Noi, românii, avem o plăcere bolnăvicioasă de a jigni. Avem neapărat nevoie să ne agasăm interlocutorul, să-l facem să se simtă prost, să-i inducem o stare nasoală. Ne bucurăm că i-am stricat ziua. Citez dintr-o conversaţie random cu un blocat:
Cetăţean Random De Pe Net: Degeaba te crezi deşteaptă, eşti urâtă şi grasă.
Eu: Vezi că astea nu se exclud reciproc.
Cetăţean Random De Pe Net: Hai, recunoaşte că te-a trecut un val de ruşine şi umilinţă când ţi-am scris asta.
Eu: Nu, m-a trecut un val de scârbă la adresa ta. Ca orice şomer pe care-l refuză femeile, unicul lucru pe care ]l mai poţi induce în ele e iritarea.
Ăla: Hai, recunoaşte că te oftici.
Eu: Logic. Sufăr pe timpul pierdut în dialogul cu un ratat. Puteam vedea cinci minute de film bun sau face cincizeci de abdomene în acest timp. De aceea, ce propui. Taci tu singur sau te blochez eu?
Ăla: Adevărul că eşti o curvă doare, nu?
You cannot reply to this conversation.
Da, mă, sărăcia, abrutizarea, lipsa perspectivelor sexuale pot face un om să agreseze străini pe net. Într-un fel, pot înţelege de ce m-a ales pe mine. Nu e nici o plăcere să te legi de una cuminţică, inofensivă, care, dac-o rogi frumos, îţi face şi un ceai. Te legi de una care e vizibil independentă, stăpână pe sine, dezinhibată şi liberă. Dacă nu erau astea, femeile se vindeau încă la târgul de vite duminica.
Dacă pe un ratat nefutut îl poţi înţelege, sunt două categorii de oameni care îmi înfrâng logica, mi-o hăcuiesc şi fac din ea sarmale de post.
A) Oamenii care-şi jignesc persoanele apropiate
Genul ăsta de om discută foarte afabil, cu multă corectitudine politică, de câte ori are de a face cu străini. Dar cu prietenii intimi se comportă ca un jeg. Le pretinde chestii pe un ton de stăpân absolut – dar, desigur, chestia asta nu e reciprocă, pentru că oportunismul curge doar în aval, nu şi în amonte. Le expediază obiecţiile şi argumentele cu nişte jigniri de uşa cortului. Îi umileşte constant şi cum apucă.
Am avut şi eu scurte intersectări cu astfel de personaje, cu diferenţa că, dacă scot eu ţaţa la înaintare, fie au devenit mieluşei, fie s-au cărat cu viteza luminii. Dar uneori, ăştia dau peste persoane cu stima de sine labilă şi atunci asişti la un continuu abuz, dureros privirii şi sufletului, în care un biet om îşi pune sufletul pe tavă şi celălalt i se urinează constant exact la mijloc.
Aş vrea, serios, să înţeleg psihologia genului acestuia de cotarlă. În morţii tăi de prost, pe cine te sprijini în viaţă? Pe străinii pe care-i pupi asiduu în fiecare cotlon al curului sau pe prietenii cu care te ştergi la cur? Şi dacă răspunsul e B, de ce morţii tăi de jeg autosuficient nu eşti în stare să le oferi un tratament adecvat, respect, apreciere, susţinere?
Pe genul ăsta de individ l-aş castra cu o lamă tocită de bic, sau, dacă e femeie, i-aş extrage ovarele cu o lamă tocită de bic. Să nu cumva să se reproducă.
B) Oamenii care jignesc persoane pe baza opţiunilor lor de viaţă.
Exemplu: O babă discutând la coadă cu o tinerică la Mega Image:
Baba: Şi copii cam când aveţi de gând să faceţi?
Tinerica: Nu avem cum, că eu nu-mi găsesc nicicum de lucru, iar Andrei are abia 16 milioane salariu, abia ne ajung de noi.
Baba: Dar trebuie să faceţi copii. Care e rostul vieţii fără copii?
Tinerica: Poate mai încolo, după ce punem un ban deoparte.
Baba: Las’ că vă ştiu eu pe voi, astea de azi, trageţi toate a lene şi nu faceţi copii că e de muncă cu ei.
ŞI CHIAR DACĂ AR FI FOST ASTA JUSTIFICAREA, CE MORŢII MĂ-TII TE FUTE GRIJA? ar fi fost replica pe care aş fi pus-o eu, scenarist, în gura tinerei. ŢI-AM FĂCUT EU ŢIE PLANNING FAMILIAL, COTOROANŢĂ BĂGĂCIOASĂ? ŞI DACĂ NU, DE CÂND MI-L FACI TU MIE??
Sigur, eu nu-s scenarist peste viaţa reală, şi fata a încercat să se scuze politicos, să găsească o ieşire diplomată din agresiune, dar se vedea pe ea că ar pune un Kalaşnikov la tâmpla casierei, să se mişte mai repede şi să poată pleca naibii de acolo.
Dacă pe tine nu te afectează direct ce face Ixulica cu viaţa ei, de ce să te bagi? Şi ok, hai să zicem că te bagi să treacă timpul. De ce să-i induci o stare nasoală legată de opţiunea ei? De ce să-i strici ziua? Doar pentru că poţi.
Cu siguranţă, Ixulica nu se va duce acasă la bărbat, să-i zică: Hai, mă, să facem totuşi copii, să nu zică babele de mine că-s leneşă. Dar în mod cert o să te catalogheze la “căcaţi cu ochi”.
Nu putem, pur şi simplu, să trecem cu vederea modul în care cei din jur aleg să trăiască, fără să ştim noi mai bine?
Ma gandesc cum ar fi o carte cu posturile tale pe teme sociale, relatii, etc. Cred ca s-ar vinde excelent cu promovarea adecvata – gen citate scrise mare pe afise (nu, nu lucrez in PR). Ce spui tu aici ar trebui spuse la portavoce in Piata Universitatii ca sa inteleaga naibii toate jegurile umane cum sta treaba.
Uite, cum ar fi un afis mare (ca alea de la cora, mega image) dar cu textul asta: “Genul ăsta de om discută foarte afabil, cu multă corectitudine politică, de câte ori are de a face cu străini. Dar cu prietenii intimi se comportă ca un jeg. Le pretinde chestii pe un ton de stăpân absolut” Cred ca multi ar beli ochii, mai mult decat la promotiile la ciorapi.
Ferească dumnezeu. Eu când scriu o carte, e carte, nu serie de poveţe. There is only one Poptămaş.
Genul ăsta de om care discută foarte afabil de câte ori are de a face cu străini, dar cu prietenii lui se comportă ca un jeg, o face tocmai fiindcă e un (co)mu(n)ist corect politic. Şi, ca toţi (co)mu(n)iştii, obsedat de clasa socială. (Nu capitaliştii au inventat expresiile “are figură de doctor” sau “arată ca un muncitor”.)
Zisul jeg uman e convins că, dacă ar face cel mai mic gest prietenos faţă de colegi, parteneri de afaceri, vecini sau pretinşi prieteni, aceştia s-ar trage de şireturi cu el şi s-ar bate pe burtă. Adică nu l-ar mai respecta ca pe un bătrân respectabil votant de Vanghelie care este el.
:))
Energia se consuma cel mai bine dand la manivela. 🙂