Pentru că mi-am propus şi eu să mă iubeşte criticii. Lăsaţi linkul la recenzia elogioasă şi contul bancar în comentarii vă rog
Milică
(fantezie matinală urbană)
Mi-e vulcan de tine, Milică
Clocotesc ca o plătică
Şi brusc
Erup ca o vezică
Plină de lăvică.
Nu mai pot fără tine, Milică
Viaţa mea e o căpşunică
Înfiptă
În vârf de tortică
Decorată cu-o mărgică.
Ce ne facem, măi, Milică,
Hai să nu ne fie frică
Haide, zău,
Aş pleca acum, dar ştii că
Milică, vreau să-ţi fiu gagică
Primăvara sufletului meu
(fantezie şi mai matinală)
Tu sforăi cu spatele la mine
Eu mă întreb
Fierbând de solitudine
Ca un ibric uitat pe foc
Unde e fervoarea roşie şi transcendentală
Care ne însoţea ca un căţel credincios
În timp ce mergeam împreună
De mână
Mereu de mână.
(Niciodată de picior)
Şi eu m-aş
Învolbura ca o văpaie
Prin odaie
Apoi mă uit la tine
Cum sforăi cu spatele.
Şi întreb:
“Merită ăsta să mă învolburez io pentru el?
Cum zace aşa
Ca o circumvoluţiune
Răpusă de efort?”
Dar iubirea mea
Triumfătoare ca statuia lui Mihai Viteazul,
Vine mereu
Călare.
Pe situaţie.


CU Mitică ș Milică
Focul de la găurică,
Un Vezuviu ce se stige
De-l aplici pân-la laringe.
Despre partea vătămată
Eu zic să mai stea odată.
e şi ăsta un punct de vedere.
Să o spun mai romantic?
Pe vârfuri, pe scări, pe șa
Te ador…
O clipă cu circunvoluțiuni confuze
Ca un vers răsturnat
Pe un sforăit de vise mofluze.
văd că eşti un poet remarcabil. meriţi minimum premiul mihai eminescu. şi premiul “Io’bagi în goană” al Cenaclului Literar Înfrăţirea Între Popoare.
Mulțumesc de remarc’abil…!
Cum poți să-ți bați joc în halul ăsta de un centru universitar al țării și oraș în care, din câte vag rețin, ai copilărit (Cluj-Napoca) ?
Unfriend tuturor celor care prin activitatea lor (like-uri, comentarii pozitive etc) girează insanitățile de pe această pagină.
o, nuuu. nu ne face una ca aceasta. o să plângem cu o multitudine de lacrimi.
Numai poetesa Lorena Lupu are putința de a duce poezia retarda pe noi culmi. Te face sa te îndrăgostești de personajul Milica, reușind sa i traseze din câteva versuri un amplu portet (aici presupunând ca Milica e personaj principal si in a doua fantezie). Prin “sforăi cu spatele” reiese forța personajului masculi, numai un bărbat puternic poate sforăi. Sau putem trage concluzia ca are probleme cu sinusurile. Va urma…
Sinusurile tale, două petale.
Si de aici reiese ca Milica o are mare
sau măcar jucăuşă.
Scumpa domnita, aceste versuri m-au facut facut dureros de erect. Excelsior!
bitches luv poems, cum s-ar zice. :))
La dracu cu Milica. Sa nu mai sforaie. Ca se termina prea repede. Poezia.