Adrian Năstase e indignat fleașcă. Cum și-au permis tinerii de la festivalul Untold să ignore doliul național? Cum și-au permis organizatorii de la festivalul Untold să ignore doliul național? Cum și-au permis organizatorii de la Untold să nu anuleze concerte pentru care au plătit sume astronomice și să dezamăgească public pe care l-au câștigat cu muncă și mari investiții, doar pentru că a murit un bătrân securist care a ținut țara pe loc primii zece ani de după revoluție și a inițiat privatizarea pe șpagă și la prețuri derizorii a avutului public al țării?
Nu-i așa, dacă e doliu național, în mintea lui Năstase toți privații care-i plătesc pensia specială din bănuții lor câștigați cu muncă pe brânci trebuie să lase baltă toate muncile din care îi plătesc pensia specială și să stea în poziție de drepți la ordinul lui.
Năstase are mentalitatea misecuvenistă a privilegiatului căruia i-a venit cu regularitate și necondiționat leafa de la stat, generoasă și suficientă pentru un trai în huzur, indiferent dacă a muncit în ziua aceea, și-a numărat ouăle, sau a frecat ridichea. Trăind astfel, nu are idee cum e să construiești de la zero un business și să ai bani de facturi doar dacă produsul tău este cumpărat, sau în cazul unui festival, livrat cu succes publicului. Nu știe cum e să cucerești consumatori, unul câte unul, să-i convingi să renunțe la alte oferte pentru a o alege pe a ta. Nu știe cât de greu e să îți faci nume și vad comercial pe o piață competitivă. Și nu înțelege costurile, și financiare și la nivel de reputație, pe care le presupune o astfel de zi pierdută aiurea, în loc să culegi recolta propriei munci de un an.
Năstase a primit totul de-a gata, pe sistem timpul trece, leafa merge, și crede că și privatul o duce la fel. Nu înțelege că, pentru privat, timpul trebuie eficientizat, că dacă nu, nu vor fi bani de leafă.
Năstase e reprezentantul unei anumite tipologii de om de stat. Cea care crede că omul de rând trebuie să-și coafeze viața în jurul puterii și să lingă acolo unde scuipă alesul său. În realitate, e invers. Omul de rând dă putere alesului, iar dacă alesul nu ajută omul de rând să aibă bani de impozite, se ajunge doar la insolvență, faliment, bani mai puțini la buget.
Omul de rând e angajatorul alesului, nu invers. Alesul are putere pentru că a primit-o prin vot și are salariu pentru că omul de rând plătește impozite. Grija lui ar trebui să fie ca omul de rând să aibă din ce plăti numitele impozite.
Sectorul privat – inclusiv Untold – aduce la buget bani. Un pensionar de lux ca Năstase reprezintă doar o cheltuială pentru buget. Taman de aceea, Năstase NU ar trebui să aibă nicio treabă să le spună celor de la Untold ce să facă. Cel mult „Mulțumesc pentru pensie, feții mei”.
Că Iliescu și Năstase sunt parte din istoria României? Ce bine ar fi fost să nu fie.
Doliul nu se impune, se simte sau nu. Dacă mie nu-mi pasă de moartea ta, nu îmi va păsa indiferent de volumul și intensitatea pandaliilor și gaslightingului cu care vei încerca să mă constrângi să-mi pese. Și cum tu nu ne dai nouă nimic, dar noi îți plătim ție pensia, tu ești îndatorat față de noi, nu noi față de tine.
Mori de dorul lui Iliescu? Noi nu. Cumpără-i lumânări din banii noștri pe care îi încasezi ca pensie și consideră că am cotizat la doliul național.
***
Izbeşte autorul cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say