Femei în metrou

Neobişnuit de frumoasă din spate. Îmbrăcată cu un simţ estetic deosebit, combinând armonios haina cambrată în talie, cu o fustă lungă, care-i cade în falduri şi cizme zvelte, cu toc înalt, toate asortate, de un maroniu cald şi totodată sobru. Părul bogat, şaten-închis, i se revarsă pe umeri. De trei staţii stă cu faţa spre uşă, şi nu s-ar întoarce neam, să o văd şi eu. Îmi imaginez o faţă de Aishwarya Rai, de zeiţă indiană a bollywoodului…

Urmează staţia gara de nord, cu coborâre pe partea dreaptă. Acum sigur o să se întoarcă, zic eu, văzând valul de pasageri care vine, vine, vine… Ei, uite că nu! Rămâne neclintită, cu faţa la exterior, fără să ofere nici măcar un amărât de profil… Naşpeta dracului!

Scap un mănunchi de chei zornăitoare, un cocalar care stă în picioare râde, arătând nişte dinţi maronii-verzui, dar… nu şi nu!

Vine cerşetorul de serviciu… în fiecare staţie urcă unul, şi începe poezia deja clasică “Oameni buni cu suflet mare etc. etc.” Se împiedică ostentativ de ea, ea se fereşte cu dezgust, dar tot cu spatele… la dracu’ cu ăla care a inventat partea dorsală a lucrurilor!!!

Crângaşi! Să nu-mi spui că o să cobori! Sar ca arsă de pe scaun, mă ciocnesc de o cucoană mustăcioasă cu paporniţe multe, şi cobor in the middle of nowhere, din punctul meu de vedere. Vreau şi eu să văd faţa anexată unei asemenea imagini. Acum înţeleg ce invenţie de mare perversitate era iaşmacul care acoperea feţele arăboaicelor…

Şi… ntz!!! nici măcar nu era urâtă! Avea o faţă mare, cu trăsături inexpresive, o faţă de plapumă. Nu era mai mişto să rămâi cu enigma?

Adolescentă mignonă, creaţă. intră în vagon, nu se uită nici în dreapta, nici în stânga, se aşează pe un scaun liber, cu coatele pe genunchi şi bărbia sprijinită în palmă. gânditoarea de la hamangia. începe să zâmbească, vizionând cu ochii minţii o chestie pe care nimeni n-o ştie. apoi se încruntă, face un riduleţ vertical între sprâncene, clipeşte. Buzele îi tremură, e de-a dreptul… peste stângul. Dă din umeri, pe chip îi apare o expresie sfidătoare, strâmbă din buze, şi chipul i se relaxează. Devine uşor melancolică, îşi muşcă buzele, apoi îşi aduce aminte de ceva, ochii i se măresc. One-woman-show matinal în metrou.

bătrânică gheboasă, cu mânuţe mici, mângâind nişte mănuşi pufoase. Un domn de vârsta a 2,5-a se ridică, invitând-o să ia loc. Ea îl priveşte cu toată superioritatea celor un metru şi jumătate înălţime:

-domnule, eu nu-ţi iau locul dumitale! să se ridice ăştia mai tineri!

un puştan în trening şi adidaşi, brunet cu şuviţe stă relaxat pe locul de alături, privindu-i cu o tentă de sictir.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. drifter says:

    hahaaaa.ce sport frumos holbatu la oameni.poate intr-o zi ne punem mai multi in pasaj la universitate sau in vrun metrou si facem poze si un top (rox loves it)

  2. iuliash says:

    in metrou mai vezi si oameni interesanti. si eu asta vara am vazut o doamna cam de 60 de ani, avand un pardesiu crem, o fusta frumoasa, pana in genunchi, foarte bine imbrcata, cu gust. mi-a placut. ieri cand luam metroul spre home, s-a asezat un nebun langa mine, avea briceag mi l-a aratat. metroul e plin de surprize.nu vezi numai doamne frumoase sau domni stilati.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger