Materialiştii

Săptămâna asta, am revenit în Sfântu Gheorghe. Dar m-am luat cu articolele vag serioase şi am uitat să vă povestesc de o fază de care am chicotit la autostop.

Precizare: Eu de obicei iau trenul până la Braşov, şi de la Braşov fac autostopul până acasă. Sunt numai 30 de kilometri, dar dacă e să-i parcurgi cu trenul, stai în gară la Braşov de te apucă bâza, şi apoi vine de obicei un personal care te plimbă prin tot judeţul Covasna, sau iei maxi taxi, care-i plin de miros de brânză, ceapă şi transpiraţie stătută.

Transportul public durează o oră, cel privat în jur de 20 de minute. Drept care, de cum ajung la Braşov, scot o foaie mare pe care am pictat caligrafic “Sfântu Gheorghe”, să ştie şoferii unde mă duc, să oprească doar cei care au drum, şi mă pun la stop.

De fiecare dată, mă ofer să plătesc cursa. În majoritatea cazurilor, nimeresc oameni care refuză indignaţi. Dar de data asta, înainte să deschid gura, mă ia ăla direct:

-Ce bine că sunteţi fată. Nu iau bărbaţi.
-De ce?
-Bărbaţii nu plătesc. Zic “mersi” şi se dau jos. Nu mai iau bărbat în viaţa mea!

Lol, amice, ce disperat eşti şi ce tertip transparent de mâna a opta, chicotesc eu în sinea mea. Obiectiv, dacă omul îmi spunea de cum urcam în maşină: păsă, te costă x lei, eram toată o stimă şi-un respect. Aluziile astea aşa pe după plop mi se par însă intens amuzante.

Aleg să joc misterios. Nici nu-l calmez pe om că stai, bă, liniştit, o să plătesc. Nici nu-l isterizez cu oops, mi-am uitat portofelul acasă, cum m-a îndemnat o secundă demonul interior. Încep să fac conversaţie. Îl simt extrem de neliniştit, că nu i-am dat reassurance, dar ştiţi şi voi cum e: viaţa fără un pic de sadism e plictisitoare.

Îmi povesteşte de muncă, de familie, de alea-alea, eu îi confesez că stau la Bucureşti.

-Nu-mi place Bucureştiul!
-O, vai, dar de ce?
-Prea multă gălăgie.
-În timp, auzul se ajustează, fac eu.
-Şi prea multă ţigănie.
-Îţi poţi selecta cercurile sociale.
-Şi… ştiţi care e problema mea cu Bucureştiul?
-Care?
-Oamenii de acolo sunt atât de materialişti. Sunt numai după bani.

Loooloooloooolooool.

-Staţi să vă plătesc cursa de acum, să nu vă mai temeţi c-o să cobor să zic mulţumesc.
-A, ce bine, săru’ mâna. E mai bine să ştii pe ce te bazezi.

Behehehehe. Bucureşteni materialişti şi numai după bani, cred că e momentul să vă mulţumesc pentru cât autostop moca am făcut în maşinile voastre. Să vă trăiască materialismul.

-Şi da, bucureştenii sunt numai pe interes. Dacă n-ai bani, eşti nimeni.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.