Aceasta nu e o postare. Nu dau verdicte, nu emit opinii, nu vă torturez cu preconcepţii – sau cu lipsa lor.
Vreau, în schimb, să vă aflu părerea sinceră despre basarabeni, despre diferenţele dintre ei şi restul românilor – dacă există -, despre ceea ce simţiţi faţă de basarabenii care vin să îşi câştige pâinea în România, modul basarabenilor de a se integra în societatea românească, despre diferenţele pe care le percepeţi între ei şi ruşii care vizitează România sau muncesc aici. Aţi fost în Rep. Moldova? Dacă da, cum vi s-a părut? Aţi merge să locuiţi sau să munciţi acolo?
Mulţumesc.
P.S.:Subliniez că vreau o părere sinceră. Vă rog mult, nu îmi scrieţi chestii pe care credeţi că vreau să le citesc.
Ce le-a fătat mintea
Din inima iti spun :
-cand am citit MARIN PREDA-DELIRUL -( eram elev de liceu) -( 1975)- cu ordinul de zi al maresalului ANTONESCU : “Romani, va ordon treceti Prutul !” , dat in 1941, cand a inceput razboiul sfant pentru reintregirea tarii, dupa Dictatul de la Viena si ultimatumul lui Stalin , ambele din 1940, imi venea sa ma inrolez in ceva, si chiar in Legiunea straina, numai sa trec Prutul si sa-mi las sangele dincolo de el, pe pamantul romanesc.
In 1990 cand am auzit ca fratii nostrii de peste Prut au vrut sa se inroleze voluntari ,ca sa ne ajute aici cu Revolutia ( saracii, stiau ei ceva de KGB), m-au trecut lacrimile.
Imi venea sa zbor la frontiere si sa sarut pe orice frate si sora din Basarabia.
Nu sunt basarabean, sunt regatean, dar stiam din lecturi si povestiri ce s-a intimplat acolo intre 1940-1944. Si mai sunt meridional, ma aprind repede, sunt gata de actiune( ce sa facem-zodia berbecului cu ascendent in sagetator).
Acum sincer, desi-i iubesc, parca dupa atata timp ii prefer mai departe, si incerc sa ma gandesc sincer cat la suta m-a manipulat si pe mine fosta putere.
Un lucru as vrea sa fie asa :
– dansii sa aiba nevoie de noi si noi sa fim macar , la final onesti, si sa le dam mana aceea intinsa , pe care se pare ca ei o asteapta din 1990.
Cad spun asta, nu ma gandesc la raketii si recuperatorii lor, la ucigasii cu simbrie si luptatorii de K 1, folositi de gruparile infractionale. Ma gandesc la marele Grigore Vieru, la sotii Teodorovici, la cei mai buni dintre ei care acum nu mai sunt.
VIVAT REINTREGIREA ROMANIEI MODERNE, spre beneficiul romanilor curati din stanga si dreapta Prutului !
La inceput, cand i-am cunoscut, mi-a placut de ei. Sau de ele? E vorba de cele cateva fete, mai mici cu un an decat mine, in facultate. Mi-au placut pana in momentul in care am vazut cum se duceau cu arabii. Nu stiau cum sa se imbrace, dar venea arabul si le elegantzea de numa-numa.Nu toate faceau asta, nu. Altele invatau, isi vedeau de treaba. Bun, acum, ce am observat; aproape toate nu se puteau desprinde de modelul rusesc si aveau despre noi pareri de genul”ei, si voi, e vai de c…vostru”, noi am fost sub rusi, rusii-s o mare putere, voi sunteti asa …ceva de cacao”.Am cunoscut apoi basarabeni veniti la Tg Mures, tot la fel, ei se cred oprimati aici, dar ne desconsidera.De ce/ Nu stiu.Un basarabean mi-a zis ca da, aici, la Tg Mures, ii place, ca sunt multi unguri si sunt mai civilizati ca noi, pe cand el a stat si prin sud si romanii suta-n suta nu l-au acceptat.( Acuma da, si eu stiu ca au merite ungurii, asta e, nu ma supar prea tare). Doar ca in timp ce noi ii consideram pe basarabeni frati, ei ne desconsidera. Putini doresc uniunea.Eu nu am fost in Moldova, dar nu e o tzara linistita si nu m-as duce sa stau acolo.Ce imi place la ei? Ospitalitatea, felul cum vorbesc si buna dispozitie.
Cu ani in urma se organizau foarte des intalniri intre basarabeni si galateni si nu numai, in general in localitatile de granita si acele intalniri se numeau “Podul cu flori”.
Am intalnit multi basarabeni in perioada aia.Desi scopul acelor intalniri s-a vrut sa fie unul mai mult cultural, de fapt erau doar intalniri in care se practica un comert organizat.Multe cunostinte aveau rude dincolo si era un prilej de regasire si de reluare a unor legaturi care pana la urma tot la comert se reduceau.Am avut colegi basarabeni, care vindeau arme.
Din ce am discutat cu ei am inteles ca sunt saraci , puterea lor de cumparare e mica si ca nu se descurca chiar daca au slujbe care ar fi trebuit sa-i ajute sa se descurce.Economia e la pamant.
La noi in oras , in Galati i-am acceptat ca si locuitori ai orasului.Au zone si piete dedicate lor si realitatea e ca au destule produse de calitate buna si la un pret f mic.
Insa daca ai rabdare sa-i asculti si sa-i intrebi ce fac ce sunt, ai involuntar o strangere de inima.Am avut ocazia sa cunosc o familie de profesori universitari care vindeau peste pentru ca nu le ajungeau salariile.Si nu spun prostii pentru ca la televiziunile locale prezinta frecvent povesti de genul asta.E clar ca au destui oameni talentati si de valoare in special in zona artistica , oameni care reusesc sa faca cunoscuta zona din care vin.
Multi dintre ei se exprima foarte greu in limba romana, e de fapt un amestec de regionalisme si cuvinte rusesti.Ma refer la oamenii simpli nu la cei care apar public.Sant umili si respectuosi.Cam asa i-am perceput pe cei pe care i-am cunoscut.Nu m-as duce sa stau acolo sau sa lucrez.
@Vulpe – si eu ma gandesc la marile lor personalitati, dar uite ca multi gandesc altfel, parerea mea e ca ei nu tin la noi. Bine, e clar ca e o greseala faptul ca nu s-au unit cu noi dupa 1990 si s-a declarat stat independent. Dar vezi si tu ce conceptii au multi.Sau i-oi fi intalnit doar eu pe cei cu conceptii gresite?
eh aici cunosc cate ceva.
basarabenii iubesc cultura si traditiile, sunt simpli, sociabili, simpatici, dornici de a cunoaste, foarte primitori, indrazneti, libertini, dau camasa de pe ei daca meriti si nu ezita sa-ti dea o riposta pe masura atunci cand esti nesimtit. sunt multe valori la care ei tin foarte mult. mai mult decat o fac ‘romanii'(am pus asa fiindca imi place sa-i consider si pe ei romani). eu am fost in rep moldova. de ramas as ramane numai daca as avea un motiv intemeiat, fiindca economic ei nu stau prea bine(dar nici nu am vazut acolo cersetorimea si tiganimea de la noi). sunt mandri.
eram in anul 3 la facultate cand am mers cu niste prieteni sa vedem republica. am ratat un examen important fiindca nu ma mai dadeam plecat. mancarea si vinul sunt excelente, petrecerile pe masura, saunele grozave. e un aer comunist in cladiri si locuri dar asta se inspira si la noi zilnic. multi moldoveni sunt talentati si se dedica muncii lor. nu am participat la vreun spectacol sau o manifestare fiindca nu asta ne era scopul.
: se numea N. si era golan. nu avea scoala, nu era vaccinat, era hot de mic. crestea caini de lupta, cunostea mafia din Republica. a facut 4 ani de puscarie pentru furt. in spania a ajuns pe poteci, avea acte fiindca avea cazierul curat(platise 500 Euro), avea permis de conducere(platise 150 Euro), toate venite prin curier din Republica. am sa ma rezum la faptul ca era singurul vorbitor de limba romana cu care puteam sa fiu prieten. majoritatea romanilor erau niste parsivi parveniti genul lu’ ala cu “Audi a seis si clima bizonica” care cum prindeau ocazia te trageau pe sfoara. omul asta era simplu, isi dorea o viata pe care nu a avut-o.
la ei in tara, majoritatea baietilor isi doresc sa fie mafioti, fac lupte, se antreneaza, fiindca viata e dura, multi oameni acolo platesc o taxa de protectie la mafie. pe de alta parte, ceilalti invata pe rupte si devin doctori(cunosc doctori foarte buni), avocati, ingineri, etc. e ca si cum patura de mijloc nu ar supravietui.
Ce tema ne dna profesoara!Eu am s-o reformulez si am sa zic “Reintregirea teritoriului national”,este mai putin poetic.Eu am facut liceul intr-un orasel aflat la foarte mica distanta de actuala Rep Moldova(fosta Uniunea Sovietica).Pe cind eram in liceu un prieten din bloc avea tatal granicer si ce ne-am zis,hai in excursie la Prut,cu inca un prieten,deci trei pustani de 15 ani.Ne ducem acolo,pina la fisia de granita,chiar am calcat pe ea,pina la Prut.Unul zice ,facem baie?Altul zice,nu ca e murdara si plina de bacterii ,microbi.Si nu facem.Deodata pe malul celalalt apare o motocicleta cu atas,trei indivizi in civil se uita cu atentie la noi, apoi se intorc.Cam asta era marea prietenie romano-sovietica.Iar de pod de flori ,nici vorba.
Dezvoltarea subiectului :trebuie plecat de la Moldova lui Stefan cel Mare,ajungi la Cantemir(In celebra carte “Descrierea Moldovei” exista o harta),ajungi la perioada de dupa 1821-Regulamentul organic—1918—–1940>Stalin era in viata.
Ganditi-va prin cite au trecut locuitorii de dincolo de Prut.
Basarabenii de azi sunt de 2 feluri:romanofoni si rusofoni(minoritatea de gagauzi=turci neglijabila).Basarabia a fost dezavantajata in timpul Uniunii Sovietice:nu s-au facut investitii in industrie ,lucru ce se vede si azi cu urmarile care se vad.
Despre locuitori:Daca mergi la tara ,pe malul romanesc al Prutului si mergi pe malul “moldovenesc” al Prutului vei auzi aceeasi limba,vei vedea aceleasi obiceiuri,nu este nici o diferenta.
Initiativa “podului de flori” din 90 a fost torpilata de ……..tot.
Asta nu inseamna ca nu putem construi altul mai trainic si mai frumos(amintiri din copilarie)
Basarabenii de azi sunt fratii nostri de sange,iar daca se mediatizeaza excesiv cazurile penale,trebuie sa ne intrebam de ce , cine este autorul faptei si cine este “dirijorul”.
La servici am cunoscut o fata(circa 28 ani) din Basarabia,romanca,era mai corecta si muncitoare decit ale noastre.Sa nu uitam sunt multe familii de romani care au rude in Basarabia.–pauza mare—
comentariul meu ori e la serviciile secrete ori in SPAM 🙂 sau nu-l pui tu 😀 ?
Letopizdetz
Am cunoscut basarabeni faini, artisti, muzicieni, cantau la bass si de acolo le ziceam noi bass-arabeni. In genere oameni de treaba insa sufereau de complexul de a trai in Romania, mereu aveau impresia ca lumea are ceva cu ei. Unul dintre ei mi-a fost prieten foarte bun vreo 5 ani.
Fetele basarabence din camin, cu care asm stat pe palier 3 ani, erau…cum sa zic…le placeau pasiunile bahice, pasiunile psihedelice iar sexual, erau foarte liberale, ca sa ma exprim frumos. Etajul 3 era al lor, acolo le trimitea administratoarea, in camerele cele mai nasoale, mai ales ca ele, ca studente, nu plateau camin. Faceau chefuri cu droguletze si alcool. Baietii lor aveau iarba si locuiau cu ele in camera, erau cate 7 basarabeni in camera de 5. Dimineata, meream la baie, eu ma spalam pe dinti, langa mine, un basarabean se barbierea. Nu imi placea ca aveau afaceri cu arme si droguletze (“gruzneala”) si ushoara prostitutzie. O data a facut una, Natasha, chef. Era fascinanta cat era de decadenta fata aia, stiu ca era asa de rupta ca or dus-o doi si o bagat-o sub dush. Basarabencele cupau toata bucataria ca sa faca de mancare, transhau pui, faceau placinte, tocanitza fatza de noi, fetele majoritare din Ardeal care foloseam bucataria palierului ca sa ne facem ceai sau cartofi pai. Erau sarace si primeau mancare de acasa- plase cu faina, grau, zahar si gateau totul ad-hoc. Vorbeau ruseshte. Eu eram mica (19 ani)si o data ma spalam pe maini si apar doua- cele mai frumoase din camin si nici una nici doua- isi arunca hainele si se baga la dush impreuna. I was like woaaa…
Mai aveam cateva fete foarte serioase si cumintzi, unele virgine (nu radetzi!), acuma lucreaza prin multinationale moldovenesti, pe mai gasesc pe site-ul de business linked in.
Toate astea adunate, ce parere am? O parere nici buna- nici rea, insa mereu o sa ma uit la ei cu (macar) un pic de precautzie. Imi amintesc enorm de Vakulovski si de cartile lui.
când mă gândesc la Republica Moldova ca stat nu am chiar cele mai drăguţe sentimente – furie, frustrare, nedumerire – de ce naiba nu ne-am unit atunci după declararea independenţei?
ar fi mai multe explicaţii, probabil fiecare cu partea ei de adevăr: nu ne-ar fi lăsat ruşii, compoziţia etnică s-a schimbat prin deportări şi aducere de ruşi plus ucrainieni, ultima şi cea mai probabilă – calitatea clasei politice pe ambele maluri ale Prutului: găşti de infractori, lipsiţi de orice urmă de sentiment naţional, nici unul nu şi-ar fi schimbat privilegiile pe care le avea pe moment pentru incertitudinea dintr-un nou stat
şi totuşi d.p.d.v naţional e aberantă existenţa a două state româneşti; dacă aş întâlni basarabeni cred că i-aş trata absolut ca pe alţi români; totuşi presupun că prima dată m-aş simţi stingherit pentru slăbiciunea României ca stat, care i-a lăsat de izbelişte; n-am prea fost în stare noi niciodată să ne apărăm de ruşi, câţi oare ştiu că a trebuit – în 1918 – să vină trupe franceze să ne apere graniţa de soldaţii lui Rakovski? că noi nu eram în stare; mă rog nu francezi-francezi, ci algerieni
la angajare cred că românii din afara graniţelor ar trebui să aibă fix aceleaşi drepturi cu cetăţenii români; în ce-i priveşte pe ruşii / ucrainienii care vin să lucreze aici nu-s neapărat ostil; dacă e nevoie de forţă de muncă străină – slabe şanse acum cu criza – atunci aş prefera să vină totuşi albi, oarecum asemănători cultural, decât arabi şi chinezi
iar slavele cred că-s frumoase … bine, eu mă gândesc la Olga Kurylenko 🙂
Eu am cunoscut numa’ interlopi basarabeni. Se pune? Oricum, nu i-am mai vazut in ultima vreme, de unde am tras concluzia ca ori s-au intors la ei acasa, ori sunt prin parnaie pe undeva.
@Lorena_ha!ha! ha! -the creatrix este basarabeanca!
eu am intrat cam in 20 bordeluri in diverse locuri in EU si nu am gasit decat vreo 3 bordeluri fara nicio romanca
Prima mea luare de contact cu Basarabia a fost romanul lui Radu Tudoran “UN PORT LA RASARIT”, aparut in 1941, din cate am inteles eu, cu o descriere foarte veridica a realitatilor dinainte de 1940 .Numai ca Basarabia lui RADU TUDORAN cu Basarabia din anul 2009 nu are nici un fel punct comun, in afara de delirurile bachice, la ambele sexe, mai raspandite decat la noi.
O cunostinta de-a mea, dra. E,studenta la o facultate de stat, a avut optiunea de-a face studiile in strainatate si a ales Chisinaul (?). Acolo a stat la camin de studenti cu penele zilnice de curent, caldura, etc.,suportand cu stoicism conditiile, la fel ca orice student basarabean.
De descurcat se descurca la fel ca ceilalti,mai mese in comun, mai faceau foamea, dar s-a integrat foarte bine intre noii ei colegi.Ca sa poata sa se intretina a fost impinsa de nevoi sa-si ia un serviciu la o companie multinationala ( cunostea f. bine limba engleza ).
Ne revedeam in vacante, in acelasi parc unde ne plimbam cainii, de aceeasi rasa.
Deosebirea era ca el ei stia comenzile si in limba rusa. Tare se mai bucura cainele cand auzea pe oricine ca vorbeste ruseste.
Al meu nu stia rusa dar intelegea germana. O intrebam pe stapana cainelui, dra. E ,cum se descurca in Chisinau, mai ales ca stiam ca e orfana de la 8 ani si restul familiei din Romania, o ajuta cu mai nimic.Imi spunea ca mai bine se descurca acolo decat aici, cel putin acolo regulile sunt foarte clare: ai voie aici si aici, daca te duci in loc interzis, patesti asta si asta. Daca ai nevoie de cutare lucru sau serviciu, numai personajele x sau y ti le pot procura.
Evident, recunostea si ea ca mafia rosie stapaneste la totul.
Insa, sansa mare pentru unire a fost atunci, in 1990, cand nu exista nici o mafie, nici la ei nici la noi.
Sigur ca sunt saraci, Stalin,Hrusciov sau Brejnev n-au avut interes sa dezvolte economic aceste parti marginase ale imperiului bolsevic.
Nu au decat agricultura, vii si crame, cele mai mare crame din Europa. Incepand cu 1940, fost dislocati, trimisi in extremul Orient, in Siberia sau in Urali,la marea Alba, la Pacific. Majoritatea nu s-a mai intors. Unii s-au mai intors. Au fost implantati rusi, ucrainieni in locul lor. Gagautzii de care a pomenit cineva aici, sunt o aberatie : de origine turca si crestini ortodocsi, dar nu sunt decat 250.000 de locuitori din cele 3,5 milioane.
A face reunificarea inseamna niste costuri mari, ganditi-va la reunificarea celor 2 Germanii din 1990, ceva ce noi nu am putea suporta deocamdata, mai ales acum in recesiune economica anuntata, criza, etc.
Totusi, pe termen lung, in conditii istorice favorabile care depind foarte mult de Ucraina si viteza cu care se tot rupe de MOSCOVA ( deocamdata,…. sa nu mai vorbim), extinderea NATO, extinderea UE, s-ar putea face aceasta unire, in masura in care statul nostru ar putea achita nota de plata.
Dar acum…..
Eu am avut colegi de liceu basarabeni si- foarte foarte sincer- pe bune daca am observat vreo diferenta intre ei si “ai nostri” 😛
SIMILITUDINI
Insist, cine vrea sa cunoasca Basarabia , asa cum a fost, inainte de ultimatumul din 1940, sa inceapa prin a citi aceasta perla a literaturii romane : UN PORT LA RASARIT-editura SOCEC 1941.
Ca sa vedeti cum se leaga lucrurile : RADU TUDORAN, indragostit de mare, prin anii 1945-1947 se stabileste la BRAILA (!) , unde isi construieste o goeleta cu panze ,numita SPERANTZA, cu care spera cindva, sa cutreiere marile si oceanele ( dar nu l-au lasat comunistii).
N-a apucat niciodata, din cauza romanului din 1941 ( scrisese despre un teritoriu sovietic), guvernul comunist l-a bagat intr-un con de umbra ( 1947-1957) si atunci, pana in 1957 ( tineti-va respiratia!) la fel ca stimata noastra gazda LORENA, a trait din traduceri, la ( iar sa va tineti respiratia !) Braila unde s-a stabilit, orasul lui de suflet ( parca i s-a mai lipit si drei. LORENA de suflet acest oras?).
In 1957 publica “TOATE PANZELE SUS” si care-i aduce reconsacrarea ca scriitor in ciuda regimului care nu-l avea la inima.
S fie clar , nu toate cele de mai sus se potrivesc cu distinsa noastra gazda, la noi n-a bagat-o nimeni pe LORENA intr-un con de umbra, doar sistemul “ticalosit” si corupt .
Am facut aceste similitudini ,care m-au frapat ,in ideea de a demonstra inca o data, ca se poate, cand iti propui cu adevarat si muncesti pentru ce ti-ai propus.
1}Nu stiu cit vrem noi unirea dar ei nu prea vor!
2}La ei sint mai multi romani dar alegerile le cistiga mereu rusii!
3}Si cea mai importanta:dupa o presupusa unire cum ar avea “MAICA RUSIA” grija de”obidita”minoritate rusa din Romania?
de acord cu Bebe
Eu am fost in Basarabia cu ocazia unui pod de flori, in 1991 (daca imi aduc eu bine aminte). Am stat timp de 3 saptamani intr-un sat din raionul Calarasi. Pentru ca aveam doar 8 ani pe atunci nu as putea sa expun aici idei inteligente in legatura cu basarabenii (pentru ca asta sunt: basarabeni, moldoveni sunt cei din Moldova), ci doar impresii si cateva amintiri.
Foloseau cuvinte in limba rusa, nu isi incuiau niciodata usile (daca nu erau acasa puneau o matura in usa), nu prea beau apa, in curte se afla o galeata cu vin si toata lumea (de la cel mai mic la cel mai mare) bea de acolo, le placeau petrecerile, munceau mult si aveau un simt al comunitatii extraordinar.
Cand am fost eu in vizita imi amintesc ca oamenii lucrau pamantul la comun. Desi fiecare avea o fasie stabilita de teren, munceau cu totii. Nu aveau un simt al proprietatii prea dezvoltat. Puteam sa mananc cirese din orice copac, nu se supara nimeni.
Eu veneam dintr-o lume in care se vorbea in soapta despre un scul de penea ca sa nu auda vecinul informator, iar in Basarabia oamenii erau incredibil de relaxati si de binedispusi, deschisi, generosi si veseli.
Imi amintesc ca am fost in vizita intr-un alt sat si niste oameni care nu ma cunosteau mi-au dat un iepuras cadou. Doar pentru ca imi placeau iepurasii.
Nu as putea spune nimic despre cum e azi. Din cate am aflat lucrurile au degenerat in cativa ani si au ajuns cam ca la noi. Ma refer aici la relatiile dintre oameni, nu la economie sau nivel de trai.
Nu am mai fost de atunci in Basarabia. Probabil ca acum nu mi-ar mai place. Dar la 8 ani, sa mergi pentru prima data la tara, sa vezi animale, sa poti adopta o atitudine deschisa fata de oameni, e la fel de fantastic ca o calatorie in Magic Land.
Deci despre basarabeni numai de bine. Mai ales ca o strabunica e de acolo si mai am si in ziua de azi niste rude indepartate 😀
@florin: thecreatrix este clujeanca nascuta in tg mures, deci ardeleanca.
la urma urmei, cum faci diferenţa între moldovenii de dincolo şi de dincoace de Prut?
Unul din cei mai curajosi romani din ultimii 50 de ani e basarabeanul Goma.
Ce e Basarabia? O Romanie mai necajita si fara noroc…
Poate nu stiti cat de greu e pentru fratii nostri sa (re)capete cetatenia romana…
Un mic amanunt : multi artisti , scriitori , pictori, sculptori, oameni politici de valoare din Romania de azi s-au nascut sau isi trag radacinile din Basarabia : STELA POPESCU, IURIE DARIE,COLEA RAUTU,MIHAIL KOGALNICEANU, s.a.m.d.Sunt zeci de nume, restul le stiti voi.
@valer Cum faci diferenta in ce sens? De la Carpati pana la Prut e Moldova, de la Prut pana la Nistru e Basarabia. De ce se autointituleaza basarabenii moldoveni? Pentru ca in timpul lui Stefan cel Mare tot acest teritoriu se numea Moldova, iar oamenii acestia in fond se considera romani. Gandeste-te cat de absurd este sa existe o Moldova in Romania si o Moldova in afara ei. Iar oamenii care au decis ca acest stat sa se numeasca Moldova poate ca au vrut sa sublinieze tocmai acest absurd. Sau nu. Cine stie.
Daca te referi la diferente in sensul ca ai in fata 2 oameni unul din Moldova si unul din Basarabia si vrei sa stii cum sa ii deosebesti uite niste indicii: basarabenii folosesc multe arhaisme, uneori cuvinte in rusa, accentul moldovenesc este mult mai pronuntat si vorbesc mai repede. De ce? Pentru ca basarabenii vorbesc subdialectul moldovean in forma in care acesta exista acum mai bine de 50 de ani. In Romania subdialectul moldovean vorbit s-a apropiat in timp de limba romana oficiala. Doar in zone relativ izolate romanii moldoveni vorbesc aproximativ la fel cu basarabenii.
Sunt curioasa ce parere are un lingvist despre acest subiect.
Are rost sa te intrebi :Cit ma costa sa-l primesc pe fratele meu(sora mea) in casa?
Lorena,cu titlul de mai sus ,ai intrat pe google (raspunsuri).Tastezi “podul de flori” si iese…Acum am aflat ca este si un film doc cu acest nume.
Pentru Vasile :
-intr-o epoca a coruptiei in care toate costurile sociale sunt platite de micii contribuabili , iar rechinii pescuiesc in voie, pe langa Insula Serpilor gaze si petrol, in care un kilometru de autostrada costa dublu ca in Olanda, in care o paine e mai scumpa si mai proasta decat in orice stat UE, si asa mai departe, are sens, pentru ca de suportat va suporta tot cel de jos.
Atunci se vor gasi argumente politice pentru guvernanti de genul :
” ati vrut reunificare, atuci suportati “, chiar daca in realitate lucrurile stau altfel, respectiv ni se va impune o ” noua curba de sacrificiu” pe ” z” ani, cum ni se impune acum, cu recesiunea mondiala.
Ca o picanterie : ” daca la NEW-YORK e viroza, la Bucuresti e deja tuberculoza”.
Pentru Sabina :
-basarabenii de origine romana sunt moldoveni. Necazul e ca li s-a bagat in cap ca moldovenii nu sunt romani. Dar cel mai mare necaz este acela ca au devenit minoritari ( sub 50 % ) in spatiul dintre Prut si Nistru. Majoritari sunt rusofonii. Pe vremea lui Stefan si a lui Cantemir nu existau rusi, majoritari erau moldovenii, iar restul : polonezi, evrei, ucrainieni, lipoveni daca erau 20 %.
Politica de extindere a imperiului tarist de la Petru cel Mare si Ecaterina II, continuata de urmasii lor, cu pogromuri arestari, deportari, desfintarea republicii poloneze traditionale, impingerea evreilor si rusificarea pana in 1918, continuata brutal de Stalin dupa 1940 pana in 1953, reluata de Hrusciov si Brejnev pana in anii 1982, degringolada provocata de serviciile secrete KGB-FSB dupa 1989 prin aprinderea conflictului moldo-nistrean, proasta gestiune a Basarabiei facuta de marionetele Moscovei: MIRCEA SNEGUR , VLADIMIR VORONIN, cu suitele lor, au facut , ca omul de rand sa creada ca el e alceva decat roman, si ca limba moldoveneasca este o limba aparte fata de limba romana. Deci sa se nege ca identitate nationala si limba, lucru la care Stalin nici nu visa.
E foarte greu acum sa le explici si sa le demonstrezi contrariul, mai ales ca sunt monitorizati de Moscova.Iar Moscova e stapana “inelelor” : energie electrica, gaze, petrol, caci Basarabia nu are nimic.Nu are decat putina industrie alimentara si agricultura, special aceasta zona a fost lasata pe linie moarta de fosta conducere URSS.
Concluzie : nici industrie, nici resurse, painea si cutitul sunt la altii, dansam cazacioc.
Romania daca preia, trebuie sa aiba cel putin resurse energetice de dat si un grad de dezvoltare economica care sa estompeze subdezvoltarea Basarabiei actuale.
@ sabina
la al doilea sens mă refeream; la 1775 / 1812 când au fost rupte provinciile nu ştiu dacă se poate spune că exista o identitate românească, dar cu siguranta exista una moldovenească; Goma dădea un citat cu “Prutule, râu blestemat / care-n două ne-ai tăiat”
habar n-am ce gândesc ei acum, vorbesc de majoritatea basarbenilor, nu de cei care ştiu cât de cât istorie: oare ştiu că sunt doar o bucată de Moldovă, că ruşii au mai dat ucrainienilor câteva judeţe, iar ce-a rămas e parte din România?
@ vasile
faza cu costul e absolut falsă, era o diferenţă majoră între cele două Germanii, diferenţă ce trebuia cât de cât recuperată; aicea nu-i cazul; da, Republica Moldova e tare săracă, dar şi România e suficient de prăpădită; e mult mai consistentă diferenţa între România şi restul Europei (exclud Bulgaria) decât între România şi Moldova de dincolo de Prut
iar despre costurile pur tehnice, administrative – vă aduc aminte că s-a trecut prin faza asta şi după primul război şi totuşi ţara n-a intrat în colaps
costurile sunt un pretext tembel, dacă s-ar vrea unirea s-ar realiza rapid
cred că noi vrem; chiar agitându-se sperietoarea costurilor şi luându-se în considerare “zestrea” destul de stresantă de minorităţi, de partea asta a Prutului cred că ar fi o majoritate covârşitoare de “DA” la un eventual referendum
dar “dincolo” se vrea?
Cunosc destul de putini basarabeni, dar cei pe care-i stiu sunt niste oameni minunati, poate chiar mai calzi si mai prietenosi decat multi romani care mi-au fost prin preajma vreodata!
Am o problema mare cu politica tarii lor, e adevarat..
Tinerii (cei pe care ii cunosc) sunt faini de tot, au valori, cred in ceva, isi doresc ceva, toti pe care-i stiu scriu in romana (mult mai corect si mai expresiv decat multi romani care se cred scriitori).. E adevarat ca n-am cunoscut decat copii buni si frumosi, olimpici, destepti, fotografi, artisti, scriitori; toti militeaza pentru unitatea (cel putin) lingvistica dintre noi si ei..
Pe scurt, imi sunt dragi cei pe care-i stiu.. Atat timp cat li se rezerva locuri in scoli si universitati din Romania, se poate observa ca cei care beneficiaza de ele sunt copii inteligenti, nu ajung la noi toate loazele… Ba chiar, mult mai loaze sunt ai nostri, care se trezesc direct in facultate, fara sa-si aminteasca nicio boaba din ce-au invatat la liceu!
Nu am fost in Rep Moldova, dar stiu cum anume se produce trecerea granitei, stiu ca politia de frontiera e super-corupta, mi-au povestit cu multe detalii cei care-au fost.
Mai stiu ca prin orase sunt, in loc de panouri publicitare, postere cu fete tinere dansand la bara, insotite de textul: “fetelor, nu aveti incredere in cei care va promit ca veti deveni vedete de cinema!”, in cadrul unei campanii disperate impotriva prostitutiei si traficului de persoane.
Medicul meu stomatolog e din Rep. Moldova, om destept, cu un pachet intreg de diplome, care abia in 10 ani a reusit sa-si adune o clientela decenta in Iasi. Fratele lui s-a chinuit ani intregi sa intre pe piata in Romania cu sucuri NATURALE, gemuri si compoturi biologice, fara chimicale si conservanti, din fructe cultivate si preparate in zona Orhei. Multinationalele nu i-au permis sa intre pe piata, nici Mall-urile, nici supermarketurile, desi produsele lui sunt de o calitate net superioara celor pe care le gasim pe rafturi, in ambalaje care-ti fura ochiul. Nu stiu daca s-au adaptat atat de greu din cauza nationalitatii lor, sau daca au fost doar motive economice.
Cred ca in Moldova sunt rare cazurile de xenofobie in ceea ce-i priveste pe basarabeni, mai ales pentru ca multi dintre noi au rude/prieteni in Rep. Moldova, care-i la doi pasi, poti ajunge si cu bicicleta.
Am avut colegi basarabeni, inca din clasa a III-a si-mi aduc aminte ca nu radea nimeni de accentul si de regionalismele lor (care sunt de fapt arhaisme, pe care noi nu le mai folosim de vreo 200 de ani in Romania). Copiii sunt foarte deschisi, adaptabili, se integreaza destul de repede si nu mai sunt priviti ca niste aliens, ci sunt acceptati destul de usor.
P.S. As vrea (nu stiu daca ai timp sa te uiti) sa-ti dau cateva linkuri ale unor basarabeni tineri (24-25 ani), sa vezi cam in ce cred ei, cu ce se ocupa, ce mentalitate au (daca esti curioasa, bineinteles).
1) O fetita-fotograf, din grupul de studenti ai lui Mihai Potarniche (fotograf basarabean, cunoscut mai ales pentru lucrarile alb-negru: peisajele rurale si detaliile din viata satului, portrete de tarani etc): http://moonitza.blogspot.com/ (cei din blogroll-ul ei sunt in mare parte si ei basarabeni)
2) Inca o fetita faina: http://afostcindva.blogspot.com/
3) Si inca una: http://kofeeday.blogspot.com/
Sa te uiti, cand ai timp, daca-ti face placere…
@vulpe+vanator-Coruptie exista si la Bucuresti si la New-York si va exista si peste multi ani.Aia de la Bucuresti o cunoastem pe pielea noastra direct ,aia de la New-york am vazut-o acum ,cu criza bancara,cind directorii de banci isi refac sistemul nervos cu banii de la stat.
Un exemplu de cunoastere a interesului national:citat din cartea lui Corneliu Vlad “Pentru ca soarele sa nu rasara dinspre rasarit”(Ed Politica-1987),cartea este o adunare de stiri de presa,
Pag 32-“La 18 mai 1974,India detoneaza o bomba atomica avind o putere estimata la 10-15 kilotone….Guvernul indian anunta ca intentioneaza sa produca explozivi nucleari “numai pentru scopuri pasnice si ca nu are intentia de a produce arme nucleare”
Primul ministru pakistanez,Zulfikar Ali Bhutto,declara ca “daca India va produce arme nucleare,poporul pakistanez va manca frunze si iarba,va rabda chiar de foame,dar va avea propria sa bomba”-incheiat citatul.
Interesul national nu e o vorba in vant,In Basarabia a emis TVR,mai e Protv,mai este si biserica,etc.In Basarabia sunt multe flori cu care poti construi un pod,dar sunt si multi bocanci pregatiti sa calce florile.
Sa nu uitam ceva : in 1859 la 24 ianuarie s-au unit cele 2 Principate Romane. Unirea s-a facut cu sprijinul unor state : Franta, Italia,Sardinia etc. Apoi a intervenit masoneria romana de la 1848 ( pasoptistii) legata de masoneria internationala , care si-a dat acordul si ne-a sprijinit.
In 1918 la 1 decembrie, unirea cu Ardealul si cu Basarabia s-au infaptuit dupa ce se terminase un razboi, in care noi am intrat in calitate de aliati ai Antantei in 1916, ca sa descongestionam frontul de Vest, cu promisiunea, ca, dupa razboi vom fi ajutati sa ne reintregim tara.
Deci am avut principali aliati : Anglia si Franta.
Ce se intimpla acum ? Incepand cu 1940 din teritoriul tarii sunt smulse , rand pe rand ,Basarabia si Bucovina de Nord, Ardealul de Nord si Cadrilaterul.O parte din romani raman in afara granitelor tarii. Dupa 1944, incepe un mare proces de emigratie, care cunoaste apogeul in deceniile 7, 8 si 9 ale secolului 20.
Se pare, dupa unele statistici, ca, ar fi circa 30 de milioane de romani, dintre care numai vreo 20 traiesc intre granitele statului roman.
Dar ce state care sa ne sprijine avem ? Ar fi UE bucuroasa si fericita cu Romania cu 30 de milioane de locuitori ( ar fi locul 5-6 la populatie ?) si cu a 5 suprafata in ordinea marimii( daca am lua inapoi Basarabia, Bucovina de Nord si Cadrilaterul).
Credeti ca treaba asta ar face fericite natiuni mai mici si mai dezvoltate economic decat Romania, care le-am calari tot timpul , in cautarea de locuri de munca mai bine platite , proces care se intimpla si in prezent ?
Ce aliati avem noi in UE:
Franta pe care am exasperat-o cu cersetori si tigani? Anglia ? Italia de “geanta” latina ?
Germania pe care am abandonat-o in 1944 ? Ungaria si Austria care pana la 1918 formau imperiul austro-ungar ? Bulgaria si Ucraina care detin teritorii romanesti ? Rusia ? Cehia si Slovacia ,cu care iesise Ceausescu in fata in 1968 la discursuri anti pactul de la Varsovia si care a sperat sa intervenim militar, care, apoi ne-a facut curve ?
Nu cred ca vom avea girul Uniunii Europene pentru infaptuirea unirii cu Basarabia, cu atat mai putin ale celorlalte state.
Pentru Vasile :
-corect, nu noi am inventat si am folosit primii coruptia, dar vorba lui ALECSANDRI : “am transformat porecla in renume”, mai bine zis in politica de partid si de stat.
N-are sens sa enumaram principalele acte de coruptie de ” rasunet international” dupa 1990 incoace, culminand cu scandalul Insulei Serpilor de azi.
Dar apropos de USA, ce zici de afacerea “watergate” ?
Si pot sa intreb si eu, precum Nae Catavencu : cand vom avea si noi WATERGATE-ul nostru ?
Dar de fiscul, care in 1933 l-a ” incaltat” pe AL CAPONE ?
Cand vom avea si noi un fisc care sa-i puna catusele in direct lui :P.ROMAN,R. VASILE A. NASTASE, D.I.POPESCU, BEKALLI, COPOS ,C. TARICEANU, D. PATRICIU, BERCEANU, R. MAZARE,A. VIDEANU ,VANGHELIE si as putea sa mai trec vreo 200 de nume de interlopi, de la toate partidele, inclusiv de la UDMR, ROMANIA MARE, politie, justitie, armata etc. ?
@vulpe vanator-de acord cu cele expuse la ora 5.30 pm,cu o exceptie:Rusia si Ucraina nu fac parte din Uniunea Europeana.Problema cadrilaterului,din moment ce Bulgaria e in UE,cetatenii se pot plimba de colo-colo cum vor ei ,nu prea mai e o problema-sa ne gindim la oameni,in primul rind .Bucovina de nord-statul roman nu poate discuta problema.
Sa ne concentram spre ceea ce se poate realiza intr-un timp acceptabil.
In afara de UE un cuvint greu are SUA.Se muta Nato spre est.
Postarea de la ora 6.24 se ocupa de tema coruptiei.Daca tastati pe google search cuvintul coruptie in engleza,franceza,germana,italiana sunt sigur ca veti avea de citit muuuult.Si deviem de la tema data de “dna profesoara Lorena”
(Doar ca fapt divers-cine l-a dat in git pe Nixon?Directorul adjunct al FBI ,Mark Felt,care a fost suparat pe Nixon ca nu l-a promovat in functie-detalii evz,wikipedia)
Citind si celelalte postari vad ca tinerii au o atitudine infloritoare.
PS=nu sunt istoric,nu sunt politician,sunt un cititor de carti si ziare.
vă mulţumesc tuturor pentru păreri.
Qed!{Ceea ce era de demonstrat!]}
Povestea unui prieten, nu a mea:
Chisinaul e frumos, mai ales toamna. Arata bine. Au de toate pana si masini scumpe, mafia e in Chisinau, nu peste tot.
In rest, drumurile nu sunt marcate. La ora 11 se sting toate luminile. Cablul e scump. Mai are cate unul antena parabolica. Internet au, in schimb. Preturile sunt ca si la noi inafar’ de alcool si tigari care sunt mult mai ieftine.
Nu poti sa faci poza la o institutie publica, nu ca e hiperpazita sau ceva. Iti sar civilii in cap “nietz camera”.
Sunt si cafenele si localuri frumoase dar in general preturile sunt foarte mari in ele.
Cladirile sunt gri.
Nu sunt pantofi sport. Poarta toti pantofi(de piata), jeans si geaca de piele. Ele poarta tocuri, cizme lungi si fuste scurte.
Fuma o tigara in curtea unei facultati si a venit o patrula de vreo 25 de soldati inarmati de dupa colt. Nu au avut treaba cu el.
Oamenii sunt destul de reticenti cu strainii. Cam 70% vorbesc rusa. Intrebi ceva in romaneste si iti raspunde a 3-a, a 4-a persoana.
Au bomboane bune.
A mai zis el ceva de comunism mascat.
Eu m-am inteles bine cu cei pe care i-am cunoscut. Putin ciudatei dar nu genul de ciudat care ma sperie. Sunt la fel de “educati” ca si noi. Asa mi s-a parut mie.
mare pacat ca n-am vazut postul asta la vremea lui, ca as fi combatut cu vreo cativa care Basarabia plai de dor, etc. Prima oara la Chisinau? Cat ne-am cazat la hotel ne-au furat masina, noua si la niste baieti de la Dialog, aveau jeep-uri verzi pe vremea aia. A venit pe urma un copilas: Nenea, cautai o masina? Ne-a dus intr-o parcare subterana, cu soldati, mitraliere, caini, unde erau masinile. Era sediul unei societati de asigurari. Care asigurau masinile doar contra furtului. Ne-am asigurat si ne-a asigurat si patronul ca nu o sa ne mai fure nimeni masina cu bulina lui in geam.
La hotel ne-au zis sa nu luam bere la cutie ca ne sparg camera si dupa aia ne-au sunat toata noaptea sa ne intrebe daca vrem fete. Aveam intilnire cu doi fosti luptatori in Afganistan. Au venit la bar, doi uriasi cu palmele ca lopetile, si-au pus pistoalele langa ei pe scaune, au luat cate o halba de vodca (cat am conversat au baut doua fiecare) si mi-au zis gales: Ia zi scriitorasule, ci vrei sa stii? Eram transpirat si sub unghii. Erau recuperatori din aia care te zideau in camara si o ardeau pe nevasta-ta pe fata cu tigara ca sa dai banii.
Dupa 2000 s-au mai civilizat, nu mai auzeai pe strada focuri de arma, nu mai trebuia sa dai spaga la politai, portarul blocului, vames, etc, nu mai vroiau sa te taie daca cereai nota de plata scrisa la restaurant. Am intrat numai eu in hotel, curajosul care ma insotea a ramas in masina, ca sa nu ne asiguram din nou. A urcat in masina un malac si s-a rastit la el: Ci cautz in masina me? A venit si colegul la receptie, destul de repede. Dupa care ne-am asigurat iar masina, macar stiam drumul am economisit banii de dat la copilas. Si tot asa. Simti ca traiesti si respiri greu.
Asta ca sa ne prindem de ce Romania e plina de infractori basarabeni care sunt frati cu noi, dar ei nu stiu, numai noi stim. Podul de flori? Am fost acolo, treceau si unii si altii cu frigidere si masini de spalat in spate de s-a rupt podul cu flori cu tot. Oameni de bine? Din ce in ce mai putini, rusificati puternic, asa cum mentiona cineva intr-un comment, ziaristii moldoveni (care chiar isi risca viata in meseria lor) au ziare bune, articole incitante, dar nu mai au cititori. Functionarea institutiilor statului? Inexistenta sau in cel mai bun caz politaiul care te-a batut primeste sarcina de serviciu sa rezolve plangerea ta depusa cum ca ai fost batut.
Ceea ce e bine e ca e mult mai liniste, nu mai e chiar asa periculos, sunt mai inimosi, bei cu ei vin la borcan sau iti tai pielea capului si pui vodca, o metoda pentru adulti, tineretul isi pune vodca direct in ochi cu pipeta, care vodca te face mao in 5-7 secunde. Sunt atinsi si ei de sufletul rusesc, dar intr-un fel ciudat, iar comunismul plus apropierea de Romania le-au dat o logica distorsionata, cu lacrimi si urlete, cu jale si violenta, cu sufletul pus pe masa dar sa zici da, altfel te omor, pentru ca cea mai cumplita jignire este sa nu bei cu fiecare paharul pana la fund. de la toate chefurile lor pleci in precoma alcoolica, daca mai pleci, si iti miros si picioarele a vodca cel putin o saptamana.
la nivel interstatal? Noi i-am ajutat tot timpul, ei ne injura, o mare parte, care au ramas de un comunism induiosator. au nevoie de translator ca vorbesc limba moldoveneasca etc.
Chisinaul? Nici urat, nici frumos, au crasme, cafenele care se cheama nu mai stiu cum, cam cum le zicea la noi la papetarii au si non-stopuri unde scrie mare pe geam: Deschis vesnic.
si as putea continua asa pana la telejurnalul de seara sau la desenele lor animate (poveste di sara pentru micutzi). Concluzia: e bine ca nu ne-am unit cu Basarabia, cu starea salbateca a lucrurilor din Romania nu stiu unde se ajungea daca se intampla asa ceva. Sa ii ajutam, sa ii iubim sa le face poduri de flori, dar sa avem grija sa nu le treaca de tot. Evident tot ce e aici e parerea mea si probabil sunt partinitor datorita experientelor bogate si variate din acel colt uitat de lume.
PS: vizita de lucru. prin 98. moldovenii de aici se duc la Basarabia, in nu stiu ce raion, aia ii asteapta cu masa mare cu rachiu, cu toate alea se fac muci cu totii, canta, vin inapoi acasa. returul peste doua saptamani, vin moldovenii la Moldova noastra, asteptati la fel (sa nu ne facem de ras, ce naiba) cu mancare, vin, etc dar sa si muncim, discuta pret de un seminar dupa care se trece la protocol (sa nu uitam de ce am venit aici, totusi). Discutau doi, muscati destul de puternic de maimuta. Cum e la voi? Pai destul de nasol, somaj mare, salarii mici. Si la noi, abia are lumea bani de mancare. Da, si aici isi platesc apa, caldura si gazul si abia le ramane de un rachiu. Si tot asa, pana dupa vreo doua ore de baut vartos, cand isi dau seama ca amandoi sunt basarabeni, din raionul respectiv si venisera impreuna doua zile cu autobuzul. QED.
păi vezi, măi allen, dacă nu ai fost pe fază? 😛
recitesc si vad ca am uitat de amariti si de faza cu binoclul. ne-a prins un capat de Craciun acolo, eram vreo opt, ne-a dus unul la un neam de-al lui de-a zecea spita care avea casa la tara, era fain, pe un deal ne puteam da cu saniile. am socotit noi, vreo doua zile, opt oameni si i-am dat 100 de dolari la taran. care s-a uitat la bancnota, ne-a pus sa juram ca nu e falsa si dupa aia si-a strans familia si a plecat de acasa, ca sa ne simtim bine. “Daca ramaneti fara mancare puteti taia porcul, vin mai e un pic in beci, faceti ce vreti, numa nu dati foc la casa”. Deci oameni necajiti rau tare, peste tot in tara lor, dar ospitalieri la o adica. De aia nici nu am sperante ca isi revin, psihic vorbind.
Binoclul. Un coleg din Bucharest il roaga pe un amic (Nae, ca la nenea Iancu, de aia ii zicem toti amicul) sa ii cumpere din Moldova un binoclu din ala militar (vindeau toata dotarea armatei, puteai cumpara o mitraliera in gara, pe peron) iar pe binoclu, care sa fie fain, sa nu dea mai mult de 800 de dolari, ca la banii astia gaseste si in Romania. Stricam intrebarea in bazar, vine un smecher care zice am eu binoclu da’ tre’ sa veniti la mine acasa sa-l vedeti. Noi ridem, fugi tare mai, nu ni s-a urat cu viata, in fine se roaga pana ne convinge, are el binoclu de 800 de dolari, hai sa-l vedem. Mergem la el acasa, intra omul intr-o sura, iese cu o roaba invelita cu o prelata, arunca prelata si incepe sa monteze o chestie pe un trepied, mare cam ca un aparat de pozat de pe vremuri. ‘Binoclul’ era si binoclu, vedea si in infrarosu, filma tot ce vedea, facea si harta zonei, curbe de niel, altitudine etc si scuipa si cate o poza format A4 odata la zece secunde despre peisajul la care te benoclai. Cum dracu sa caram hurdubaia in tara si ce sa faca ala cu asa ceva in capitala patriei, doar sa-l omoare minerii finca e taranist cu binoclu. I-am spus omului ca nu putem sa il trecem granita, ca ne pare rau, el ne-a zis ca sa-i dam 200 de dolari in plus ca il trece el granita si ni-l aduce in ce oras vrem, i-am zis ca n-avem bani si ne-am despartit prieteni si nu prea. asta apropo de comert. ca atunci daca lucrai la fabrica de bulion primeai salariu bulion, la fabrica de chiloti, chiloti, etc.
gata, ce e prea mult strica
ziceam doar că ar fi fost mişto să vii cu poveştile astea atunci când tema era “caldă” – să se creeze polemică. aşa – eşti singur în ring.
am inteles asta. dar uneori trebuie sa mai mimez munca si asta imi rapeste timp.
Mark Twain: I love work. Work fascinates me. I could sit and look at it for hours
ăsta e unul dintre citatele mele preferate. 😀
E foarte curios si straniu sa citesti despre tine.
Ma simt putin dezgolita si denigrata, pe alocuri, dar si laudata, multumesc Adina.
Pacat ca nu reusesc sa recunosc Basarabia pe care unii dintre voi ati cunoscut-o.
Pentru mine e straniu sa citesc despre mafie si glonturi in strada, pentru ca in mai bine de 20 de ani nu mi s-a intamplat niciodata, insa asta nu inseamna ca ele nu ar exista.
Mi-e greu sa ripostez, pentru ca aveti anumite convingeri si… Ar fi prea greu, oricum.
Am avut si inca am destui prieteni de peste Prut, diferite scoli de vara, ateliere de fotografie care mereu m-au facut sa ma simt acasa, acolo unde chiar eram acasa, indiferent de ce credeau unii. Poate am avut mai mult noroc si am dat peste oameni absolut uimitori pentru care diferenta de basarabean si roman nu exista, intotdeauna m-au durut cuvintele noi si voi. Mereu am vrut sa zic noi.
Despre coruptie se poate vorbi si de ambele maluri ale Prutului, pentru ca anume coruptia m-a impiedicat sa fac liceul in Bucuresti (la Colegiul Nat. “Spiru Haret”, trebuia sa dau spaga, eu nu am fost de acord), eram bursiera, insa n-a fost sa fie. Am revenit in Basarabia, cum ii placea sa zica unui comentator de mai sus. Am incercat mai tarziu cu facultatea, am fost bursiera din nou, dar am renuntat, din proprie dorinta. Probabil din friica de a nu da iar peste coruptie si de a nu spulbera acel vis, numit unire, pe care inca il mai am. 🙂
Eram clasa a 9 si am zis ca in 40 de ani vedem unire. Au mai ramas aproximativ 30 de ani. Inca mai am puterea sa astept.
Draga Lorena, iti multumesc pentru acest post. Desi imi erau oarecum cunoscute anumite chestii, cred ca am vazut si partea cealalta a monedei, desi duruta, foarte reala.
De dincoace Romania se vede altfel.
Moonitza: Bine ai venit pe acest blog. La recomandarea Adinei, ţi-am vizitat şi eu blogul, şi trebuie să îţi spun că îmi place. Eu am foarte mulţi prieteni dragi din Rep. Moldova, şi cunosc personalităţi cultural-artistice de o forţă şi un talent fantastic, de care ai tot dreptul să fii mândră.
corupţia e prezentă peste tot – aşa e! – de aceea, trebuie să avem încredere în noi şi să ne croim drumul în viaţă cu demnitate, conştienţi de valoarea noastră.
Stiti povestea cu cei doi copii care au plecat in padure, lasand carare in urma spre casa, din faramituri de paine? exact asta e situatia ‘Basarabiei’. S-a a vut grija, ca faramiturile sa dispara.Ar fi fost mult mai usor daca macar careva dintre Noi ar fi stiut exact ce se intampla, si s-ar lipsi de confuzii, dureri, presupunri, pe scurt.. polemica.
M-am nascut in `90 , perioada extrem de dificitara, intr-o familie cu multi copii. Cuu trecerea timpului, am trecut prin multe dificultati, ca pana la urma sa scoatem capul afara, la lumina, sa iesim la mal. Nu prea era timp, sa ma invete cineva despre situatia politica, dar purtam in mine o mare dragoste fata de tot ce era romanesc.Citind multimea randurilor de mai sus, am ramas profund impresionata si indurerata. O sa incep de la ceea , ca romanii in basarabia sunt majoritari, doar ca la acest adevar : 1. e intr-o stare de moleseala, si incertitudine, 2. mutilat ( circumstante politice ) . Zic in numele meu si multor pe care ii cunosc si ma inconjoara, purtam un mare dor in suflet si mare dragoste , si se vrea unire . Altfel nu imi explic lupta mamei mele pu a deschide scoli romanofone, ca sa poata facefratii mei carte, nu imi explic noptile nedormite, nu imi explic nicicum altfel toata nebunia anilor ’90. Si spiritul de atunci inca nu s-a stins, un exemplu viu, e tot ce s-a petrecut la untimul drum al Maestrului, Grigore Vieru( odihneasca-se in pace ), si exista tineret care incearca sa faca diferenta . Vroiam sa zic, sa nune acuzati, pe romanii de peste Prut prea dur, ne acuzam si singuri, de moleseala si de supunere. Dar exista destui eroi in afara de marii artisti pe care i-ati citat, oameni de rand , care fac diferenta. Toate fenomenele mai putin placute care au fost descrise pu mine se incadreaza in : daca nui cap , vai de picioare . Cand nui exista sus un exemplu, un cineva care sa arate o cale , evident, exista atatea sanse ca ceilalti sa o apuce gresit.{ un apropo la fete si arabii , imi pare f rau pu ele, pu ca si noi, si ele stiu ca nus decat folosite , dar cred, din careva motive, ca nu au alta solutie :-<} . Ca si d-ra de mai sus , as fi putut fi bursiera la Cluj, la Facultatea de Arte, dar am mers in Franta, vreau sa fac carte, vreau sa cunosc, pu ca stiu ca este unicul atu , care o sa-mi permita sa supravetuiesc, si asta o sa fie calea catre izbanda pu toti, cunoasterea , pu ca doar oamenii cititi, inteligenti , vor fi capabili sa ne treaca din impas .
Tot scriind, am ajuns la momentul , cad , va zic, poate imi dati voi intrebari, nu as vrea sa sune tot ce am scris ca o dezamagire . Raspund cu cea mai mare placere.
Cu drag, Domnica .
p.s. multi de R.M. cred ca din contra, cei de peste Prut nu doresc unire , si se descurajeaza.
dragă Domnica, tu spui multe lucruri frumoase, şi ai dreptate. numai prin efort, studiu şi muncă susţinută te poţi ridica din sărăcie şi din greutăţi. mă bucur că înveţi în Franţa, şi sper din tot sufletul să reuşeşti tot ce ţi-ai propus. mă bucur când văd oameni tineri care ştiu ce vor de la viaţă.
pai…cred ca ar fi mai bine sa avem aceleasi coordonate geografice precum cele interbelice.de ce naiba nu, in fond?am destui amici care sunt basarabeni si sunt in regula.pot dovedi foarte multe lucruri iar asta nu face decat sa sporeasca admiratia mea fata de ei.
Am ajuns destul de tarziu pe acest blog, absolut intamplator, dar am citit tot ce au spus cei dinaintea mea si am observat(sper ca nu ma insel..) ca nici unul dintre cei care a scris nu a cunoscut cu adevarat cele doua maluri de Prut. Ultimele doua comentarii sunt de la doua fete care ar fi putut, dar au renuntat.
Am 21 de ani si m-am nascut in Chisinau, dar de la 7 ani am crescut in Bucuresti, un oras pe care il iubesc si il cunosc mai bine decat multi bucuresteni get-beget.
NU, nu vorbesc rusa, desi mi-ar placea, pentru ca e o limba frumoasa, bogata, si cu o literatura absolut fantastica.
NU, n-am venit aici cu idei despre “noi”si “voi”(dupa atata timp nici nu stiu eu unde apartin..), nu iau in deradere “fratii romani”, desi stiu ca unii o fac, si atunci ma gandesc de ce au mai venit “la Romania”.
NU consider ca e o rusine sa fii nascut dincolo de Prut, desi asta nu e primul lucru pe care il spun despre mine atunci cand cunosc pe cineva.
NU am complexul moldoveanului pus la zid sau tratat diferit.In viata mea nu m-a tratat nimeni altfel, doar pentru ca sunt nascuta in Chisinau, ba poate dimpotriva.Multi din cunoscutii mei s-au mirat cand au aflat, dar au considerat acest detaliu oarecum exotic si oricum s-au purtat dupa aceea ca si cum l-ar fi uitat.
NU cred ca sunt vinovata de o grseala a istoriei si de o pura intamplare care a facut sa ma nasc dincolo de o granitza pe care nu o recunosc nici in ruptul capului.
Am venit in Romania pentru o educatie mai buna, desi am avut timp suficient sa descopar aici un sistem educational din ce in ce mai varza, departe de ceea ce credem noi ca e faimosul “sistem de invatamant din Romania”…asta a fost demult.
Ai mei parinti m-au invatat prima data sa zic “mama”si “tata” si pe urma “limba romana”, “Romania” si “unire”.
Habar nu are nimeni ca inainte de 90, nu numai ca ideea de “limba romana” era interzisa, la fel ca si alt contact cu Tara, ci loturi intregi de carti romanesti erau trimise spre Basarabia si deturnate, ajungand prin Ucraina. Acolo, parintii mei, inca inainte de a se cunoaste, si altii ca ei, mergeau si cumparau pentru mine, care nici nu eram nascuta, carti pentru copii si din “bpt”, carti pe care le avem si acum in biblioteca. Intr-un colt al copertii interioare sta scris “Ciev- 1982”. Ai mei s-au cunoscut in 86, eu m-am nascut in 87, iar mama, sarmana, a invatat singura si pe ascuns sa scrie in propria ei limba cu caractere latine si credea, pe vremea aceea, ca alfabetul latin nu contine litera “K”, atat de specifica limbii ruse.
Aceasta imagine imi rupe sufletul in doua si-mi spune multe despre niste oameni care si-au dorit din tot sufletul sa treaca Prutul si sa fie recunoscuti drept ceea ce sunt-ROMANI. Ei nu stiau macar si nici nu aveau de unde sa stie exact ce inseamna Romania, dar visau la ea zi si noapte. Bunica mea, la fel, a fost bibliotecara, si i-am gasit acum cativa ani, printre poze vechi, caietele pe care facea exercitii de scris cu litere latine.
Va puteti oare imagina cum e sa inveti sa scrii in limba ta la 50 de ani? Cum te simti oare cand esti mintit si fortat sa iti negi identitatea?
Tin minte “Podul de flori” si chiar zilele astea imi povestea mama cum bunica ma tinea acolo pe umeri, la 4 ani, si eu strigam “NOI SUNTEM ROMANI!!” si erau oameni straini care imi dadeau borcanase cu miere si panglici tricolore. Mai aveam o poezie pe care o spuneam tuturor: “Sunt romanca mititica”, la fel ca si “Luceafarul” din care invatam cate o strofa zilnic.
De la Grigore Vieru am invatat cele mai multe poezii despre mama si despre limba, despre joc si dor, iar cu o luna inainte sa se prapadeasca, am trait o scena fantastica, care imi da putere si acum. A venit la noi, pentru ca tinea la mama, la mine si la toti ai mei, ca la niste copii ai lui, desi nu ne vedeam decat foarte rar. Atunci am sunat-o pe bunica, care traieste si acum in satul in care s-a nascut, undeva in nordul Basarabiei. A vorbit Nenea Grig primul si a intreba-o: “Maicuta, ma recunoasteti?Stiti cu cine vorbiti?” Si bunica mea s-a emotionat de tot si a zis “Da maestre, cum sa nu?Ati fost in casa mea.” Iar mama a zis:”Hai sa spunem o poezie. Hai “Doua mere”” Si atunci, toti care erau de fata, incepand cu sora mea de 11 ani, nascuta si crescuta aici, apoi eu, mama, tata, matusa si unchiul meu si terminand cu bunica, femeie la aproape 70 de ani, cu totii am spus in cor, fara greseala poezia despre copilul care e inca prea mic ca sa mearga la scoala…
Iar e toamna. Zile calde.
Frunza ruginie cade.
Frumusel cei mici se spala
Si se duc cuminti la scoala.
Maica în ghiozdan le pune
Câte doua mere bune
Si creioane, carti, caiete
Si le da în mâini buchete.
Eu sunt mic, ramân acasa,
Vreau sa plâng, ca nu ma lasa…
Si-mi aduce mama mie
Mere mari, o farfurie.
Însa ce sa fac cu ele?
Fie chiar sa-mi dea si-o poala.
Eu vreau doua, doua mere,
Dar sa le manânc la scoala.
Sunt o gramada de lucruri frumoase de spus despre Romanii nascuti dincolo de o granita nefireasca. Sunt cumva mai naivi, mai putin cinici si intr-adevar foarte deschisi. Exista, si acolo, ca si aici, oameni needucati, care se lasa teleghidati spre stampila de vot, asa cum si aici exista. Si acolo, ca si aici, unde alegerile sunt de multe ori intreceri intre partide, unde cel cu gratarul de mici mai mare si cu berea mai multa castiga, exista oameni care “se dau” cu comunistii pentru ca promit o paine mai ieftina sau un porc mai gras.
Exista si racheti, dar sa fim seriosi, ca nu mi-e rusine nici cu fratii Camataru si altii care manuiesc sabiile si alte arme albe.
Si iata-ma ca vorbesc despre “acolo’ si “aici” si nu-mi doresc sa fac asta deloc. Suntem romani, nu basarabeni, nu moldoveni, nu olteni, nu vranceni,nu altceva. Vorbim aceeasi limba si-l studiem cu totii pe Eminescu.
Ce ar mai fi de spus?
Din ce in ce mai mult imi dau seama ca uneori ma simt straina in tara mea, adica in Romania, pentru ca nu regasec in jurul meu iubirea de tara, de limba romanesca, de patriotism naiv si dragastos. Nu regasesc mirarea in fata unei poezii curate, scrisa din cuvinte simple si frumoase, ROMANESTI. Incep sa ma simt ca si cum mi-e dor de Romania, desi traiesc in ea si o iubesc, dar parca o simt departe…
NU, nu cred ca m-as intoarce sa traiesc in Moldova, desi iubesc Chisinaul si dealurile impartite in patratele colorate si satele cu porti frumoase si curate, cum nu gasesc aici. Dar mi-ar placea sa nu fie nevoie sa-mi arat pasaportul la granita, pentru ca ma simt ca si cum imi sta un granicer intre sufragerie si dormitor si nu ma las sa ma plimb liber in casa mea.
vreau să ştii că m-ai făcut să plâng. chestie care mi se întâmplă destul de (şi din ce în ce mai) rar. mulţumesc.