Orice autor de umor cunoaşte din rărunchi momentul şi îl detestă. Momentul când apare un idiot fără umor şi-ţi omoară gluma cu o bădărănie fără sens, doar pentru că poate. Sau doar pentru că nu poate.
Greşeala mea de până acum era că mă enervam prea tare pe idiot. Idiotul nu pricepe de ce e antihaz ce face, pentru că, logic, asta cere inteligenţă. În mintea idiotului, el nu făcea decât să contribuie la conversaţie. Cu ce putea şi el, după dotări şi aplicaţii. Creierul nu ni-l alegem. Nici nu-l putem da în judecată pe Dumnezeu pentru rebut.
Şi atunci soluţia pentru masacrarea glumei e:
“Frate, îţi mulţumesc că mi-ai ucis gluma.
Îşi simţea sfârşitul aproape. Deşi se ţinea bine, era încă verde. Dar fraterniza cu ciobanul din Mioriţa. Şi mi-a zis gluma mea:
“Vezi tu steaua aia căzătoare?”
“Da. Şi?”
“E semn că o să mor în curând. Te implor să mă îngropi în câmp cu mohor.”
“Pula câmp de mohor, acum iarna”
“Ce să facem, nu alegem când murim, ăsta e destinul implacabil”, mi-a zis gluma. “Şi înainte, să mă scoţi neapărat pe Internet, să găsim împreună cretinul fără umor care o să-mi pecetluiască soarta.”
“Ce pretenţii pe tine”
“Şi acum, că dacă mai pregeţi, îţi cer şi fluieraş de fag şi restul suflătorilor”
“OK, gata, gata, am înţeles ideea. Hai”
Deci, coaie, mersi că mi-ai ucis-o cât avea pretenţii mici.
Acum ştii şi direcţia spre un câmp de mohor?”
Păi dacă nu s-ar comenta, nici gluma n-ar mai căuta mohor. :D.
Așa-i cînd dai de un criminal fără simțul mohorului. În loc s-o înmormînteze creștinește într-un lan de mohor (deși gluma, se știe, trebuie înhumată la rădăcina unui porumbar bătrîn, cu o păpădie în dinți, altfel se scoală din mormînt și pleacă la Buzdugan), cu slujbă din Yakety Sax și tot tacîmul, îi dă în cap pe stradă și o lasă acolo, să tragă cîinii de ea… Păcat.