It started with a beer. Adică stăteam la o bere cu Mihai Fulger, după proiecţia de închidere a unui festival cu public puţin, şi ne ofticam că la filme bune sunt trei rătăciţi în sală, iar la Coaie de fier: Furia vârcolacilor de fontă, e full. Şi ne-am gândit: dacă nu ne convine, să facem ceva. Ce? Păi hai să parteneriem Cinemateca Română, adică pe el, cu Tabu, adică eu, la un concurs de artă cinematografică, să mergem în timpul dimineţilor la licee să adunăm copii, să le punem filme bune joi şi vineri după-amiaza, respectiv sâmbătă dimineaţa, să discutăm cu ei după proiecţii şi, cândva prin martie, să facem un concurs final şi să dăm premii celor mai originali şi mai creieroşi. Şi pentru că toată povestea asta trebuia să poarte un nume, i-am zis CinemAddicts. Registered mark, da? Să nu vă prind mâine că vă faceţi unii vreun spectacol de dans contemporan intitulat LabAddicts şi nu mă creditaţi, că dracu’ şi oficiul de copyright vă iau.
So far, am avut câte 30 şi ceva de liceeni per proiecţie and we loved every minute of it. Cine spune că liceenii români sunt toţi proşti, ar trebui să-i cunoască pe dependenţii noştri minori de cinema. E o bucurie să vorbeşti cu ei, să-i faci să-şi depăşească timiditatea şi să-i ajuţi să ajungă la o concluzie. Iar azi, am savurat şi eu seara. Pentru că am proiectat un Truffaut şi am invitat-o (via Fulger) pe Magda Mihăilescu, care a scris o carte minunată despre regizorul francez. O carte atât de frumoasă, scrisă cu atâta dragoste infiltrată printre rândurile alea ticsite de detalii tehnice, încât am început s-o privesc pe doamna critic cu o cotă de respect triplu.
Adevăr vă zic vouă: talentul la scris se probează de la 200.000 de semne în sus. Un text bun de 3.000 de semne îi poate ieşi oricui; pe texte mari se vede ce şi cât poţi duce.
Şi în seara asta, Magda a vorbit despre Francois, fără falsă emfază, fără dorinţă de a epata, fără limbaj de lemn. Eu am renunţat la rolul de speaker şi m-am mulţumit cu ăla de spectator. E întotdeauna fascinant să-i vezi pe oameni vorbind despre marile lor iubiri.
Una peste alta, lucrurile pe care le faci dezinteresat pentru alţii pot da bucurii uriaşe.
Ah, Cinemateca! Pe vremea lui Ceasca eram elev la un liceu de arte si aveam gratuitate la Cinemateca. Imi trebuiau doar carnetul si un biletel pe care notam numarul matricol, titlul si ora filmului; biletelul era oprit la casa. Truffaut, Chaplin, Woody Allen, Fassbinder, Bergman, Pasolini, cat cuprinde. Ore intregi de pelicula, fara nici un leu. Plecam dis de dimineata sa-mi iau portia de film; mai dadeam pe la ore sa vad cum mai stau cu absentele si sa inmoi inima profesorilor. Ai mei erau foarte incantati ca ma trezesc la ora fixa, imi fac ghiozdanul si ma grabesc spre scoala. Mai nasol era cand imi uitam harnasamentul, adica portofelul cu biletelele pe saptamana respectiva. Atunci eram nevoit sa merg la scoala si chestia asta imi displacea profund. Nasol si pentru fratele meu – elev seminarist – care mi-a luat din greseala portofelul. Cand l-a deschis – la ore – a putut citi in clar urmatoarea notita: TOT CE-ATI VRUT SA STITI DESPRE SEX DAR V-A FOST FRICA SA INTREBATI. Tare, nu?
Dezinteresat, sunt foarte interesat de cartea ta.
Cat de curand o vom putea cumpara online?
hai mâine la târg gaudeamus, stand herg benet, la 17.00. mă găseşti şi pe mine cu carte cu tot.
🙂 bucurestiul e mult prea departe. mersi, o sa-mi trimit elfii
-Saru-mana, suntem elfii. Primiti cu Mosu’? Avem Lupu si Nemerovschi…
online va fi pe librăria virtuală herg benet şi distribuitori.
Adriane, primim ilustratii cu ma-ta 😉
Ca in bancul ala:
– Auzi, ai poze cu nevasta-ta?
– N-am.
– Da’ vrei?
O initiativa pentru care ma simt putin recunoscator. Mult succes!
N-am inteles niciodata de unde vine obsesia asta pentru cantitate. Eu unul nici nu i-as primi in sala pe aia de la Coaie de fier. Sunt jdemii in sala si trei la Cinemateca? Foarte frumos si foarte bine. Care e problema? Cinemateca e pe banii statului – ca e arta – deci se poate. Nu-s presati ca ceilalti. Sau cel putin nu stiu sa existe vreun mecanism economic al Cinematecii altul decat bugetul de stat. Foarte frumos ca vine cine trebuie. Cantintate e una, calitate e alta. Aia trei fac cat trei stadioane din aia sute.
In rest initiativa superok, felicitari!
acuma să-ţi desenez ca la proşti că dacă tu cultivi o societate retardată, ai o societate retardată?
Da’ zi-mi si mie tara aia in care soferu’ de autobuz sau prelucratorul prin aschiere se indoapa cu Mozart. Si pune la socoteala ca am cam umblat prin diverse locuri. Normal ca gloata e mai numeroasa. Asa a fost dintotdeauna. Tin minte ca pe vremea lui Dej puneau orchestre simfonice pe camp, sa se culturalizeze taranu’ roman in timp ce dadea cu sapa. Si asta prin ’60, ca prin ’70 dadea si orchestra la sapa. M-am saturat pana peste cap de rolul asta educativ. Televiziune educativa, cinematografie educativa, teatru educativ. Gata, basta! Sunt satul de societate, de mase, de comun. Prefer un singur spectator, da’ ala bun. A, daca cineva are de gand sa se apropie de cultura, atunci i se explica. Daca nu, sa-si vada de treaba.
ei bine, eu nu prefer un singur spectator, dar bun, că mor de foame. eu prefer să-mi educ spectatorii. Iar dacă pot transforma o lume majoritar retardată într-o lume ceva mai puţin retardată, o voi face.
Adriene şi Lorena, am o veste bună. Se pare că societatea (cel puţin aia din tramvaiul 21) s-a schimbat în sensul dorit de Lorena. N-am mai fost demult cu 21 şi, la Obor, s-a suit un tip care ne-a cântat Mozart la vioară până aproape de capăt. Aşa că orice prelucrator prin aschiere din tramvai a avut ocazia să se îndoape cu Mozart.
L, eu nu vorbesc de iluzii, ci de fapte concrete. Come on, a eradica retardarea e ca si cum ai incerca sa eradichezi minciuna sau razboiul sau saracia. Hai sa fim seriosi! Lumea e asa de cand s-a nascut si pana cand o sa crape. Chiar iti inchipui ca doar in cateva zeci de ani – presupunand ca nu esti highlander – vei schimba radical 90% din componenta unei societati? Si tu crezi ca prin alte tari aia de lucreaza pe camp se indoapa cu Mozart? Pai spaniolul ragaie, mai trage o grappa, isi mai bate nevasta si cam asta e tot. De fapt la spanioli e invers, nevasta il bate pe el. Ai de gand sa ii schimbi pe toti?
nu pe toţi, pe cine se poate. arăt că există ŞI ALTE OPŢIUNI. ceea ce poate că unii nu ştiu.
Si ei le stiu. Toata lumea a auzit de Mozart, fie ca lucreaza la catedra, fie ca lucraza in mina. Numai ca Mozart nu e croit pentru mintea lor. Si nici Bergman sau Tarkvoski (desi Tarkovski mi se pare mai comestibil).
Bref configuratia lor neurologica nu se potriveste cu optiunile pe care le oferi tu. E ca si cum ai incerca sa rulezi Windows 8 pe un x286.
ce bine ştii tu cum funcţionează mintea altuia pe necunoscutelea!
e ca şi cum eu aş decreta că eşti bou irecuperabil doar pentru că aşa vreau eu.
Foarte interesantă iniţiativa, însă cred că abordarea din comentarii e puţin incorectă.
Nu putem împărţi lumea în funcţie de filmele la care se uită, nu-i putem face retardaţi pe cei care aleg entertainment-ul.
De ce ar fi mai bun un film de artă (cum se spune) ca unul care există doar pentru a ne distra? Fiecare dintre ele îşi propune lucruri diferite. Dacă ambele reuşesc să-şi atingă scopul pentru care au fost făcute, atunci e ok.
Sunt si boi irecuperabili, si nu sunt putini. Las la parte ideea ca eu as fi unul; as zice ca toti cei care ne dam in stamba pe blogul tau avem capacitatea de a recunoaste un bou irecuperabil. Eu l-as numi bou euforic congenital. In fiecare dimineata trec pe langa o serie de stabilimente economice (frizerie, bodega, vulcanizare). Sa-ti descriu ce muzica rasuna din televizoarele sau boxele etalate pe la ferestre? Cat de recuperabili sunt acesti minunati concetateni, al caror creier se situaza in unghia lunga de la degetul mic?
@Saramonn: entertainment si Taraf TV nu prea se pupa. Eu vorbesc de Taraf TV, nu de Rihanna sau Lady Gaga.
hai să facem aşa: în ultima vreme, exagerezi cu comentatul şi, ca o consecinţă, emiţi şi tâmpenii sinistre în serie. asta te pune şi pe tine într-o lumină nasoală şi mă oboseşte şi pe mine.
limitează-te la 4 pe zi, în care străduieşte-te să dai numai ce ai tu mai bun. aşa evităm şi cantitatea uriaşă de balast din partea ta, şi starea mea de “nooo. fucking noooo!”
A, credeam ca se bazeaza pe argumentatie. Dar posibil ca tu sa ai dreptate. Cocalarii de pe strada mea sunt educabili. Sa le strecor delicat un program de Cinemateca? Tarea as vrea sa-l vaz pe nea Mitica, frizerul, vizionand Persona…
I rest my case…
Argumentaţie până când mă faci să mă repet ca vita, caz în care mă enervez pentru că n-am chef să irosesc timp repetând de două ori predica pentru babe surde.
E o diferenţă între frizerul tău Mitică şi adolescenţi educabili din licee. Să presupui din start că toţi sunt boi, fără să-i cunoşti, e o băşină arogantă care, dimpotrivă, tinde să indice cum că tu ai fi un bou sinistru.
n-am zis campanie în frizerii, am zis campanie în licee.
nu duc pe nimeni de funie la film, îi las să vină pe cei care vor.
şi cu asta am închis subiectul. definitiv.