Mama şi eu (I)

E opt martie, ziua mamei. Ziua femeii absolute, care ne-a dat viaţă, apoi a făcut tot posibilul s-o strice. Nu săriţi, că glumesc. Ziua femeii absolute, care ne-a dat viaţă, care ne-a ţinut la sân, care ne-a alăptat sau ne-a amestecat cu mâna ei laptele praf în apă la temperatura camerei, care ne-a învăţat să vorbim, apoi ne-a cerut imperativ să ne ţinem gura şi tot aşa. (Pancartă cu “Glumăăă”.)

V-am rugat pe voi, iubită comunitate, (Pancartă cu “Glumăăă”) să-mi trimiteţi poze cu voi, mamele proprii din dotare, şi răspunsurile la câteva întrebări. Mi-aţi răspuns, reprezentanţi ai tuturor generaţiilor posibile, ca dovadă că omul rămâne copil cât trăieşte. Dar gata cu introducerea, să intrăm în miez, zic.
Date fiind răspunsurile multe şi foarte frumoase, am împărţit materialul în două episoade, în ordinea sosirilor. Mulţumesc că v-aţi împărtăşit cele mai intime amintiri cu mine.

Cerasela şi mama ei, Anica 

12788215_1471340959563056_137086868_n

1. Prima mea amintire cu mama este… Aveam 3 ani şi eram la mare. La cinematograful din grădina de vară rula un film cu un crocodil ucigaş. Probabil era Godzilla, nu aş şti precis. Cineva a murit în film şi am plâns cu atâta durere şi amar… Când m-a întrebat de ce plâng, am răspuns “pentru că nu o să-l mai vad niciodată”.
2. Mama şi eu obişnuiam să gătim împreună. Mie îmi era dor de toate mâncărurile ei super preparate şi complicate, iar ei îi plăceau “prostioarele” mele rapide – invenţii de tot felul, gata în maximum 15 minute.
3. Mama îmi spunea de multe ori că are nevoie de mine. Lăsam totul deoparte şi mă duceam să-i împlinesc nevoia. Cele mai multe erau deosebit de absurde (observ acum), însă dependenţa de ea m-a făcut să duc totul la capăt şi să consider că îi fac plăcerea pentru că e mama mea.
4. Nu i-am spus niciodată mamei că o iubesc. Şi nici reciproca nu a existat.
5. Aş vrea ca mama şi eu, când ne vom întâlni, dacă ne vom mai întâlni, să fim cele
mai bune prietene până la moartea următoare.

 

Adelina şi mama ei, Lili 

12036534_10207956464329654_3955867068874042846_n

1. Prima mea amintire cu mama este că o ameţeam cu întrebări. Başca, am făcut-o sa plângă. Eram la vârsta la care scoteam “de ce”-uri pe bandă rulantă, derivau unele din altele. Cu mult tact şi răbdare, îmi explica, şi eu tot continuam, până am adus-o în stadiul în care mi-a zis “dacă o dată mă mai întrebi ‘da’ de ce, te bat'”. Răspunsul meu mirat a fost “da’ de ce?” 🙂
Şi am făcut-o să plângă, a plecat hohotind la muncă. O vedeam rar, o dată pe săptămână, pentru că era plecată cu munca, şi la grădiniţă mă duceau bunicii. Am întrebat-o “dar tu de ce nu stai acasă cu mine, aşa cum stau şi
alte mămici cu copiii lor, nu-ţi place de mine?”. Efectul ţi l-am scris mai sus. Acum cand imi aduc aminte, realizez ca a fost o cruzime din partea mea, dar eram micuţă şi nu înţelegeam multe.

2. Mama şi eu obişnuim să vorbim aproape în fiecare zi, taclale extinse. Despre orice subiect, de muncă, de planuri de viitor, de amintiri, mă cicăleşte că n-am făcut curat, ne mai ciondănim şi-n 5 minute a trecut
furtuna, “ia, mai arată-mi pe Facebook”, “mai mănâncă şi tu, mamă” şi terminăm cu “aoleu, iar am pierdut serialul din cauza ta!”. Şi îmi place când îi sabotez serialul!

3. Mama îmi spune de multe ori că “nu toată lumea e deşteaptă ca tine”, îndemnându-mă să fiu tolerantă, să explic, nu să fiu laconică şi să am pretenţia să fiu înţeleasă. De asemenea, tot cam aşa îmi spune şi când mă vede că sunt bună, bleagă şi luată de fraieră. Când e supărată, mă amuză că-mi spune “revizuieşte-ţi atitudinea” şi eu, de-a naibii, ghici ce fac. 🙂 Îmi place când ne spune “dacă nu eram eu, vă mâncau câinii” 🙂 (şi da, chiar face şi a făcut o grămadă pentru noi).

4. Nu i-am spus niciodată mamei că o apreciez pentru educaţia strictă şi pentru că mereu mi-a împins limitele, că a ştiut cum să mă ambiţioneze şi că, datorită ei, mă consider o persoană cu coloană vertebrală, pentru care lucrurile sunt albe sau negre, sigură pe mine şi convinsă că mereu trebuie să ajut, cum pot. De asemenea, mereu m-a făcut conştientă că sunt norocoasă să fiu sănătoasă, independentă şi m-a făcut să apreciez mereu ceea ce am, fără să-mi doresc porcării inutile.

5. Aş vrea ca mama şi eu să avem în continuare aceeaşi relaţie frumoasă şi să-mi fie aproape cât mai mult timp. Ea e motorul meu, mereu alături de mine, îmi susţine toate ideile, e sprijinul fără de care nu eram ce sunt acum. Şi chiar dacă mama e văzută ca o persoană severă şi foarte strictă, obsedată de curăţenie şi repezită, are o inimă de aur, iar când mi se spune “semeni cu mă-ta”, pentru mine e cel mai mare compliment!

 

Clara şi mama ei, Erzsebet 

DCIM104GOPRO

 

1. Prima mea amintire cu mama este când amesteca într-un cazan imens leșie, pentru săpun, că nu prea găseam pe vremea aia. Poate să fi fost prima cea când eram cu ea la policlinică, și ea vorbea cumva în 8 direcții simultan, dând indicații bolnavilor ce exerciții să facă fiecare, în timp ce îmi mângâia capul. Mă lua des cu ea la serviciu.
Mi-aduc aminte cum îmi citea povești și după două pagini atârna dormind cu bărbia-n piept, în timp ce eu o împungeam cu degetul la subțioară să-mi spună ce se întâmplă mai departe.
Mi-aduc aminte cât a negociat cu mătușa mea – și crizele de râs aferente – când am cerut să știu cum arată „o păsărică”, ca până la urmă să mă ducă la nudiști ca să înțeleg cum stă/stau? situațiile. Cred că aveam sub 6 ani.

2. Mama şi eu – și surorile mele – obişnuiam să pregătim împreună masa de duminică. Țin minte că o dată m-a scăpat din ochi și am lins tot amestecul pentru pandișpan dintr-un lighean. Niciodată n-am să uit ochii de desene animate pe care i-a făcut când și-a dat seama. Nici degetul pe care mi l-a băgat pe gât în secunda următoare.
Obișnuiam să ne strângem seara la un film. NU obișnuia să sară până la tavan, până când a făcut cunoștință cu hamsterul introdus pe ascuns, ilegal, prin metode ilicite, COMPLET INTERZISE, pe teritoriul casei lui Maman. Încă
păstrez ritualul ăsta cu iubitul meu, cu sfințenie. Cu filmele, nu cu hamsterul. Poate doar trafic cu animale condamnate pentru vagabondaj, fie.

3. Mama îmi spunea de multe ori că lumea e de căcat și că nimeni nu face ceva gratis. În timp ce ea avea o coadă de trei cvartale de oameni pe care i-a pus pe picioare din boală, fără să ceară nimic în schimb.
Mereu, dar mereu îmi spune când îi zic „mă descurc, maman, sunt adult vaccinat, nu trebuie să te îngrijorezi” că n-o interesează detalii d-astea insignifiante, ea cât trăiește eu tot copilul ei sunt și se îngrijorează pentru mine. Mno asta e, e job description la „mamă”, deal with it.

4. Nu i-am spus niciodată mamei că am o viață sexuală. Nici ea nu m-a întrebat, ce-i drept. Cred că cumva consideră că persona de cuplu (a mea și a surorilor mele) nu copulează.
Nu cred că i-am zis vreodată că are cel mai contagios râs pe care l-am auzit vreodată. Și că râde cu inimă, față, fund și urechi și că m-aș uita la ea cu orele când o face. Nu i-am spus niciodată că dragoste ca a ei nu cred că o să mai cunosc vreodată, până o să mor.

5. Aş vrea ca mama şi eu să petrecem mai mult timp bârfind nimicuri. Și aș vrea să mă lase să am mai multă grijă de ea.

Ralu şi mama ei, Marina

12186462_157195187968517_3327551933110483304_o

1. Prima mea amintire cu mama este când mă lăsa la ţară la bunici, că amândoi erau la serviciu şi nu puteau avea grijă de mine. Plecau pe ascuns şi mă lăsau acolo. Iar eu plângeam până făceam febră şi veneau înapoi să mă ia. Aşteptându-i, îmi amintesc că umblam prin lucrurile mamei de la ţară, doar ca să îi simt mirosul şi să o simt mai aproape.
2. Mama şi eu obişnuim să râdem cu lacrimi. Avem un umor al nostru şi numai al nostru.
3. Mama îmi spune de multe ori că eu sunt sensul vieţii ei.
4. Nu i-am spus niciodată mamei că ea e sensul vieţii mele.
5. Aş vrea ca mama şi eu să fim aproape. (eu locuiesc în Franţa, iar părinţii mei au rămas în România).

Florin şi mama lui, Lenuţa

image

1) Io, prunc mic, printre scânduri, grinzi și coarne, și cu suzeta în gură. Ai mei erau vânzători de materiale lemnoase, și mă luau cu ei, să nu fiu singur acasă. Erau multe stive de lemne, împrăștiate pe un teren mare și larg. Mai erau vreo alți 10-15 comercianți, nu doar ai mei, fiecare cu stivele lui, dar pe același teren comun.
O bucată mare dintr-o zi de lucru obișnuită și-o petreceau omorând timpul, neavând clienți prea mulți și stând lângă stive de dimineața până seara. Și taaare se mai bucurau comercianții (toți bărbați, maică-mea singura femeie) când zburdam eu nepriponit p’acolo. Le eram drag. Și pentru că era de adorat o mogâldeață săltăreață prin ditai plictiseala de peisaj, dar și pentru că mulți nu aveau copii.
Încă.
Ăștia mă învățau să înjur. “Scoate tu suzeta din gură, că ești bărbat mare și tre’ să vorbești ca unul!”. Se amuza și maică-mea asistând la hăhăitul colectiv stârnit de sudalmele stâlcit ieșite din gura mea.
Și-ntr-o zi, vine o doamnă și-un domn. El, clientul, ea, însoțitoare lui. Asta, văzându-se numai printre bărbați, se apropie de maică-mea și se iau la vorbe. Eu, văzând o străină, iau picioarele maică-mii ca strajă.
“Vaai, ce băiețel drăguț! Să nu-ți fie frică de tanti, că nu pap!”
Și strâng mai tare picioarele maică-mii.
“Nu dai tu la tanti suzeta, că am și eu acasă un nepoțel micuț ca tine și i-o aduc lui?”
Și dau, în sfârșit, slobod la gură, ițindu-mi doar capul și scoțându-mi suzeta din gură:
“Tă-ti iei în pula mea susetă, că ata mie m-a luat-o mami!”
După câteva secunde rămasă perplexă, pe doamnă o bușește râsul.
Îmi amintesc foarte limpede cum m-a ridicat maică-mea și m-a sărutat cu drag pe frunte.
*Chiar dacă unii ar vedea gestul acesta al mamei ca unul de încurajare – să-njure pruncu’, că bine a făcut, eu, acum când sunt mare, înjur rareori și doar cu foarte-apropiații îmi permit.

2) Mama și eu obișnuim să căutăm frenetic rețete noi de prăjituri, iar apoi intervine competitivitatea între noi și fiecare își face versiunea proprie. Testăm rezultatele pe taică-miu și soră-mea. Cheesecake-ul îmi iese divin – de fiecare dată am câștigat voturile la o rețetă noua de cheesecake.

3) Mama îmi spune de multe ori, mai în glumă, mai în serios, că nu-s normal la cap. :))

4) Nu i-am spus niciodată mamei că eu sunt “boii dracu care au luat iar curentu”. Obișnuiesc să întrerup complet curentul electric în toată casa atunci când vreau ca ei (mama, tata, soră-mea) să nu se mai uite la tv.

5) Aș vrea ca mama și eu să fim parteneri de lectură. Niciunul din familia mea nu-i cititor (eu am ajuns cititor din influența a două profesoare superbe). Jur că le sparg televizoarele într-o bună zi!

Ecaterina şi mama ei, Otilia

Instasize_1228201722-2

1. Nu știu care e prima, a doua, a mia, dar știu una care-mi vine-n minte, sporadic. Mama dormind. Și eu în pat lângă ea, privind. Și mie făcându-mi-se frig, iar ea fiind sursa mea de căldură. Atât de caldă că transmite căldură și când doarme. De ce mi-o fi plăcând s-o văd dormind, oare? Cred că-mi place să știu că se odihnește. Adoră odihna, adoră să-și întindă picioarele; e o femeie-pisică.
2. Eu și mama obișnuim să facem multe poze împreună. Și să ne filmăm. Și să râdem copios după aceea. Fiindcă eu sunt super-mega-modelu’ lu’ Pește, iar ea nu e fotogenică deloc. Ședințele foto au o finalitate care ne place amândurora: eu și mama plus o sticlă de vin făcut de tata.
3. Mama îmi spune de multe ori că mă adoră și că sunt minunea ei. Mama îmi spune de multe ori că și-ar da viața pentru mine și frate-miu. Mama îmi spune demulte ori că o femeie puternică plânge trei minute și-apoi gata, uită. Mama îmi spune de multe ori că sunt dezordonată și nu mai are ce să spună când îi replic că sunt artistă. Mama îmi spune de nenumărate ori ce visuri are. Îmi spune ,,frumoasă” și ,,enervantă”, ,,deșteaptă” și ,,rea”; le îmbină pe toate de la ,,iubirea mea” la ,,scroafo”, până ajunge să mă facă așa… de sus în jos, numai
oximoroane.
4. Nu i-am spus niciodată mamei că o iubesc. Nu în cuvinte. Și nici că sunt alcoolică. Dar măcar știe că sunt bisexuală. Și aproape totul despre mine.
5. Aș vrea ca mama și eu să călătorim și mai mult decât până acum. Aș vrea ca mama și eu să rămânem best friends forever. Aș vrea ca mama și eu să ne-nțelegem întotdeauna din priviri, ca și până acum. Aș vrea ca mama și eu să distrugem lumea. Într-un mod frumos, bineînțeles. Aș vrea s-o protejez de orice răutate sau suferință. Merită mai mult decât tot ce se poate afla pe lume, merită mai mult decât ce-și pot imagina poeții, merită pân’ la Dumnezeu de mult. Și poate că vrea doar să îi zic ce nu i-am zis niciodată; ,,și eu pe tine”.

Liliana şi mama ei, Florica

12837163_10153995150253139_423545129_o

1. Eram cu bunicii şi verii, şi ei, părinții, se pregăteau de un revelion. Si mama, în oglindă, într-o rochie superbă, neagră, lungă, cu mâinile goale şi cea dreaptă, pe corp. Se farda. N-o să uit niciodată cât de frumoasă era!
2. Ce făceam fantastic de nemuritor, cu mama? Ea bucătărea, si eu făceam cumpărăturile. Că-mi era interzis în bucătărie, cu ea. Fie o încurcam, fie voia să mă protejeze, n-o să știu niciodată! Ea îmi spunea că nu va fi nevoie sa cocălesc, o va face ea pentru mine. (Ha! Ce plasă am luat, şi eu, şi ea!! O credeam şi eu nemuritoare!)

3. Mama îmi spunea de multe ori că….nu va trebui să-mi fac griji pentru nimic! Iar, plasă! Am acum la griji, cât nu cred că şi-a imaginat ea vreodată! Una dintre cele mai mari griji, acum, e dacă suferă, dacă o doare ceva. (E afazică, scoate mai mult sunete decât cuvinte).

4. Ce aş vrea sa-i spun si nu i-am spus? Că-i mulţumesc pentru oferta cu degetele pentru Mihai! (Nepotul viselor şi fiul viselor are trei degete lipsă prin sindrom de bridă amniotică). Si bună-sa, zice, odată: nu mor io până n-o să pot să-i dau câte degete trebe!
N-a murit, dar are Alzheimer, ceea ce-i grăbește sfârșitul.

5. As vrea ca mama şi eu să mai avem o zi, sau două, în care să-i spun că voi fi ok, că Mihai e mare, şi frumos, şi bun – aşa cum l-a pornit ea!-, şi să şi priceapă treaba asta.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Splendid! De mult nu mi s-au umezit ochii la lectura unui text!

  2. Lorena Lupu says:

    dvs. măcar aţi plâns frumos, sistematizat, la un loc. eu am plâns la fiecare separat. 😛

  3. Lacureanu75vasile@yahoo.co.uk says:

    Ce ai făcut tu aici, se numește “injecție cu viață”.Cel mai frumos cadou pe care-l poți face mamei, este dragostea și iubirea necondiționate, la fel și invers. Ca fiecare, am și eu amintiri frumoase cu mama, care a vrut mereu să fiu un om bun, să nu mă fac de râs pe unde mă duc, să dăruiesc fără să aștept plata. Dar de data asta, am o amintire mai dureroasă, și nu pot uita ziua în care nu am putut răspunde la un blestemat de telefon, în care probabil vroia să-și ia “la revedere” de la mine. Dimineața următoare, am primit alt telefon, la care am putut răspunde, fiind deja prea târziu. :-((( La mulți ani mama, oriunde te-ai afla! Mulțumesc Lorena🙏🏻

  4. Lorena Lupu says:

    eu mulţumesc şi mă bucur că amintirile acestor oameni ţi-au dat şi ţie un fior de tandreţe.

  5. Oana Clapa says:

    Lorena, Lorena, fereasca sfantul sa-ti comand eu ce sa scrii, dar nu mai faci un articol din asta? Doamne ce frumos a fost!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger