Nu te-am atins niciodată. Deşi mi-aş fi dorit să o fac. Mi-aş fi dorit ca tu să porţi veşminte de basm, cu o mie de năsturaşi minusculi, iar eu să mă pierd, deschizând năsturaş, după năsturaş, după năsturaş… Năsturaşi mici, negri, ca nişte insecte dintr-o specie necunoscută, apărând fire de păr blond, scurte şi mătăsoase.
Dar nu te-am atins niciodată. Poate pentru că mi-a fost frică să nu iasă scântei. Să nu iasă flăcări boreale. Să nu iasă focuri de artificii, şi să vină lumea să se uite la noi cum ardem. Poate m-aş fi pierdut. Poate m-aş fi transformat şi eu în năsturaş – unul din nenumăratele tale victime, pe care ţi le coşi pe acest fantastic veşmânt.
Totuşi, nu te-am atins niciodată. Chiar dacă degetele mele frisonau de dorinţă, ar fi vrut să fie antene de melc, ar fi vrut să aibă mii de guri mici şi lacome, ar fi vrut să fie ventuze, ar fi vrut să se lipească de tine, să se topească în tine, să te descopere pe dinăuntru, să te citească, să te soarbă şi să se umple de tine.
Chiar dacă nu te-am atins niciodată. Dar te-am atins din primul moment. Te-am atins cu foame, te-am atins fără să mă gândesc, erai piersică pufoasă, aveai carnea dulce şi sâmburii tari, ochii închişi şi buze fine şi roz ca o floare mică, secretă – pe care aş fi săvârşit un sacrilegiu atingând-o cu altceva decât cu vârfurile genelor.
Şi nu te-am atins niciodată, nici măcar atunci când m-ai atins tu. Nici măcar atunci când ţi-ai deschis porţile în faţa mea şi m-ai luat de mâini – mâinile mele tremurau, pierdusem busola şi nu ştiam care-i nordul, care-i sudul, nu ştiam dacă dincolo de porţile tale ai şapte şiraguri de dinţi, cu şapte stomatologi de pază – şi nu te-am atins nici măcar atunci când te-ai transformat în sicriu, m-ai învăluit în căptuşeala ta de catifea şi ţi-ai închis capacul peste mine.
Nu. Nu te-am atins niciodată.
beatrix: cred că dadatroll nu ne mai iubeşte. 🙁 🙁
fireworks: dragu’ tatii, mie – care-s, vorba aia, părintele întreţinător al blogului – mi se rupe mâna când derulez astea 151 de comentarii – alţii, care n-au nici un interes, de ce ar face-o?
ni din aia ca mai sunt şi alţii ca mine care cetesc tăte comentariile… io una cetesc ce-am pierdut:P…”nu pot să suport oamenii modeşti” am încheiat citatu…
“Eu sunt o modestă înnăscută, îi zic. ( Şi mi-e frică să nu nimeresc ca nuca-n perete.)”
şi gata azi! noapte bună (mie) spor la treabă (ţie)
Da, Lorena, la glumeti ma gandeam. Si poti sa vii si pe blogul meu de pe wordpress, ca nici eu nu ma descurc.
ba nu e gata
“nu e adevarat!sunteti politicoasa,si-atat!in realitate stiti foarte bine ce vreti!”
şi finalul apoteotic:
“Ce bine că ştiu măcar să trezesc această impresie, oftez în gând.”
noapte bună!
ai de curu meu cate comentarii
i-a foc scaunul sub mine de atatea , si nu rezist sa le citesc
Ba uite eu le-am citit pe toate 😛 Nu ca as avea ce adauga on-topic, dar le-am citit oricum. intotdeauna se leaga cate-o conversatie pe-aci (desi prea multe sunt pt balacari) si imi place sa urmaresc, macar asa, sa fiu la curent cu barfa…cu altceva oricum nu sunt la curent :))
mdah… ma intorsei din tarile calde cu temperaturi scazute si numai bine ca gasii aici tratament de jetlag… deci sustin propunerea numai nu ma bagati la organizare pentru ca: 1) sunt cel mai prost organizator de orice si 2) de aici nu pot decat sa ii arat Lorenei unde-i Gara de nord da’ cred ca stie si singura! :)) … numa’ sa ma tineti informat (cum ar zice chinezu’ olimpic) ca parca as face un drum pana la Cluj/ Tg. Mures pentru o seara din asta!
mult prea tare
Bah!!
Deci, venti la Cluj/Tg Mures sa ne vedeti pe noi?
Vine cineva la Cluj? Cand? Cand?
Vine Loren?
leu: chiar vreau să văd până unde ajungem.
anthea: topicul a fost epuizat de mult, dar discuţiile paralele… never!
radu d: mulţumesc. 🙂
aurelian: da, ar fi interesant. adică sigur ar fi interesant.
cutza 40, zâna carabină: n-aţi citit bine – şi nici nu mă mir, e obositor de citit pe ecran, la atâtea sute de comentarii.
M-a întrebat fata în ce condiţii aş veni la Cluj să ţin o seară de lectură – sau la Tg. Mureş – iar eu i-am răspuns. Asta a fost tot.
boon… pai cum suntem de aceeasi parere (cum ca ar fi interesant):))… astept sa aflu detalii de la organizatori… numai ca as prefera sa fie anuntate asa… cam cu o saptamana inainte ca sa imi anunt corporatia cum ca trebuie sa se lipseasca de serviciile mele pentru cateva zile:) si hotelul cum ca vin ca sa faca focul in soba:))… uhh cam mutle “cum ca”-uri
eu deocamdată aştept organizatori. 🙂
Bine, dar postarea tot frumoasa ramane 🙂
presupun că altfel nu aduna 170 de comentarii. 😛
te citesc frecvent, desi nu ne stim :). e cel mai frumos post de pana acum. clar!
mulţumesc mult, mult.
Fac parte din aceeasi generatie tanara pe care o incurajati pe aici. Si totusi stau si ma gandesc, vazand ideile voastre liberale… oare daca ideea lumii asteia era sa ne imperechem indiferent de sex, de ce Dumnezeu nu am devenit si noi hermafroditi de-a lungul lantului Darwinian, sau creationist sau in ce mai credeti voi? Asa, ca melcii…
Sper sa nu imi fie luat in nume de rau, e doar o nelamurire (pentru ca vad ca e un club destul de exclusivist).
Oricum, cat priveste libertatea(am citit un pic mai sus cateva commuri despre asta), stiti cum e… Pana unde? Pana unde este permisa toleranta? Parerea mea – pana unde incalca liberul arbitru. Sa luam ca exemplu homosexualitatea, fiind un subiect “la moda” atat “aici cat si aiurea”. Evident, consider ca e un comportament anormal(am explicat mai sus), dar sunt in masura sa il accept. A accepta insa adoptia unui copil de catre un cuplu de homosexualimi se pare o aberatie la toate nivelele(etic, social, “politicaly correct”, si ce mai vreti voi).
In orice caz, poezia e superba… nu credeam ca in ziua de azi liricul poate sa mai dea asa ceva…
Felicitari!
Un club destul de exclusivist? Asta e concluzia după cele 170 de comentarii de mai sus? 😛
Dacă ar fi fost un comportament anormal, nu ar fi fost o pornire adânc înrădăcinată a unora dintre noi – o pornire intimă, la fel de puternică precum foamea şi setea. Şi încă un amănunt: nu e transmisibilă, nu există pericol de contaminare. Aşa cum prietenia cu un individ cu nasul borcănat nu vă va transforma la rându-vă într-o persoană cu nasul borcănat.
Între noi fie vorba: eu aş fi preferat să mă crească un cuplu armonios şi afectuos de gay, decât o mamă excesiv de isterică şi autoritară şi un tată iresponsabil – care de altfel au şi divorţat când aveam 6 ani. Poate aş fi fost un om mai echilibrat sufleteşte.
Sunt de acord cu Lorena la faza asta: nu se ia iar atractia nu este, in mod normal, o chestie invatata. Mai repede as accepta ca un copil sa fie adoptat de o familie gay (femei, barbati, de care-or fi) care au capacitatea sufleteasca, fizica, materiala si educationala de a creste un copil (din nou, indiferent de sexul copilului) decat sa las acelasi copil sa locuiasca cu o familie hetero in care poate este abuzat pe diverse planuri, neglijat, s.a.m.d. Concurenta ar trebui sa fie nu intre gay si hetero, ci intre capacitatea de a oferi copilului respectiv sansa de a creste, de a se dezvolta pe toate planurile, de a deveni cine este cu adevarat, de a-si atinge potentialul.
Sigur, de la o anumita varsta nu mai depinde de parinti, insa ocazia de a ajunge in punctul in care iei decizii bune pentru tine, e bazata pe a avea toate datele fundamentale, adica de parinti depinde.
Si la cate cazuri de abuz si neglijenta am vazut – si eu si la tv – cu bebelusi mancati de porci sau copii legati si tinuti in cusca, pana la abuz emotional, fizic, sexual, samd … copii nascuti cu FASD, carora eventual le mai dau parintii alcool/droguri de la ei doar sa taca din gura … nu stiu daca mai are sens sa spun cat de des se intampla lucuruile astea atat de triste.
Un cuplu hetero care asteapta un copil nu este evaluat psihologic, material, fizic, etc pentru a se afla daca este indreptatit si potrivit sa aiba un copil. Un cuplu care infiaza, gay sau nu, trebuie sa treaca prin toate astea + extra bani si acte si nervi si asteptare etc pana sa decinda cineva da/nu.
As spune ca daca unui cuplu gay care a trecut de toate testele astea, i se raspunde ‘da’ este mai potrivit decat un cuplul hetero care a trecut de aceleasi testari si i s-a raspuns ‘nu’. Desi se intampla rar.
Anthea, ai sintetizat-o excelent. Bravo!
Superb 🙂 . M-a impresionat, ai talent 🙂 .
mulţumesc.
hulirea sfintei institutii a casatoriei!!!!!!!!!!!!!!! faci parte din vreo secta, omule mircea? care casatorie sfanta? esti obsedat religios. ceea ce te ar putea impiedica sa te duci la teatru – duce la smintire prin fundurile goale de pe scena – sau sa intri pe net, sau sa, sau sa….
Mai instiga-ne la lucruri ‘nelumesti’. Singurul lucru la care ma instigi pe mine( in calitate de tineret=)) ) e lectura 😀 asa ca , te rog, continua!.
Habar nu am a cata oara citesc postul asta. Imi place la nebunie, desi sunt catalogata drept cea mai ne-romanticoasa persoana care ar putea exista. :))
si sarbatori fericite! :))