Opt clişee de Ziua Naţională pe care le vreau retrase din uz

…deşi, ca om lucid, îmi dau seama că nu se va întâmpla niciodată.

Când vine vorba de România, există două tabere. Ambele la fel de ridicole în încrâncenarea de a se bate cu cărămidoiul în piept. Patriotarzii zbuciumaţi, care au supt înţelepciune direct din oaza lui Dan Puric, ăia care-ţi povestesc cu ardoare cum România e buricul absolut şi incontestabil al pământului. Şi scârbiţii superiori, ăia care pun numele ţării la diminutiv, “Românika”, să insinueze că ei ar fi cu ceva deasupra, deşi, de cum îi părăsesc teritoriul, îi ignoră toată lumea de parcă erau stâlpi de telegraf.

Cu acest articol, propun să râdem de ambele categorii, pentru că indivizii care le populează sunt la fel de ridicoli. Le vom da alternativ, ca ping pongul, să se umfle tărâţa uniform în guşele fiecăruia în parte.

Să trecem dară la subiect.

*

1) Mândru că sunt român. 

Pe ce bază? Nu e ca şi cum te-ai născut bulgar şi a trebuit să faci antrenamente grele, să stai în cap şi-n fund concomitent, să te arunci din zgârie nor şi să te prinzi în zbor de un elicopter, să fii român.

Pur şi simplu, aşa s-a nimerit.

Te puteai naşte în Kuala Lumpur şi erai mândru să fii, ăăă… kualalumpurez? (kualez lumpur?) Puteai să te naşti în Bora Bora şi erai mândru să fii boraborez?

Cert.

Rezervă-ţi mândria pentru lucruri care depind de realizările tale personale.

*

2) Ruşinat că sunt român. 

În antiteză sunt ăia cu “Românika”, de care am vorbit în intro, şi pe care îi vom numi, în cele ce urmează, românikii. Ăştia dau ochii peste cap cu o emfază care ar putea stârni invidia unei întregi armate de drag queens, în timp ce îţi povestesc, dragă, ce ruşine le e că s-au născut români şi cum asta e cea mai proastă ţară din lume.

E un loc momentan instabil şi nesigur şi pentru că românikii, şi cei ca ei, au permis să se ajungă acolo. Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei s-o vezi în jur. Dacă tu eşti o putoare leneşă, nu te văicări că alţii sunt putori leneşe. Dacă tu nu te ţii de cuvânt, nu te văicări că alţii sunt neserioşi. Dacă tu hărţuieşti femei la orice cotitură şi cauţi să extragi sex din ele prin orice mijloace, nu te văicări tot tu că româncele-s c***e.

Faptul că eşti român poate căpăta valoare ŞI prin ceea ce eşti tu ca om şi ceea ce faci.

Şi dau un exemplu.

La un moment dat, m-a găsit curăţenia mare. Din aia cu aruncat saci întregi cu rahaturi care populau casa aiurea, mutat mobilă etc. Mă apucă extrem de rar, dar cu hotărâre, ca violul geto-dacic. Aşa.

Şi mă vede vecina de vzavi:

-Ce faci, fată?

-Curat, că nu se mai poate aşa.

În exact un sfert de oră, o văd şi pe vecina de vizavi cu doi saci mari de gunoi spre ghenă.

-Ce faci, fată? am glumit, de vreme ce se vedea cu ochiul liber ce face.

-Mă iau şi eu după tine, de ce să trăim în jeg?

Vecina mea şi eu puteam să trăim în mizerie, şi să ne văicărim că Românika e nasoală. Sau puteam să schimbăm asta.

*

3) Noi am inventat apa caldă, roata rotundă şi mersul pe tricicletă. 

Dat fiind că inteligenţa este răspândită relativ uniform peste omenire, fiecare naţiune mică sau mare a inventat lucruri. Medicamente. Tratamente. Soluţii tehnice ingenioase. Etc. etc. etc.

Dar uimirea de abia acum începe. Nu le-ai inventat tu, Mihai Vasile. Nu ai stat tu ore în şir în laborator, nu ai făcut tu noapte albă cercetând, nu ai depus tu munca.

Faptul că a făcut-o domnul doctor Babeş cu mulţi ani în urmă nu te face pe tine nici mai special, nici mai deştept şi nici nu-ţi adaugă doi centimetri bonus la penis.

Nu e cu absolut nimic meritul tău. Ci al inventatorului şi atât.

Pune osul la o formă oarecare de treabă şi câştigă-ţi dreptul la merite proprii. Şi după aia te lauzi cu ce ai făcut.

*

4) Aşa se fură peste tot, aşa e Românika. 

La polul opus, dar la fel de idiot, sunt românikii ăia aroganţi care vin să-ţi justifice orice crimă, hoţie, nenorocire cu “ce mare lucru, asta e ţara”.

Ţara e cum ne-o facem. Fiecare dintre noi, în fiecare secundă. Menţine-te vertical, demn, şi ţara nu va mai fi “asta”. Refuză să pui botul la minciuni şi ţara nu va mai fi “asta”. Nu mai pretinde lucruri care nu ţi se cuvin şi ţara nu va mai fi asta. Fă plângere când eşti bătută şi luptă pentru dreptul tău la respect şi integritate, şi ţara nu va mai fi “asta”.

Prin “ce să faci, asta e ţara”, nu faci decât să banalizezi şi să justifici nelegiuiri. Să contribui direct la legitimizarea lor.

Şi dau şi aici un exemplu. The N word.

Acum o jumătate de secol, the N word se folosea peste tot, la adresa cetăţenilor americani de culoare. Dar pentru că ăia au deschis gura şi au luptat lupta, acum iei ban pe Facebook pentru the N word, eşti concediat pentru the N word şi eşti amendat pentru the N word.

Asta e o lecţie contemporană de schimbare a mentalităţilor din care putem învăţa cu toţii.

*

5) Dacă faci critică socială, afectezi imaginea ţărişoarei. 

O atitudine extrem de enervantă a patriotarzilor este aceea că, dacă îţi iubeşti ţara, trebuie să-i cânţi mereu imnuri de slavă, chiar dacă mor oameni în spitale, copii în orfelinate şi bătrâni singuri în casele lor, pe care cu greu reuşesc să le întreţină de la o lună la alta.

Singurul mod de a-ţi iubi ţara e să-ţi pese mai puţin spre cam deloc de “imagine” şi ceva mai mult de ceea ce se întâmplă acolo concret. Să faci în aşa fel ca oamenilor să le fie mai bine. Şi nu doar prin a le da la infinit peşte, ci prin a-i învăţa să pescuiască.

Şi aici mai dau un exemplu. Da, ştiu, azi e ziua în care exemplific mult.

Nămeţi uriaşi de zăpadă la sat. Jandarmeria munceşte de zor să-i deszăpezească pe săteni, în timp ce respectivii sorb o ţuică şi râd ştirb de proştii pe care-i slugăresc.

Apoi, dacă scriu despre asta, te vaieţi că eu pocesc imaginea ţărişoarei.

Nu eu o pocesc. O pocesc hoţii, politicienii corupţi, mincinoşii, şantajiştii, bătăuşii, misecuveniştii, ignoranţii. Pentru că, oricât de frumos am minţi, miezul stricat se vede. NEGLIJENŢA SE VEDE. NU EXISTĂ INVESTITORI ÎN ACELE SATE PENTRU CĂ NU AU CU CINE SĂ LUCREZE.

Şi da, iubire de ţară înseamnă să-l educi pe prost să pună mâna pe lopată, să nu aştepte să i se tot dea.

*

6) Băi, amărăştenilor, prăpădiţilor, mai trăiţi în ţara aia? 

Aici ne referim la o categorie extrem de iritantă de româniki, şi anume scroafele urcate în copac. Emigrează Gigel, spală veceuri la Londra sau oferă sex oral contra cost la Madrid, dar are aşaaa o târşă şi o scârbă arogantă pe compatrioţii lui rămaşi în ţară.

Chit că noi, dacă ne punem mintea, facem o super petrecere cu câteva sticle de vin şi patru kilograme de cartofi prăjibili, pe când el e singur de-i sună ecoul propriei voci în cap, pentru că nimeni din ţara lui adoptivă nu-l bagă în seamă.

Şi nu mă înţelegeţi greşit. Foarte bine că ai emigrat. Bravo ţie că munceşti şi câştigi mai mult decât mine. Dar poate că eu sunt mai pricepută decât tine pe palierul meu de activitate, mai modest financiar cum o fi el, şi nu aspir la opulenţa ta. Bagă-ţi arfele adânc unde nu luminează soarele.

*

7) Mamă, ce tare ne urăşte occidentul. 

Acest clişeu, zis şi legenda lui Silviu Biriş, porneşte de la premisa că cineva din străinătate, sau străinătatea în general, ne poartă pică, că n-au valoarea noastră.

Lol.

Nici un şmen de proporţii, nici o privatizare cu cântec, nici un furt din avutul obştesc nu s-a făcut fără românul ăla, în general pesedel patriotard, dar nu numai, care pe de o parte declama lozinci gogonate, şi pe de alta, încasa comisionul de sute de mii de euro să înstrăineze din resursele ţării.

Nu străinii au cotropit ţara. Complicii lor români lacomi şi perfizi au făcut-o. Nici un Schweighofer Holzindustrie nu putea defrişa pădurile fără complicitatea directă a boului ăluia de Verestoy, care a mai şi murit de cancer pulmonar, ca o dovadă că justiţie divină există.

Nimeni n-are nici o treabă cu tine. Oamenii caută doar lucruri care le trebuie, preferabil ieftin. Dacă frati-tu hoţ vinde tot din casă, nu e vina cumpărătorului, ci a lui frati-tu hoţ. Ăla care între timp recită imnuri despre frumuseţea casei părinteşti.

*

8) Copiii mei TREBUIE să plece în străinătate! 

Sigur. De ce ar pune osul la treabă, să schimbe ceva în ţara în care s-au născut, să o facă mai bună, dacă există mereu opţiunea birului cu fugiţii?

De ce să nu laşi casa părintească să se surpe, doar pentru că e mult mai simplu să te muţi în ceva creat la cheie? De ce să nu profiţi de bătăliile câştigate de alţii pentru copiii lor?

Nici o ţară nu e un colţ de rai pentru că aşa a dat Dumnezeu. Ţările unde economia funcţionează şi traiul e bun sunt cele în care SE MUNCEŞTE. Şi s-a muncit, şi s-a făcut treabă, şi s-au schimbat legi tâmpite, şi s-au dat altele deştepte, şi unde oamenii şi-au asumat că au o datorie civică.

Nu să li se dea, ci să DEA EI ÎN PRIMUL RÂND.

Ce simplu e să părăseşti corabia. Ce muncă grea e să o salvezi.

Şi totuşi, ţările unde e bine funcţionează taman pentru că nişte temerari au ales să NU părăsească nava, ci s-o aducă pe linia de plutire.

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Alina says:

    Referitor la punctul 8, cred ca e normal sa vrem pentru copiii nostri, dar și pentru noi o viata mai usoara. Lupte de dus sunt peste tot, indiferent de țară. Nicăieri nu e trai pe vatrai. Dar dacă putem simplifica lucrurile, de ce sa n-o facem? Pana la urma, ce e tara? Nu conteaza ce naționalitate ai. Cum spuneai, e doar o întâmplare ca te-ai nascut într-un loc si nu in altul. Nu alegem unde ne nastem, dar putem alege unde sa trăim. Datorii civice avem în orice stat trăim.

  2. Laura says:

    De fapt punctul 8 il aud foarte des in ultima perioada, dar ceea ce ma interpelează este de ce copiii?? De ce nu tu? Aaaa, ti-a fost bine sa stai la caldura si sa te vaiți despre țara in care trăiești, dar copiii ar trebui sa se zbată pe alte meleaguri si sa răzbească unde tu nu ai fost in stare. Foarte interesant!

  3. Ana says:

    “Nu le-ai inventat tu, Mihai Vasile” 😅
    Mihai Vasile se numea bunicul meu, un om minunat, drept si tare, la fel ca acest articol ! Fericită renaștere România! Felicitări pt articol!

  4. Alina says:

    Fiecare isi croieste propriul drum cum poate. Dacă eu nu am fost in stare sa razbesc, de ce mi-as dori ca ai mei copii sa duca aceeași lupta grea, cand pot duce una cu mai multe sorți de izbândă? Dacă îți dorești să rămâi în România sau nu ai încotro, da, lupta-te cu sistemul! Dar dacă iti surâde traiul în altă parte, ce te opreste sa pleci? Suntem datori nouă înșine mai întâi, apoi comunității din care facem parte. Ca sunt româncă e doar un fapt. Trăiesc unde imi convine. Nu ma obliga nimeni sa port poveri pe care nu vreau sa le duc.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger