The irony of it

Înainte mă deranja când unul sau altul îmi spuneau despre ce să scriu. De când am băgat reclamă pe blog, le comunic relaxat cât îi costă chestia asta sau le cer o adresă de mail să le trimit tarifele. E puţin cam ca-n bancul cu Fecioara Maria şi cei 40 de hoţi.

———–

Doarme Sf. Petru în poarta raiului. Brusc, sună mobilul.

-Mdea, mormăie el semiadormit.

-Alo, sunt Fecioara Maria, mă aleargă cei 40 de hoţi, salvează-mă.

-Ăhăăă, zice Sf. Petru şi adoarme la loc.

Trec cinci minute. Sună mobilul iar.

-Alooo, sunt Fecioara Maria; înţelege naibii că mă fugăresc hoţii şi salvează-mă!

-Da, da, bine, zice Sf.  Petru şi adoarme la loc.

Se repetă faza de opt ori, ea din ce în ce mai disperată şi mai furioasă, el dormind. Brusc se trezeşte şi conştientizează. “Aoleu, mi-a dat Fecioara Maria jdemii de apeluri, oare ce face?” Atunci sună mobilul. E tot ea, relaxată.

-Aloo, sunt Maria. M-au prins, dar o aveau prea mică să conteze.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: