Pe patul de moarte, cu urna mobilă

Am scris despre Lavinia Toader anul trecut, în decembrie. Iată textul. Deşi mama Laviniei făcea controale regulate, cancerul i-a fost depistat de sistemul medical corupt abia în stadiul de metastaze generalizate, şi totuşi, când am scris despre ea, Lavinia încă spera într-un miracol şi căuta să-şi menţină mama în viaţă, cât mai mult.

Între timp, doamna Gherghina, mama Laviniei, ne-a părăsit.

Azi, Lavinia a postat pe peretele ei un text, care m-a cutremurat. Am cerut permisiunea să-l preiau. Mi-a acordat-o. Iată.

Puţini dintre voi, prietenii de pe Facebook, ştiu că tatăl meu bun a murit la Canal, la 23 de ani, când eu aveam 7 luni, omorât de comunişti.

Mami a rămas văduvă la 20 de ani cu un bebeluş în braţe, nevoită fiind să ia calea Bucureştiului pentru a mă creşte. Comuniştii nu îi omorâseră numai soţul şi tatăl copilului, ci şi dreptul la o viaţă normală, al ei şi al meu.

Chinurile şi compromisurile pe care a fost nevoită să le îndure şi să le facă pentru un job, pentru nenorocitul de buletin de Bucureşti şi pentru a obţine o casă 9 ani mai târziu, bătăile crunte pe care le-am mâncat amândouă de la cei ce se erijau în protectorii noştri ne-au făcut să urâm comunismul într-atât de tare încât, după ce a picat, niciuna dintre noi nu concepea să nu meargă la vot.
Cu vreo două săptămâni înainte să se stingă, mi-a zis să fac cerere pentru urna mobilă, ştiind că pe 26 mai erau alegerile europarlamentare. Mi-a zis:
– Nu-i las, mami, nici de-a dracu, p-ăştia să-mi fure votul, şi dacă atunci când vin ăia mi-ai făcut morfina, îmi dai două palme să mă trezeşti, dar vezi să nu te întreci cu gluma când dai, că-ţi fut una peste bot de nu te vezi.
Din nefericire, n-a mai apucat 26 mai ca să voteze, însă intenţia ei, determinarea, deşi ştia că va muri curâ
nd, deşi ar fi putut s-o doară la bască de tot ce rămâne în urma ei, ar trebui să dea de gândit oricui se gândeşte să nu voteze.

Mama a ştiut că a fost victima fatalităţii şi a unei boli nemiloase, care, btw, ar fi fost vindecabilă într-un sistem sanitar care s-ar axa pe prevenţie (pentru că, pe octombrie 2017, în urma analizelor sumare, era sănătoasă tun, iar în mai 2018, mai avea maxim un an de viaţă) dar, mai presus de asta, a ştiut că a fost toată viaţa victima unui sistem defect care trebuie oprit, schimbat, ca să nu mai facă şi alte victime.

Iar dacă până în ’89 nu avea ce să facă, după ’89 a înţeles că votul este singurul instrument cu care îi poţi opri şi că PSD e urmaşul spoit al celor ce în 1978 îi uciseseră soţul.

Pentru dreptul ăsta au murit muuuulţi oameni în sistemele astea defecte, şi fără votul tău vor mai muri, pentru că ignoranţa ucide mai aprig ca antraxul, ucide mult şi pe tăcute. În ’78 a murit tata. Anul asta Mami. Poate anul viitor va fi unul dintre ai tăi sau chiar tu. Mergi la vot!

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger