#metoo la Gopo

Există câteva gale pompoase şi cu pretenţii în România. Nu interesează pe nimeni. Au o morgă lipsită de carismă, expirată de 30 de ani, de serbare comunistă fake şi pretenţioasă, şi toţi prezentatorii vorbesc limba de lemn specifică.

Spre deosebire de astea, Gopo izbuteşte performanţa de a face an de an controversă atât în social media, cât şi în presă, să facă gurile bune şi rele deopotrivă să comenteze, iar acest lucru este foarte actual şi specific culturii anilor 2020.

Pentru că să fim sinceri: în afară de câţiva cinefili masochişti, nici dracu n-o să fie interesat să irosească trei ore aride şi chinuitoare cu noua capodoperă a lui Cristi Puiu, iar faptul că omul îşi desconsideră din ce în ce mai mult spectatorii şi îşi bate p de snobismul lor în arc de cerc din ce în ce mai amplu se vede de la un film la altul. Faptul că lumea nu mai are chef să meargă la cinema li se datorează şi celor ca el. Să zicem că eu aş fi un suflet tânăr, însetat de artă, dornic să mă cultiv. Dacă cineva îşi bate joc de inocenţa mea cu un film de Cristi Puiu, garantat mă întorc la Twilight şi la High School Musical pentru tot restul vieţii mele. Cam cu moartea domnului Lăzărescu, a murit şi cheful lui Puiu de a face un film care să intereseze în mod real şi onest pe cineva. Faptul că în continuare industria din România se încăpăţânează să îi s**ă p**a umil şi preaplecat e emblema ipocriziei acestui neam.

Eroinele galei de acest an au fost două femei, Viorica Vodă şi Katia Pascariu, şi, dacă la un film de Cristi Puiu nu m-aş uita nici dacă aş primi o superofertă de 10.000 de euro net să-l promovez – ok, rectific, poate abia atunci, dar cu banii înainte, ca la intelectuale – la un film cu Viorica Vodă şi Katia Pascariu m-aş uita, aş face promovare gratis, aş plăti bilet şi aş face concurs pe blog să plătesc din banii mei bilet pentru o sută de câştigători.

Pentru că, mult prea mult timp, entertainmentul românesc a fost dominat doar de bărbaţi, iar majoritatea rolurilor feminine erau pe două coordonate clişeice: mama gospodină, fata tânără, căutătoare de iubire şi c***a parşivă, care încurcă vieţile altora.

Ajunsesem deja să glumesc cu directorii de casting: Hai, băi, Oano, încă o c***ă??

Da, păi ce vrei să fii? Tanti Nuţi? Dacă te pun să tai o ceapă, faci ploaie de degete.

Mi se pare extrem de important ce a punctat Viorica Vodă, şi anume hărţuirea sexuală de care a avut parte. Şi acest tip de hărţuire sexuală nu e specific doar teatrului şi filmului românesc, ci în majoritatea domeniilor profesionale. Dacă eşti frumuşică şi unul pune ochii pe tine, te tratează ca şi cum te trecuseşi benevol în catastiful de f***e.

Eu, după cum mă ştiţi, sunt genul de om pe care nu îl prea poţi hărţui sexual, pentru că întâi indic destul de clar şi de rece că nu ţine figura, şi apoi, dacă văd că gigel insistă bovin, de la un punct încolo, îmi bag poola în morţişorii lui de mă aude tot Bucureştiul, din Pipera şi până în Păcii. Şi nu regret asta. Dacă rahatul ăsta de ţară misogină n-ar fi produs atâtea gunoaie de bărbaţi greţoşi şi iritanţi, probabil că n-aş fi dezvoltat acest skill. Dar omul face ce trebuie să facă pentru a supravieţui.

În schimb, industria entertainmentului din România are alte trei moduri de a hărţui actriţe.

A) Castingul cu prelungiri.

Te cheamă unii la un casting. Îţi trimit un text. Tu stai, investeşti timpul tău valoros. înveţi textul, te aranjezi, te duci, dai tot ce poţi. Apoi începi să primeşti telefoane şi mailuri nedorite de la ăla care face proiectul, pentru că de fapt te chemase la casting că i se cam pusese pata pe tine.

Dacă nu cooperezi, fie te respinge şi atunci ai făcut tot acel efort degeaba, sau, dacă e parşiv şi pervers. Te mai cheamă o dată. Şi încă o dată. Şi încă o dată. La un moment dat, începi să te întrebi dacă nu cumva eşti angajată full time la departamentul de casting al proiectului, pentru că ai ajuns să baţi drumul ăla mai des decât drumul la Carrefourul de peste drum de casa ta.

Dar nu. Ăla care face proiectul se uită întrebător la tine, dacă te-ai mai gândit legat de ştii tu ce.

Tu în punctul ăsta eşti atât de frustrată de numărul mare de plimbări fără finalitatea unui contract ferm, încât singurul f*** la care te gândeşti e cum să-ţi baţi p*** în mă-sa. Şi se vede pe tine. Apoi brusc, peste noapte, e ales altcineva pentru rol, iar tu rămâi cu o avere investită în taxiuri, fond de ten, un vraf de texte studiate degeaba şi o ură reînnoită pe bărbaţi. Apoi, tot ei: De ce sunt atât de frustrate femeile moderne, tssss.

Dacă nu ar fi existat aspectul aşteptări sexuale şi aş fi luat toate castingurile la care m-am dus pe criteriul adecvării la rol, cred că aş fi avut o listă de credite de film până la Cucuieţii de Deal.

B) Ăia cu care nu te f încep să te vorbească de rău, să te facă dificilă şi nebună

După ce au abuzat în acest mod de timpul tău şi de disponibilitatea ta de a da probă după probă, dar nu s-a legat aspectul coţăială, încep să mănânce c**t despre tine. Că eşti nebună. Că eşti dificilă. Că eşti rea. Că eşti dusă cu pluta. Că etc etc etc. Chit că istoricul faptic e că ai fost mai mult decât tolerantă și răbdătoare, că te-ai prezentat conștiincios și punctual la n castinguri și ai fost mereu un candidat implicat și deschis.

Şi cum multă lume e fie credulă, fie răuvoitoare, fie ambele, din trei gigei care mănâncă kkt despre tine aiurea-n tramvai ţi se zideşte o reputaţie abominabilă, de ajungi pe lista neagră a tuturor şi pas de mai munceşte în domeniu, dacă poţi.

C) Dar în continuare se aşteaptă gratuităţi de la tine

Poate vrei să-mi povesteşti şi mie experienţa ta nu ştiu care, că documentez un scenariu, poate vrei să te uiţi şi tu peste chestia asta, poate vrei să mă ajuţi cu nişte prietene ale tale videochatiste, poate ştii o actriţă care vrea să joace topless, poate vrei să.

Nu, nu vreau să. Nu-mi mai pretinde gratuităţi şi nu mă mai pune la cincizeci de drumuri degeaba. Respectă regula de trei simplă. A) Angajează-mă. B) Plăteşte-mă. C) Nu te da la mine.

***

Să revenim la mărturisirea vulnerabilă şi dureroasă a Vioricăi Vodă. A trecut ignorată, ba chiar luată la mişto de colegii ei de echipă, bărbaţi şi femei. Cam cum se întâmplă tradiţional cu hărţuirea împotriva femeilor, în ţara asta.

Din punctul acesta de vedere, fotografia de alături e priceless. Şi atât de grăitoare.

Dar dacă ne uităm la feţele celor doi actori din background, ele ilustrează exact reacţia societăţii româneşti la tot acest stres şi toate aceste hărţuiri experimentate de femei.

Bărbatul, profund plictisit, profund nepăsător, iritat că acest subiect insignifiant apare iar în raza lui auditivă. Iar femeia nu foarte atrăgătoare e like: ce să zic, dragă, de ce mie nu mi se întâmplă? Păi nu ţi se întâmplă pentru că nimeni nu se gândeşte la tine în acel mod, dar asta nu invalidează cu nimic tot rahatul prin care trece o femeie care e actually frumoasă.

Noroc cu Katia Pascariu, câştigătoarea premiului Gopo pentru rol principal feminin, care a confirmat şi a ‘întărit confesiunea Vioricăi Vodă. Şi care i-a mulţumit artistei mai mature că a deschis subiectul, şi a dezbătut frecvenţa cu care se întâmplă cele menţionate de ea.

Aceste două femei au făcut ca Premiile Gopo de acest an să conteze. Şi să nu fie încă o ceremonie de monştri sacri care se pupă în c** unii pe alţii.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Paul MERFU says:

    Sunt un bou și periodic mă apucă mugetele și pe ogorul altuia.

  2. Desigur, însă problema e că faci hit and run. Arată lumii cu dovezi dacă se poate. O să-mi zici “marș căcatule! Cine te crezi?”, căci ai mai făcut asta total fără a fi provocata. Mno, eu zic că atunci când îți iei blacklist, cum mulți bărbați și ei și-au luat, fă un pas înapoi și încearcă să vezi unde bați greșit. Pentru că o faci din 2013 sau de când ai blogul asta. SAU te duci full feminist și arăți lumii pe format tip blog, cu dovezi. Până atunci: the girl who cried LUPU

    • Lorena Lupu says:

      Nu, căcatule, nu am făcut niciodată asta fără să fiu provocată. Problema jegurilor infecte şi ordinare ca voi e că nu vă percepeţi propriile insulte şi mugete drept provocări. E libertatea voastră de expresie să îi ziceţi omului orice imbecilitate. Dar când omul vă fute în gură în ripostă, vaaai, vaaai, smiorc, smiorc.

      Păi, hotărâţi-vă, băga-v-aş pule în tot ce aveţi mai sfânt. Sau e libertate de expresie de ambele părţi, voi lătraţi tot ce trece în hăul ăla crunt pe care aveţi umorul involuntar să-l numiţi cap şi atunci vă asumaţi muia de rigoare şi nu căutaţi să-i faceţi tot voi proces de intenţie omului pentru că v-o administrează.

      Sau sunteţi vaaaai, atât de sensibiluţi şi fragili în egouri, dar atunci vă măsuraţi cuvintele şi lungurile nasului, şi nu mai postaţi minciuni scabroase de tipul: Ai făcut asta total fără a fi provocată. Numai pentru minciuna asta, meriţi băgat în pizdă de mamă atât de adânc, încât să schimbi zodia.

      Sau suntem golani – tu eşti full bou, şi-ţi asumi că îmi bag o mie de pule în mă-ta curvă proastă care a fătat şi educat un bou – sau suntem mimoze. Dar atunci comentezi în morţii tăi ca o mimoză care nu se doreşte rănită.

      Ia decizia asta înainte să mă deranjezi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: