Nu vă mai castraţi copiii!

Ştim că tentaţia e mare. Mai ales când fac multe tâmpenii, iar vecinul vă povesteşte că, de când şi i-a castrat pe ai lui, parcă-s alţii, mai buni şi mai blânzi. De asemenea, ştim că studiile demografice indică faptul că puştii castraţi sunt cu 34 % mai buni bucătari, cu 52 % mai buni croitori şi cu 45 % mai buni la limbi străine. Suntem de acord cu toate astea. Dar poate vă doriţi şi dumneavoastră nepoţei la bătrâneţe, să aveţi ce plimba prin parcuri, când vă întâlniţi cu alţi bătrânei să discutaţi de ce FIFA 2041 e mai bună decât versiunile precedente.

OK, veţi spune dvs., dar astea-s argumente superficiale. De plimbat ne putem plimba şi broasca ţestoasă, şarpele exotic sau ficusul din ghiveci. Corect. Dar broasca ţestoasă nu vă va sparge niciodată ochelarii şi contul bancar cu graţia pe care numai un nepot adevărat o poate avea.

Există hackeri, păpuşe. Da, şi asta e adevărat, de când s-a inventat hackeru’, spargerea contului bancar e floare la ureche. OK, atunci vă vom prezenta câteva filmuleţe cumplite, în care copiii castraţi vorbesc despre experienţele lor teribile. Dacă sunteţi cardiaci, astmatici sau suferinzi de apă la grenunchi, nu daţi click pe filmuleţele care urmează. Sunt cutremurătoare şi vă pot face mult rău. Mai bine mă credeţi direct pe cuvânt şi renunţaţi la a vă castra copiii.

Anii ’60.

Era o zi de toamnă tristă şi ploioasă, când pe părinţii acestui trio de copii inocenţi i-a cuprins o pală de umor negru. Au zis: “Ce-ar fi să ne castrăm copiii?” Zis şi făcut. Au luat o unghieră ruginită şi au rezolvat problema. Mărturia copiilor e cutremurătoare.

Anii ’70.

Acest tânăr traumatizat a fost castrat în somn. De aceea este relativ resemnat cu situaţia iar vaietul său este relativ mioritic. Azi, hitul, “puneţi mâna pe Vasilică, să aveţi noroc tot anul”.

Anii ’80 au fost marcaţi de ceea ce cunoscătorii au numit “revanşa afroamericană”. Cu alte cuvinte, şi negrii au vrut să demonstreze că îşi pot castra copiii. Şi uite:

Micul Roger Nelson ar fi vrut să aibă urmaşi. Dar părinţii au decis că nu poate rămâne în urma concurenţei.

Tot în anii ’80, nişte părinţi denaturaţi din Norvegia au inventat o altă cumplită tortură: castrarea prin congelare:

Nemţii, precum se ştie, nu castrau decât cu toporul.

Anii ’90 se deschid cu un nou val de castrări în rândurile junilor britanici, tendinţă cunoscută, îndeobşte, sub numele de brit pop:

Nemţii, fideli tradiţiei, îşi văd de castrarea cu toporul:

Iar excentricul Michael Jackson reuşeşte să devină primul negru care naşte pui albi şi îi hrăneşte cu lapte. Ca şi tatăl, fiul adoră să se plimbe prin ploaie:

În anii 2000, Prince reuşeşte să egaleze performanţa lui Michael Jackson, devenind al doilea castrat care naşte un pui viu prin metode pe care autorităţile americane refuză să le dea publicităţii:

Pe aceşti juni americani, părinţii i-au înfometat până când s-au castrat singuri:

Deşi poliţia britanică lucrează de trei ani la anchetă, încă nu a reuşit să afle cumplita poveste care stă în spatele acestei tragedii:

Concluzie: copiii dvs. merită o viaţă normală. Castrarea nu e o soluţie!