Parenting de nota zece

Metrou.
Paranteză: De câte ori scriu să merg cu metroul, se găsesc doi-trei snobi să comenteze că vaaai, dragăăă, dar n-ai bani de taxi, şi de fiecare dată răspund acelaşi lucru: Taxi iau când mă grăbesc foarte, foarte tare undeva, altminteri îmi place la nebunie să merg cu metroul.
Metroul e viaţă, metroul e colecție de întâmplări și de personaje servite de-a gata, metroul e iubire. Metrorex, reclama ta aici, lol.

Deci, ieri mergeam eu la treburi cu metroul. Oră relativ liberă, se circula de parcă ți-ar fi închiriat mă-ta vagon de metrou. La un moment dat, atenție, se deschid ușile, și urcă o mamă cu un copilaș de vârstă preșcolară. Ei se așază pe exact șirul de scaune pe care stăteam și eu.

Acum, trebuie să mărturisesc că, de când cu frizura asta scurtă și parțial rasă în cap, mi-a crescut popularitatea în rândurile copiilor de zici că-s Radio Itsy Bitsy. Și ăsta mic nu face excepție. Începe să facă pași mari și haioși de-a lungul scaunelor spre mine: Sunt un dinozaur!!! Haaaaa. Sunt un dinozaur, haaaaaaa!

Eu așteptam cu inima cât un purice să înceapă maică-sa să țipe.

Da, reflex din copilărie. Orice mică năzbâtie declanșa instant monologul de forță al mamei eroine:

“Eşti un copil îngrozitor. Cel mai rău şi mai oribil copil din lume. Ce am greşit şi cui să te merit pe tine? Dacă nu te potoleşti, îţi dau două de-ţi sar mucii-n tavan.”

Şi nu era doar mama aşa. Toată generaţia ei părea să fi parcurs şcoala de mame la aceeaşi unitate. Ţipai la copil din orice, ţipai pentru orice prostioară insignifiantă, ţipai că îţi cerea îngheţată, ţipai că nu se pricepea să facă lucruri, şi când nu-ţi dădea motiv de ţipat, ţipai oricum, să nu-ţi ieşi din exerciţiu.

Şi după aia, aveau şi pretenţia să le iubeşti şi să le respecţi, lol.

Ei, cum se dădea în spectacol copilaşul, maică-sa spune:

-Stai puţin, vreau să te întreb ceva important.

Copilul se opreşte mirat.

-Tu eşti dinozaur carnivor sau ierbivor?

Copilaşul stă serios, îngândurat şi încruntat, să mediteze serios la problemă. O analizează profund pe toate părţile, parcă vezi în ochişorii lui tabelul plusurilor şi minusurilor. Timp în care, evident, se cuminţește natural.

-Carnivor!

“Și ce mănânci dacă ești dinozaur carnivor?”

Aici, puștiul e sigur pe sine:

“Bomboane!”

Pe mine mă pufnește deja râsul.

“De ce bomboane, dacă eşti carnivor?”

“Îmi plac.”

Și acesta, stimați spectatori, este parenting.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Bumblebee says:

    Foarte drăguț 🙂

  2. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc.

  3. Ovidiu says:

    Mulțumim pentru reclamă! (#Metrorex)

  4. Lorena Lupu says:

    Cu plăcere, preferam una plătită though. 😀

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger