Băgăreaţă de seamă

(post scris iniţial pe 18 aprilie, pe vechiul meu blog).

…la un “efect de seară” de la green hours. Şi n-am plecat de acolo mai cretină decât venisem, o, nu! Am învăţat despre un corent poetic numit deprimism, preambulită zdravăn… cu un “credo” care era o antologie a tuturor truismelor auzite vreodată. Cred că până şi eu, fiinţă apoetică şi fadă, m-am îmbibat de deprimism, şi iată ce a rezultat:

“La sinucigaşul vesel” (ghiersuri deprimiste)

Amor ghebos 1 (Autoportret…)

Eu

sunt

marcat definitiv cu ştampila geniului

M-a să

rutat Dumnezeu pe frunte, şi Lucifer în

altă parte

Am fost trimis aici, pe astă lume

să mă impregnez în voi, ca o pată de motorină

iar voi, fiinţe banale

aveţi un singur rost în viaţă

să mă

lecturaţi, şi să urlaţi

sufocaţi de extaz

apoi puteţi muri liniştiţi

menirea voastră s-a împlinit

dar, dacă totuşi rămâneţi în viaţă

ridicaţi-mi altar, şi sinucideţi-vă

unul câte unul

în fiecare marţi la două şi zece fix

în chip de ofrandă adusă talentului meu

nemărginit

precum orizontul orizontal…

Oh, că genial mai sunt!!!!

Amor ghebos 2 (Băi, fato, aia cu geaca mov…)

Băi, aia cu geaca mov

şi pantaloni dungaţi

cu organism bine proporţionat

ca fizic

află de la mine, un mare poet

că eşti o eternă şi irevocabilă

gâscă

Nu-mi recunoşti sclipirea spiritului din priviri

nu ştii că eu am încheiat pact cu cele şapte muze

să ne iubim în opt

şi dacă arunc o privire

asupra-ţi

ar fi cazul să arunci geaca mov

şi pantalonii dungaţi…

Dar, înainte de toate

Să vii tu cu “durexul”, că eu

Mă aduc pe Mine…

Amor ghebos 3 (Rorschach…)

Chipul tău mă tot

urmăreşte

îl văd în

oglindă

că m-am umplut de tine pe dinăuntru

de dau pe dinafară

îl văd în

zaţul cafelei de dimineaţă

şi de atunci beau ness

în mozaicul grahamului cu unt

în farfuria cu supă

crutoanele şi legumele duse de val se reîntrupează în tine

şi găurile din tavan seamănă cu tine…

şi tabela cu întreţinerea

şi jegul trotuarului

uite, urma unei talpe

ah, tot tu!

îmi tai venele

şi, în timp ce

răposez nobil

văd

da, văd!

cum sângele scurgându-se

se imprimă în covor lăsând un ultim portret

al tău.

Poate şi sf. Petru seamănă cu tine…