…

intră muta tipică pentru ruta bucureşti-braşov, cu toate bibilurile ei de douăzeci-treizeci de mii, ne lasă şi nouă un pumn de fleacuri…

el : astea-s cadouri, nu?

ea: hmmm… ghmmm… îhhhh…

eu: zice că sunt de vânzare pe bani.

el: păi n-am. da’ matale iei?

eu mă uitam cu jind la nişte leucoplaşti cu rivanol foarte ieftini… prea ieftini, la banii ăştia, or fi second-hand…

-da’ voi ce credeţi, că io nu pot să muncesc? când vreau io, mă duc la râmnicu-vâlcea şi-mi scot diploma… diploma mea de vopsitor-zugrav… e nevoie pe şantier, mă duc să muncesc pe şantier, nu stau io la mila voastră!!!

pauză: auzi, dom’le, ăştia e doctori? crede el că e aşa uşor să dormi pe bancă, în gară?

-biletele la control, vă rog!

-domnu’ naş… vreau şi eu să cobor la ploieşti, şi după aia să mă duc la câmpina, ce fac?

-cu viză de întrerupere.

-da’ ce e aia ?

ibidem…

-da’ biletul matale e din 4 ianuarie, moşule.

-păi, da. şi azi nu e 4 ianuarie?

-bine. io zic să mergeţi direct la voila, că e mai bine. călătorie plăcută în continuare.

naşu’ iese. lung oftat:

-ăsta da, băiat drăguţ, ştie să se poarte… ce frumos mi-a vorbit!

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Anthea says:

    Merci frumos de blogul asta, de mult n-am mai ras asa bine :))

  2. Lorena says:

    cu multă plăcere. 🙂

  3. mentosan says:

    Dumnezeule câte aventuri pe tren n-am avut şi eu. 😐 Şi culmea tot pe ruta Bucureşti – Braşov (sunt nativă. :p). De la ţigani nespălaţi şi împuţiţi, la babe ce cară varză murată şi brânză în găleţi, la moşi ce scot din plasuţă ceapă şi încep să molfăie, de toate mi-au văzut ochii. : Şi-apăi de oameni sfătoşi ai parte necondiţionat. Mai ales prin accelerate. Dumnezeule ce-i în accelerate.

    Ultima oară când m-am dus acasă citeam o carte.. Manipularea prin presă. (Deh. Ne cere la şcoală :D) Şi un nene care stătea în dreapta mea. Hanorac portocaliu aprins de-ţi luau foc ochii, şi o pleată şuviţată galben ca spicul grâului. Mai căra şi-un televizor cu el. Băi şi-a vorbit omu’ ăsta tot drumu’. Pe cuvântul meu. Evident că se tutuia cu toţi, nu conta că-s mai mici, că-s mai mari (el avea în jur de 35.. aşa l-am estimat). Am auzit poveşti cu doctori, hoţi, comunişti, împuşcatu, doamne ce de-am mai auzit. Şi toate astea numa în pauza de mp3 player.

    Când să ne apropiem de Braşov, clar că m-a luat şi pe mine la o dezbatere pe teme de comunicare, manipulare şi proiecte pe tema asta. Geesh. Stai şi te minunezi.

  4. mentosan says:

    Apropos, blogul tău creează dependenţă. 🙂

  5. Cedik says:

    Ce ma bucur ca nu sunt singurul care are peripetii in tren :))
    Felicitari pentru articol, scrii frumos!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: