Olivia Steer este, incontestabil, o vedetă. Vedeta tratamentelor naturiste, a felioarelor de ridichi aplicate pe piept pentru afecțiuni respiratorii și a ceaiului cu coji de ceapă băut pentru boala lui Calache, a tincturii de coaiele-popii pentru arsuri și așa mai departe. Dacă Pfizer își punea întrebarea de bun simț: Oare ce crede Olivia despre Covid, vaccinul era gata de cel puțin șase luni.
Și cum o grămadă de oameni sunt prea săraci sau zgârciți să viziteze un medic, ideea că poți trata cancerul cu metastaze cu ceiuț de brusture înfoiat este foarte sexy. Asta a făcut-o pe Olivia Steer vedetă. Asta, și o formă de entitlement al ignorantului: Ce, mă, dacă ăla a făcut școală în domeniu și are treizeci de ani de experiență, nu pot și eu să știu mai bine decât el? Nu pot să mă dau rotund, să-i dau lecțioare, să mă erijez în dascălul lui, iar dacă ăla mă pune la locul meu, să țip la el că nu-mi respectă dreptul la exprimare? Și opinia?”
Da, libera exprimare e un lucru minunat. Dar latura ei umbroasă e că a creat potecă tuturor proştilor cu spume să facă disertaţii de imbecilitate sinistră sau tuturor jigodiilor penale să atace neîntemeiat pe oricine şi să mintă orice. Chiar zilele trecute, când a venit haita de cuţofili (și o punctez încă o dată, prin cuțofil nu mă refer la iubitorul de animale, ci la fanaticii care, în numele unei ipotetice iubiri de animale, îți bagă pe gât agenda lor infinit de toxică, veninoasă și plină de ură, apoi, dacă nu te execuți, încep să propage și despre tine diverse născociri și minciuni pe un ton extreeem de convingător, în stilul cerșetorului care, dacă o singură dată nu primește pomană de la tine, începe să bombăne) am constatat că, de câte ori puneai o întrebare de baraj care să demonstreze că enunțul x e o aberație și o minciună, țipau tot ei la tine că le ataci libertatea de exprimare, aka libertatea de a minți în voie.)
Cărtărescu este unul dintre puținii scriitori români recunoscuți internațional. Una e să ai un fanclub de zece lăcrămoase care să-ți povestească vaaai, ce minunat ești, și alta e să fii tradus în n limbi și sold out în mai multe ediții. Ca om care cunoaște intim arta scrierii, știe că în diverse contexte, adaptezi stilul și cuvintele naturii demersului și tensiunii momentului. Că practic, un fragment de proză e de fapt o compoziție muzicală, care folosește cuvinte în loc de note. Că finalitatea e transmiterea unei emoții, iar acest lucru e de multe ori liber de fixismul normelor gramaticii, ale sintaxei, ba uneori chiar ale logicii.
Apoi, vine proasta. Ignoranta. Afoana. Imbecila care își exercită și ea dreptul la opinie. Să-l școlească pe creator cum să practice meseria în care dovedește de decenii că e mai mult decât competent. “L-am suspectat şi acuzat că nu cunoaşte forma de dativ a cuvântului ‘dragă'”. Omul e unul dintre cei mai mari scriitori români din toate timpurile, dar tu, semianalfabeta funcţională, te califici în mintea ta să îl “suspectezi” şi “acuzi” de necunoaşterea limbii române. Pentru că libertate de opinie.
Acum, şi Cărtărescu e un domn. Eu i-aş fi răspuns: “Ştii ceva, păsă mic şi tâmp? Eu nu te învăţ pe tine să faci compresă de băşina porcului şi tu nu mă înveţi pe mine să scriu. Măcar competenţa mea e testată.”
Şi dovada ultimă că diplomaţia e irosită amboulea pe proşti şi unicul mod de comunicare justă cu ei e mu** cu crengi e replica de ieri a doamnei Ştir.
Păsă, cu vocea ei melodioasă, atât de plăcută lui Andi Moisescu, spre deosebire de a altora, wink, debitează următoarele:
***
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
1. Tarile din lumea a treia striga dupa antibiotice si tratamente moderne in timp ce prostii care au acces la ele alearga dupa argile, extracte de plante obscure, apa magica, vindecari prin meditatie si mai stiu eu ce chakre.
2. Romania are un fetis cand vine vorba de limba. Se datoreaza unei jumatati de secol de indoctrinare. Cand vine vorba de limba si scriere corecta narile freamata, pulsul creste, pupilele se dilata si ratiunea lasa loc instinctelor primare :). Semidoctii uita 2 lectii importante si anume: limba e un organism viu si forma in care dai informatia mai departe e mai putin importanta decat informatia in sine, atata timp cat e inteligibila. Ca daca negam astea doua am vorbi si azi cu degetele si sunete guturale.
Subscriu în ambele puncte.
Eu mă amuzam acum câțiva ani când s-au apucat niște bloggeri de top să zică că Cărtărescu e slab, nu vinde Solenoid, e lăudat degeaba. Olivia și-a cerut scuze, dar a precizat cu tupeu că asta nu-i dă dreptul să influențeze și să îndemne oamenii la vaccinare. Bine că ea poate. Am zis de multe ori că și soțul ei e ca ea, doar e împachetat mai bine, oamenii ăștia ar trebui zburați din colaborări că strică imaginea produsului/afacerii.
Las-o naibii de tută. Cărtărescu i-a servit-o atât de elegant, că i-a luat tutei ceva să rumege. Și încă mai rumegă la cuvântl ăsta, din ce am văzut dimineață la cafea.
Prea elegant. A risipit eleganța pe o dobitoacă.
Dar măcar de bucuram noi.