Clişeul săptămânii: De ce se bagă, domle, Diaspora

Relaţia între PSD şi românii din străinătate a fost dintotdeauna extrem de proastă. Pentru PSD, românii din străinătate au fost ăia care au scăpat de umilinţa interminabilă a amenzilor fără sens, dacă erau antreprenori, sau de slugăreala interminabilă şi impozitele fără sens, dacă erau angajaţi. Un om de pe xare nu poţi lua şapte piei va fi şi este un motiv de ranchiună, când chintesenţa existenţei tale e luatul de şapte piei.

Pentru românii din străinătate, PSD a fost partidul care a parazitat mediul de afaceri cu birocraţie, multe-multe drumuri inutile, o încâlceală de taxe şi o încâlceală din amenzi, astfel încât ajungeai să mergi la căpşuni numai ca să-ţi plăteşti datoriile faţă de statul român, pentru că prindea un baron local ură pe mica ta afacere prosperă, şi avea o mătuşă la ANAF, şi împreună găseau modalitatea să te sâcâie.

Modul istoric al PSD-ului de a trata românii care au scăpat: dispreţ, denigrare, iniţiative de legi tâmpite (ce-ar fi să plătească impozite şi aici? ce-ar fi să condiţionăm cetăţenia română de întoarcerea în ţară după x ani? ce-ar fi să le limităm posibilitatea de a munci în altă ţară strict pe 5 ani? Astea sunt doar trei exemple de propuneri de legi pe care le-am citit pe la ştiri, în diverse momente tensionate). Şi, desigur, subminarea alegerilor de orice tip, cu număr insuficient de cabine, ştampile, funcţionari, proceduri inepte, care să încetinească procesul şi să-i ţină pe oameni la cozi interminabile, după ce au străbătut drumuri de zeci, poate chiar sute de kilometri până la sediul celui mai apropiat Consulat.

Şi, colac peste pupăză, răspândirea următoarei idioţenii, pe care o repetă papagaliceşte hoardele de postaci pe Facebook şi aserviţii partidului în viaţa reală: Dar ce se bagă, domle, Diaspora, dacă ei nu trăiesc aici şi nu ştiu cum e?

E clişeul inept al anului, îmi apare şi mie în secţiunea de comentarii de mai multe ori pe zi, îl aud în discuţii pe stradă, pe la cozi, ba chiar şi-a luat tupeu şi mi l-a spus şi mie cineva în faţă.

I-am spus acelui cineva exact ceea ce urmează să scriu în această postare, şi anume:

1. Românii din străinătate ştiu foarte bine cum e viaţa aici.

Dacă alegi să pleci de undeva, nu înseamnă că nu ştii cum e. Dimpotrivă. Ştii exact cum e, şi nu mai suporţi. Ştii exact că nu poţi construi nimic pentru că, exact ca în bancul cu iadul, “dacă unul dă să iasă afară din căldarea cu smoală, sar ceilalţi şi îl trag la fund”, ştii că nu găseşti nicăieri sprijin real pentru nimic, doar interminabile beţe în roate, şi că statul, în forma lui actuală, este cel mai mare duşman al tău, cu legi care încurajează infracţionalitatea şi descurajează mediul privat mic şi mijlociu.
Ştii toate astea, ai trecut prin ele, ai trecut prin toate abisurile disperării şi toate nuanţele dezamăgirii, şi chiar dacă nici viaţa ta afară nu e uşoară, măcar e corectă şi decentă.

2. Românii din străinătate au un termen de comparaţie.

După ce au trăit acut şi dureros realităţile româneşti care i-au alungat, românii din străinătate au văzut cum e viaţa afară şi au înţeles primul şi cel mai de bază pas al schimbării: CĂ NU TREBUIE SĂ FIE AŞA. Că jumătate din vină pentru hoţie o poartă şi ăla care se lasă furat în mod sistematic şi nu se organizează să reacţioneze.
Da, un singur om e o furnică. Dar grupurile mari de oameni pot iniţia stări noi de lucruri, dacă acţionează împreună.
E foarte uşor să trăieşti în resemnare şi blazare, când tot ce ştii e un singur mod de a trăi şi crezi că numai aşa se poate. Dar e extrem de greu să reduci la resemnare şi blazare oameni cărora li s-au deschis ochii.
Poate de aceea PSD nici nu încearcă o mediere cu Diaspora, ci doar diverse metode de sabotaj.

3. Românii din străinătate sunt adeseori mai activ civic decât cei de aici.

Am o prietenă stabilită în State, venită dintr-un mic oraş al Moldovei. Un oraş unde Serviciul de Salubritate a fost dat pe bază de nepotism unor persoane incompetente, drept care, gunoiul stă mormane pe străzi. Localnicii, blazaţi şi resemnaţi, nu fac curat, nu fac reclamaţii să vină ăia să le facă curat, tot oraşul e un focar de infecţie. Prietena mea a început să documenteze feroce şi necruţător, de la ea din State, jegul de nedescris, şi la iniţiativa ei, au început şi nişte persoane de la faţa locului să iniţieze activităţi de curăţenie, şi nişte jurnalişti locali să facă anchete, şi, încet-încet, s-au responsabilizat şi putorile de la putere că banii oraşului ar trebui reinvestiţi, măcar parţial, nu doar furaţi.
Cine a fost primul om care a pus problema? Prietena mea, o româncă din California. Fără ea, cred că oraşul ăla era acum doar o groapă uriaşă de gunoi din care ieşeau nişte turnuleţe pe ici pe colo.

4. Românii din străinătate sunt sprijin material pentru cei din ţară.

Foarte multe organizaţii nonprofit, asociaţii umanitare, iniţiative caritabile, ba chiar forme independente de presă îşi pot desfăşura activitatea strict datorită generozităţii românilor din străinătate. Vezi undeva: DONEAZĂ AICI? You can bet your left kidney că cei care chiar donează, pentru că sunt conştienţi că munca şi investiţiile nu se returnează cu “ce drăguţ, mersi frumos”, sunt români din străinătate.
Cine îi ajută material pe mulţi dintre bătrânii, copiii, studenţii şi cei incapabili de muncă din diverse motive, rămaşi în ţară?
Oh, wait.
Tot românii din străinătate.

“Mda”, mi-a răspuns ăla care se trezise să mă ia cu ce treabă are, domle, Diaspora, “păi dacă au cu ce”.

Logic că au cu ce, dacă muncesc undeva unde nu-i rup statele în impozite, birocraţie, sau nu în amândouă deodată, ci mediul economic chiar oferă loc de creştere. Asta nu schimbă faptul că iată, au chiar foarte multe motive să se bage.

Şi mai e un lucru. Statul îţi ia o gălăgie de bani impozit pe sănătate, respectiv pe pensie. Dacă ai pune tu la saltea, din proprie iniţiativă, toţi aceşti bani, ai fi asiguripsit până la 150 de ani minimum.
Când eşti pensionar sau bolnav de cancer, statul nu “îţi dă”. Statul îţi returnează şi atât. Şi îţi returnează mult sub ce ai dat tu, ca dovadă situaţia cumplită a pensionarilor şi a bolnavilor.

Spre deosebire de stat, căruia i-ai tot plătit, lună de lună, unchiu-tu care munceşte din Londra nu a luat vreodată bani de la tine, şi nu trimite în virtutea unei datorii, ci din pură bunăvoinţă.

Şi tu, în loc să înjuri hoţia căreia îi eşti supus, îl înjuri tot pe unchiu-tu din Londra??

***

Rezultatul tuturor acestor măgării: s-a mobilizat Diaspora la vot ca niciodată până acum. Şi nu se mobilizează doar nişte sute de mii trăitori afară. Se mobilizează şi milioanele de români sprijinite de cei sute de mii trăitori afară.

Cea mai proastă decizie tactică pe care a luat-o PSD – după sacrificarea guvernării prezente pentru a sluji interesele lui Liviu Dragnea – a fost subestimarea românilor din străinătate şi a influenţei lor reale.

Nasol moment, dar mişto colivă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger