Românii nu-şi plătesc angajaţii

Textul ăsta mi-a venit dintr-un status pe Facebook al Oanei Dorobanţu, care plecase nemulţumită de la un restaurant.

” Invest in good kitchen staff and a great chef instead of marble and furniture.”

Adevărul e că, de prima oară când am călcat într-un teatru de stat, am remarcat aceeaşi anomalie.
Buget decor: ţâşpe mii de euro.
Buget recuzită: alte ţâşpe mii de euro.
Buget salarii actori: 1.000 lei pe lună.
Buget ore suplimentare actori: o pulă cu mânuţe.
Atunci am decis: no fucking way.

În presă, mi s-a făcut de nenumărate ori propunerea: nu ne scrii şi nouă moca, pentru glorie?
Marş, mă.
Ai 15.000 de euro pentru hârtie şi tipar, ai alte 30.000 de euro să-ţi mobilezi biroul să pară rupt din filme cu milionari, marş rostogol cu calicenia.

Multe restaurante arată ca nişte castele din poveşti, dar dacă intri în vorbă cu fata care-ţi aduce ciorba, afli că ia sub minimul pe economie, că “oricum iei şpagă”.

Şi dacă luăm la rând aproape orice business, descoperim acelaşi fenomen. Obiecte scumpe, oameni ieftini. Sau măcar trataţi ieftin.

Fără oamenii potriviţi, cele mai fabuloase obiecte sunt simplă masă imobilă şi în cele din urmă inutilă. Nu decorul de mii de euro îţi joacă spectacolul, nu tiparul de mii de euro îţi ţine publicul captiv, nu mesele de lemn masiv îţi fac clientela să revină.

Pe de altă parte, DA, poţi cuceri lumea cu un spectacol fără decor, cu un site realizat cu minimum de investiţie sau cu un burger van, dar care să-ţi servească mâncare delicioasă.
Când vom începe să investim în resursa umană, singura care face cu adevărat diferenţa, când vom începe să-i oferim atenţie şi respect, ne vom schimba şi noi ca naţiune. Vor dispărea delăsarea, sila şi şicanările reciproce.
În definitiv, orice companie e egală cu valoarea oamenilor care lucrează pentru ea. Nu, nu cu valoarea preşului branduit de la intrare şi nici cu valoarea hârtiei igienice hand-made cu zei egipteni în relief.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Mihaela says:

    brava, mare adevar ai zis ! 🙂

  2. Lorena Lupu says:

    mulţumesc.

  3. arakelian says:

    No, mare adevar: sunt multi care cheltuie pt fatzada si nu pt om. – un fel de laudaroshenie (sau show off cum ii zice bine englezul).
    Solutii? Da, sunt solutii, evident ca si noi putem reactiona: angajatul nemultumit poate sa isi caute alt job dar si eu ca client daca stiu/vad ca angajatul e prost platit apai acolo nu mai calc si mai si zic la altii.

    Dar sa stii ca nu toti angajatorii sunt asa. Da, multi angajati in restaurant sunt platiti la negru, dar cunosc care iau si mai mult de minimum pe economie, carora le e respectat programul zilnic si de concediu.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: