pe măsură ce ne apropiem de vârf, urmează momentele marilor sincerităţi – vedetele care mi-au stârnit frisoane de pasiune, deliruri, leşinuri şi disperări. nopţi nedormite. extaz vizual şi auditiv.
următorul “most desired” ar fi fost o femeie superbă – dacă natura ar fi avut decenţa să îl facă femeie. şi dacă natura a omis acest aspect, a ajutat-o şi el cum a putut. dar, să lăsăm imaginile să vorbească de unele singure:
Da. Individul are ochi verzi superbi. Albaştri. O piele albă şi fragedă de-ţi vine să muşti din ea prin screen. Şi o dulce feminitate a trăsăturilor. Când are el chef. Când nu are, arată astfel:
Cam astea ar fi probele care îl încriminează pe numitul Ville Valo, din Helsinki, Finlanda, să ne populeze imaginaţia cu cele mai neruşinate fantezii posibile, pe care nu le-aş putea enumera decât dacă, eventual, aş deschide blogul www.ceiaşfaceluivillevalo.com, Nu daţi click, blogul respectiv nu există. Există doar această postare, care îşi permite să viseze: cum ar fi dacă superbul finlandez cu voce joasă şi sexy şi ochi verzi – albaştri m-ar însoţi într-o excursie periculoasă şi epuizantă pe munte – din aia, cu conifere parfumate, stânci abrupte, bocanci cu ţinte, sfori, căţărat, plăcerea explorării – şi o noapte în cort, la lumina unui foc de tabără din crengi de brad, care pocnesc eliberând panglici subţiri şi incandescente.
De jur împrejur, nu s-ar vedea decât pădure deasă, neagră. Foşnete şi ţârâit de greieri. Lumina jucăuşă a focului de tabără s-ar reflecta în ochii lui frumoşi, verzi. Albaştri. În pielea lui albă, fragedă. Am sta unul lângă altul şi am tăcea stânjeniţi. Aşa începe de fiecare dată. Când oamenii ar vrea atât de mult să vorbească, dar nu ştiu ce să zică, şi tac, frământându-se.
Apoi, încet, ar întinde mâna să o ia pe a mea. Oarecum stânjenit, de parcă nu s-ar simţi bine să o facă. De fapt, vrea să se controleze. Mama mă-sii de control.
Eu m-aş uita în ochii lui verzi. Albaştri. Poate în primul moment, m-aş speria şi mi-ar fugi privirea. Dar m-aş uita din nou. Apoi i-aş lua obrazul în mâna rămasă liberă şi mi-aş plimba un deget de-a lungul trăsăturilor lui frumoase, atingându-i imperceptibil pielea… frăgezimea albă, savuroasă a epidermei. Pe care n-o alterează rădăcinile încă foarte vagi ale bărbii.
Şi degetul meu s-ar opri pe buza lui de jos. La contactul cu pielea buzelor, aş tresări, ca electrocutată.
El mi-ar lua mâna, şi-ar coborî-o încet pe gât, apoi şi-ar strecura-o printre primii nasturi ai cămăşii. Fixându-mă cu ochii lui verzi. Albaştri.
Eu mi-aş apăsa degetele în carnea lui, apucându-l – cu o fermitate jucăuşă, de fapt o tandreţe mascată – şi l-aş trage spre mine. Foarte, foarte aproape. Mi-aş închide ochii doar atunci când contactul vizual ar deveni de nesuportat, mi-aş lipi obrazul de al lui – să îl mângâi pe faţă cu vârful genelor. Să îl împung jucăuş cu vârful nasului. Şi m-aş alinta astfel până mi-ar cuprinde strâns capul în palme, şi…
(Am tastatura defectă de la cafea, şi deja se blochează. Mă grăbesc să dau “publică”, să nu pierd ceea ce am scris până acum. Continuaţi voi povestea.)
Sunt curios. Obsesia no. 1 a ta este viaţa ta, aşa cum e acum?
Nu răspunde la întrebare, întrebarea e mai importantă decît răspunsul.
Vei afla la momentul oportun. 🙂
…şi cu ochii verzi acum albaştri ţi-ar intra-n gura plină de buzele timide ce ţi-au intrat la adăpost.
ce cauţi cu cămaşă în cort când tot ce trebuie să ai este o unghie roşie cu care-l să-l zgârii căci nu concepe să aibă răbdare. noaptea este scurtă, se apropie martorul soare şi voi tot cu ochii unul într-altul sunteţi.
ceea ce am descris eu poate dura 10 secunde sau o oră.
Pai, asa! ca tipul asta, da, imi place si mie.Nu prea ne-am potrivit pana acum la gusturi dar Valo…yummy…
Ma atrage mai mult in cel de-al doilea clip…ma duc la culcare drooling…
atât poate dura şi nehotărârea-n care nu ştii dacă-s verzi sau albaştri.
şi totuşi, ce cauţi cu cămaşă-n cort? ştii că nu se potriveşte cu pantalonii scurţi, nu?
Te-ar ridica apoi in brate ca pe un copil,abandonandu-si gura intr-un sarut vulcanic, introspectiv, initiat de tine, si te-ar purta cativa pasi, depunandu-te la adapostul cortului, ferita de lumina stelelor si a lunii, care , in noptea asta au coborit pe pamant.
In cateva momente , v-ati trezi goi, ca doua statui de marmura inlantuite intr-un dans straniu, fara muzica, unde singurul sunet e presiunea din urechile voastre…..
Dupa un timp, valurile marii, sacadat vor inunda amandoura timpanele, creerii, buzele, coapsele…
Frigul noptii va aduce din nou unul intr-altul, imbratisati, cu genunchii stransi , ca un prunc imens cu un singur trup si doua capete, ce cauta adapost in uterul matern, materializat in singurul sac de dormit disponibil.
Pentru SEFA :
Dormi adanc, sefa, refa-te, ca maine ai de comentat , mama-mama!
Trebuie sa prevedem la dotari , in proiectele de viitor si un server, sa faci fata la suta de commenturi pe seara.
O sa ai nevoie si de operatori PC, macar cate unul pe schimb , in 3 schimburi…
Viata grea…. ce mai…
De Ville imi placea in clasa a 12a, Jesus….la Sibiu era beat pe scena, ca sa nu mai spun ca muzica lui acum mi se pare comerciala pt. adolescenti si el nu imi inspira nimic. dar no, cum ne mai tineam noi de gat si cantam la chefuri prin 2001 “so before life tears us apart, let death bless me with you-u-u-uuu”.
dintre barbatzii efeminatzi sau cu trasaturi dulci, i-as mai mentiona dezirabili pe johnathan rhys meyers, johnny depp, gael garcia bernal, jared leto si prietenu-mio.
isa: mă bucur că m-am ridicat şi yo la standardele tale. 🙂
mov: dacă ai fost vreodată în excursii pe munte, ştii că se potriveşte orice cu orice, cu condiţia să fie confortabile. 🙂
florin: foarte frumos, foarte poetic, foarte sensibil, singurele obiecţii se referă la “background”. povestea e la munte, nu la mare. 😛
andre mkt: ce surpriză surprinzătoare! domnia-ta la mine pe blog! să mă simt flatată?
Pentru LORENA :
Dar eu am folosit vuietul marii ca o gaselnita pentru presiunea sangvina care creste treptat si ritmic pe masura ce creste excitatia celor doi parteneri.
Tot asa mai departe,in finalul actului in sine… nu renunt la comparatia cu marea, te rog , lasa-ma asa !
Eu te las, vezi doar că nu ţi-am editat comentariul.
“ceea ce am descris eu poate dura 10 secunde sau o ora”… in aceasta postare te-ai apropiat perfect de ideea unuia dintre cei mai carismatici oameni care au existat vreodata: “Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea.”.. indragostesti lumea 😀
Lorraine, cred ca obsesiile astea te chinuie rau de tot, ai uitat ca eu am mai fost la tine pe blog de n ori? De abia astept locul 1 la obsesii!!!!!!
omg!!!!
(cu legatura, aseara am vazt mala educacion si m-am imbolnavit ce faini is tipii!!!!! they are gorgeous!!!)
claudiu: mulţumesc. eşti amabil.
andre mkt: cu memoria stau bine. poate mai bine decât ar trebui.
Si ar spune “deschide ochii!Vreau sa-ti vad stralucirea din ochii tai mari!”Si-ar desprinde o mana pe care ar trece-o de cateva ori prin parul tau lung si stralucitor…incet,incet,in acelasi ritm cu fosnetul frunzelor.
Iti lasi capul usor pe spate,inchizi din nou ochii si parca astepti ceva…Si el vrea ceva…isi coboara capul peste pieptul tau si incearca sa deschida nasturii de la camasa ta cu gura,in timp ce poalele camasii (pe care le ai legate) le desface cu mana ce a fost in parul tau.
Suspini…iti plimbi mana dreapta pe ceafa lui exercitand o oarecare presiune.Presiune ce denota pasiunea ta,dorinta ta…Simti ca razele lunii sunt mai fierbinti decat limbile focului ce arde langa voi…Mana ta stanga se plimba pe spatele lui,vine spre piept si incearca sa descheie nasturii.Nu poti,tremura incontrolabil…si tragi o data,se rup toti…nu vrei decat sa simti contactul pielii lui “albe si fragede” si pielea ta ce arde…
Si el stie asta,dar amana atat cat poate,e si el om…De ce amana?Pentru ca vrea sa “explodezi” inainte de a exploda.
Si fiind si el om cedeaza micilor tale sarutari fierbinti…sunt atat de multe depuse pe gatul si pieptul lui incat simte nevoia sa se afunde in TINE!Cu totul!!!Te intinde pe o patura in apropierea focului…nu ca ar realiza in acest moment ce frumoasa iti e pielea in lumina jarului…cat de alba in contrast cu parul tau negru…
Cum ajungeti goi nici nu mai conteaza…intreg universul s-ar putea prabusi…nu astepti decat clipa cea MARE…
Iti cere din nou sa-l privesti in ochi…dar ii vezi ochii,sau stelele sau…sunt mii de stelute date de sublimul momentului…?!?!!!
cineva, tu de ce nu îţi faci un blog erotic? apreciez că ştii să scrii despre erotism şi să fii sugestivă, fără să te prăbuşeşti în oala cu patetisme, dar nici în tigaia de trivialităţi…
Pentru ca nu ma intereseaza.
Scriu aici doar pentru ca imi placi tu!
Natalia Avelon. banuiesc ca’s slabe sansele sa fie vreo obsesie…
vai de mine. Natalia Avelon.
daca vine cu Natalia Avelon, suna’ma, te rog! nu stiu… fa ceva sa vin si eu!
stau cu ea afara la foc si o privesc cum ii este frig.
ca apoi sa na…
cineva: mă onorezi.
morcoveaţă: corect, mie îmi plac alte fete. dar poţi săscrii tu ceva frumos legat de natalia, dacă îţi place. 🙂
lasa ca nici cu Shirley Manson nu mi’e rusine.
nu pot scrie frumos despre cineva pe care nu cunosc.
No,nu fac decat sa spun adevarul!
Imi pare rau ca am gasit tarziu blogul tau,am pierdut ritmul la primele sau “ultimele” tale obsesii.Dar recunosc ca am o curiozitate fantastica vis-a vi de ce urmeaza sa ne mai dai de continuat.ASTEPT!
Super! Ma faci sa rad si cred ca de-asta revin pe blogul tau. Desi tu esti cat se poate de serioasa in commenturi si tot ce faci, ai un fel…nu stiu daca ironic..nu stiu.Iar de-ar fi ironie, nu e una rautacioasa. Ce mai! pe mine ma faci sa zambesc. Asta cu standardele a fost tare. Te-ai ridicat? cine-a zis ca standardele mele sunt inalte? ai fi surprinsa…lol..la ce gusturi am eu. In fine, eu mi le apreciez dar zic si eu ce-mi spun altii, ca sunt cam joase si ca ma multumesc cu putin mereu.Eh, ce stiu ei? Se pare ca mai bine ma intelege un strain, un bloagar inca. Si care mai e si super, pt ca ma face sa rad. Multam.(si-acum sunt sigura ca te intrebi “oare ce e de ras de-o fac pe-asta mereu sa rada?”.Uite ca nu stiu nici eu dar mai conteaza? odata ce-mi schimbi starea de spirit in bine?)
🙂 Nu de la el ne-am imprietenit? Ca eu asa imi amintesc.
morcoveaţă: să înţeleg că mă dezaprobi pt. shirley manson? no problem, voi încerca să supravieţuiesc. 🙂
cineva: nu cred că ai pierdut nimic. tot ce am postat e găsibil pe acest blog, sau pe anteriorul – cel de pe yahoo 360.
isa: râzi, draga mea. apreciez că râsul tău nu frizează graniţele impertinenţei, ca al altora. în rest, cine aş fi eu, să interzic oamenilor să râdă?
simona: posibil. tu mi-ai dat acel “invite”, tu ştii ce te-a îndemnat să o faci. eu doar am acceptat. 🙂
aoleu. nu. niciodata.
am si scris asta pe topicul respectiv.
Da,am sa citesc printre picaturi.Sunt si pe acest blog,cel putin obseiile 7 si 8,am apucat sa le deschid.
Ceea ce mi-ar placea sa stiu este daca sunt pure fantezii intru totul sau undeva in spate sunt franturi de adevaruri din viata ta.Si oare ce va urma?
morcoveaţă: ok, scuze de amnezie, dar vezi şi tu…
cineva: frânturi de adevăr???? aş vrea eu să mă duc la munte cu ville valo, mamă ce aş vrea 🙂
din păcate sunt doar frânturi de “wishful thinking”.
Eiii…acum sa cred ca nu ai inteles ce vroiam sa spun?Esti mult mai inteligenta!Si apropo,iti place sa provoci sau sa fi provocata?
ba am răspuns exact ce vroiam să răspund. cu lipsa de inteligenţă aferentă pe care, de asemenea, mi-o asum.
Lorenaaa nu te enerva.Asa cum iti spuneam “sunt” aici pentru ca imi placiAsta nu inseamna ca daca nu as fi de acord cu parerea ta nu te-as combate.Cat despre “lipsa de inteligenta aferenta”,ma faci sa ma repet:nici vorba!
care părere, frate? tu mi-ai pus o întrebare, eu ţi-am răspuns. dacă ştiai răspunsul dinainte – sau aşteptai un anume răspuns, şi numai pe ăla – presupun că nu avea nici un rost să îmi pui întrebarea, nu?
oricum, nu e prima oară când îmi pui în vedere ce ai fi făcut tu, sau ceea ce ai fi spus tu. ceea ce mă face să deduc că ai un model de “răspuns corect” în cap, şi tot ce se abate de la aşteptările tale e egal cu zero.
şi nu, nu mă enervez. am început să tratez cu detaşare diversele mici obiceiuri şi apucături umane.
Aceasi intrebare.
acelaşi răspuns.
Misto, mi se pare cea mai misto obsesie de pana acum 😉 ma refer la felul cum ai scris-o, Ville Valo nu-mi place de ceva timp…
Btw, sunt taaaaaaaaaaaaaare curioasa ce urmeaza de aici inainte 😛
Eh, asta e o părere. poate altora le-au plăcut alte obsesii.
şi cu toate astea, nu mi te imaginez eu pe tine amorezată de Ville Valo. 😉
o poveste cu final asteptat
as paria pe o ora
ps : ai facut bine ca l-ai obosit inainte 🙂
crezi tu?
da , acum asa cred
de ce “acum”?
pentru ca pot sa-mi schimb parerea
aşa uşor îţi schimbi tu părerile?
nu
am vrut sa spun ca
sint in stare sa-mi schimb parerea
altfel ce as cauta pe blogul tau ?
amuzament, cred. ce altceva poţi căuta pe blogul altcuiva?
faci intentionat ?
“altfel ce as cauta pe blogul tau ?” = “altfel nu as avea ce cauta pe blogul tau”
deh .. inginer
oricum ma plictisesc pe blogul meu 🙂
(pe care l-am facut ca sa pot sa-i explic unui prieten cum functioneaza WordPress , dar ma prinde ..)
si mai umblu si pe la altii ..
nu caut nimic special ,caut ALTCEVA si atat .. da nu-i de lepadat nici amuzamentul 🙂
ah, ah si iara ah!!!…printul adolescentei mele…m-a traumatizat cu jerbera aia rosie pe campul ala verde in “gone with the sin”…
Lorena atunci cand am spus ca nu as fi de aceeasi parere cu tine nu ma refeream la un caz concret de pana acum.Ci in viitor,daca ar fi sa am o alta gandire ti-as spune.
Iar daca am spus ce as fi facut sau as fi spus eu este pentru ca tu ne-ai dat voie sa continuam o obsesie a ta dupa mintea noastra.
Si in nici un caz nu consider ca detin “raspunsul corect”.
Oricum de la mine pentru tine un pupic,ca sa mai indulcesc putin micile obiceiuri şi apucături ale omului din mine.
Inca unul din seria ‘ce i-as face de l-as prinde’ Bun asa. Privit doar ca bucata de carne si nu ca persoana reala, adica prin prisa imaginarului, ca si ceilalti. Tu il vezi ca egal, eu il vad in ipostaza de naiv. M-as juca cu el de-a soarecele si pisica. Si nu doar pe el 😛
@Andre: bai, tu ma omori cu zile, de ce a trebuit sa-l mentionezi pe Rhys Meyers? M-a mancat colo-sha si i-am cautat poza pe net si am descoperit ca am un client care arata (culmea) un pic mai bine ca el…genul de care tre sa imi dau palme sa ma trezesc la realitate, sa-mi pun probleme de etica interioara, si alte alea… ca daca e sa ma apuc sa povestesc pe la servici ce-mi trece prin cap, sigur ma zboara. Sa nu ma spuneti 😛
Sper sa nu se inteleaga gresit treaba, ca daca ma apuc sa o dau in explicatii e de rau…