Azi, în timp ce lucram la pagina de muzică a revistei, ţineam pe messenger şedinţa de sumar al blogului cu Ostap. Băi, face el, nu crezi că ar trebui să scriem şi despre altceva decât despre muzică, o să intoxicăm oamenii cu chestia asta.
Desigur, zic eu, cu un ochi pe interviul cu Berti Barbera, care mi-a amintit de câteva dintre melodiile preferate ale prunciei mele. Şi, pentru că visul meu de-o viaţă este să vă intoxic, iată, una este asta:
Ştiaţi că Stevie Ray Vaughan a murit la numai 35, după o viaţă plină de blues, alcool şi cocaină? Mă rog, nimic neobişnuit până aici.
Dar ştiaţi că a decis să facă ce-i plăcea în viaţă după ce a picat accidental într-un hârdău de grăsime, la fast foodul unde avea un job banal, ca toată lumea? Şi avea două Lenny – o femeie şi o chitară? Îi dăduse chitarei numele femeii iubite. Una dintre cele două Lenny l-a părăsit, cealaltă i-a fost fidelă până la capăt. Nu e greu de ghicit care.
Şi ştiaţi că în Texas, ziua lui de naştere este Stevie Ray Vaughan Day şi se sărbătoreşte cu o cursă de motociclete?
Ostape, ia să vedem câţi mor după această postare.
Nu stiam da tu stiai ca numa intereseaza? Deci vezi ca suntem kit.
muzica este foarte frumoasa si se simte influenta pe care au avut-o asupra lui, Eric Clapton, Buddy Guy, Jimi Hendrix.Cind muzica este, a doua ta natura , cind o simti in vine, iar interpretarea ei vine din inima, rezultatul nu poate sa fie decit…mai multe premii Grammy.
ia ui, i-ai omorat pe toti. ti-am zis. maine baga si despre ai nostri romani care or murit tineri inainte sa cada in hardau. O mihaela runceanu, o madalina malone, o sotia lui salam, ceva. sa fim siguri.
Nush cati oameni or murit dupa ….aaaaaaa aceasta postare. probabil toti. ca, deh, toti ne ducem la un moment dat. din cauza postarii sigur n-o murit nici dracu. cica asta n-are moarte. vorbeste lumea. “fan al lui Captain Obvious” .
Uhhhhh. stai sa vezi ziua Liviu M. dupa ce o sa calc io intr-un rahat si o sa descopar nush ce talent ascuns de emotii.
v-am pupat. ma duc la buda. poate, poate…..
PS ziua mea se sarbatoreste prin concurs de frecat menta.
Ca să ajungi, probabil, the best blues guitarist ai nevoie de ceva mai mult decât curajul de a face ce-ți place cel mai mult. Nu mă omor după postare, dar țin să-ți mulțumesc pentru „intoxicare”.
I don’t need a parachute…
lorena, mia venit o idee. Hai sa facem linc exceingi. Nu-s cei ala da am vazut ca nu vrei
you link me first
hei, asta’i placea lu taica’miu cand era el june. foarte sensibil ce faci tu aici, e cum ar fi un ‘tezaur folclorit’ sau ceva