Închisoarea ca mod de viață

Anii 80 au fost o perioadă de culori intense și ridicole, respectiv sentimente intense și ridicole și muzică intensă și ridicolă în toată lumea. Acest exces s-a resimțit și în țărișoara noastră oprimată sub bocancul cu ținte al comunismului de factură sovietică, dar, desigur, a fost dirijat spre metode deosebit de creative de a tortura elementul disident și de a-l dresa să devină membru fruntaș al partidului.

Acesta e subiectul noului film al regizorului Andrei Cohn, Arest. Un film care, prin mijloace de maximă simplitate, spune o poveste incredibil de complexă și stratificată, a modului în care dictatura erodează individualitatea și reduce omul la masă de carne. Un film despre idealul libertății și diverse forme de sclavie, dintre care cea mai necruțătoare este aparența puterii.

“O, nu, încă un film despre comunism”, o să ofteze o parte dintre cititori, dând ochii savant peste cap. Da, încă un film despre comunism, pentru că a fost o perioadă care a corupt şi a anihilat mare parte din identitatea naţională şi noţiunea de demnitate umană în ţara noastră. O perioadă care a creat o traumă colectivă şi un shift în mentalitate, un dresaj spre ticăloşie şi slugărnicie ale cărui efecte se resimt şi azi.

E un film necesar cu valoare de avertisment pentru toţi neoextremiştii din ambele capete ale spectrului politic, un film despre cum istoria se poate repeta şi cum omul poate cădea din nou în capcana propriei bestialităţi.

Ieri seara (18 septembrie), a avut loc premiera oficială bucureşteană a filmului, la Mediapro, şi, înainte de proiecţie, am asistat la o speculaţie interesantă în hol: cum o să fie un film cu doi actori şi un singur interior predominant, care durează puţin peste două ore.

Răspuns: absolut irezistibil.

Am început prin a enumera temele mari ale filmului, importanţa lui într-o eventuală istorie a filmului românesc; dar asta nu e ceva extrem de excitant pentru spectatorul care merge să se distreze la cinema vineri seara, şi să ronţăie nişte popcorn. Acestui spectator îi spun: Bro sau sis, you are in for a wild ride.

Dinu, personajul lui Alexandru Papadopol, este prototipul intelectualului cuminte, educat, manierat, de familie bună, a cărui formă de rebeliune în comunism consta în faptul că asculta radio Europa Liberă şi citea Mircea Eliade. Ajunge să fie dat în gât la Securitate pentru ceea ce astăzi pare o stupizenie ilară: încearcă să cumpere blugi de contrabandă pentru fetiţa lui şi, pentru că exprimă nerăbdare, îl supără pe speculant.

Vali, interpretat cu infinită carismă şi nuanţe actoriceşti perpetuu surprinzătoare şi profunzime cutremurătoare de Iulian Postelnicu, e un infractor crescut într-o familie disfuncţională, abuzat din cea mai fragedă copilărie, şi dresat să conducă interogatorii de către regim, care îl are la mână cu faptul că e homosexual. I se dă sarcina să-i aplice “regim restrictiv” lui Dinu, cu promisiunea că i se va scădea un an din pedeapsă.

Un arest cu o miză ridicolă, şi un om al regimului ţinut în şah şi obligat să acţioneze ca element al oprimării pentru o miză la fel de ridicolă.

Acestea sunt bazele unei poveşti de o violenţă cumplită, în special emoţională, a examinării amănunțite a unui proces de deconstrucție a personalității, pas cu pas, o incursiune în toate zonele ciobite și vulnerabile ale psihologiei umane, cu accente bruște și imprevizibile de tandrețe și momente de un umor negru absolut. Dat fiind că, așa cum spune intro-ul filmului, în anii 80, mureai de râs sau mureai de groază.

Ca de obicei, nu intru în detalii precise, pentru că nu mă interesează să spoileresc. Dar finalul este exact ce v-ați aștepta, pe baza evoluției psihologice a celor două personaje și, totodată, exact ce nu v-ați aștepta.

După film, l-am felicitat pe Andrei Cohn și l-am invitat la o conversație legată de acest film care trebuie văzut de cât mai mulți, indiferent de orientare politică. De cum o vom avea, voi fi încântată să o public.

Foto: Mandragora.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Alex says:

    Exista posibilitatea de a fi vazut online? Nu caut sa piratez, vreau sa platesc dar nu gasesc cum/unde.

  2. Lorena Lupu says:

    A fost ieri premiera în Bucureşti. Nu cred că o să apară online too soon.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger