Întâi, a găzduit un sediu de pariuri sportive. S-a închis în câteva luni. Apoi, o alimentară. Idem.
Apoi, s-a deschis acolo o cofetărie. Îmi cumpăram des tarte cu fructe de la ei. Nu suficient de des încât să nu se închidă în alte câteva luni. Apoi, a fost florărie. Florile nu mă interesează, decât eventual în ghiveci, urăsc masacrarea inutilă a unor plante. În cel mai scurt timp, a dispărut şi aia. A redevenit alimentară. A mai murit o dată.
Şi în cele din urmă şi-a deschis acolo un veterinar cabinetul, iar locul merge de minune.
Să zic că, uneori, există predestinare?
Ce le-a fătat mintea
va salut,am ajuns in India,sunt bine,mi-am tras si net.uite si un film cu mine, ca sa nucredetica va mint. Hai tetrailes :))
Tot eu :))