Poşta redacţiei: Iubitul meu vrea pe calea cea dreaptă

Salut, Lorena.

Te citesc din 2012, de când eram un mucos de numai 14 primăveri, pot spune că m-ai ajutat de multe ori și m-ai ,,educat” din multe puncte de vedere. Știu că ești o mare susținătoare LGBT, așa că apelez la insight-ul tău în legătura cu o
problemă.

Acum doi ani am cunoscut un băiat care ulterior a devenit iubitul meu, am fost împreună un an și jumătate. Relația noastră care s-a încheiat recent a fost una ascunsă, noi nefiind “out”, în public ne comportam ca doi tovarăși obișnuiți, nimeni nu a știut de noi în afară de trei prietene apropiate.

În ultima perioadă înainte de despărțire începuse să se comporte ciudat, era distant, nu mai era la fel, până când într-o zi mi-a spus că vrea să renunțe la ,,viața” asta și să aleagă ,,calea cea dreaptă” să le facă pe plac alor lui. El vine dintr-o familie de rromi (nu am avut niciodată o problemă cu asta) destul de tradițională și conservatoare, dar el nu era așa, ura până și ideea de căsătorie, acum aflu că vrea să se însoare.

Am pus mult suflet și am investit o groază de sentimente în relația asta, poate nu mă mai iubește, pot înțelege asta, dar de ce alege să se condamne singur la o viață nefericită și să o facă și pe respectiva fată nefericită? Zău că nu pot înțelege, de ce schimbarea asta bruscă și de ce se comportă astfel. Nu va fi niciodată fericit în căsnicia asta și cred că e și el conștient de asta.

X

Dragă X,

Dacă facem un calcul simplu, 14 şi cu 6 dă 20. Faptul că la 20 de ani poţi menţine o relaţie de un an şi jumătate mi se pare o ultrarealizare. Recunosc, la acea vârstă, pe mine personal mă interesau mai mult petrecerile şi în câte moduri creative mă pot sparge, în nici un caz commitmentul şi devotamentul unei relaţii.

Acum, hai să trecem la subiectul mesajului tău: tu crezi că eşti perechea perfectă pentru cineva care, din varii considerente, are impresia că găseşte ceva mult mai bun pe piaţă.
Hai să-ţi povestesc un secret al oamenilor ceva mai trecuţi prin viaţă: de câte ori te oferi trup şi suflet cuiva, întotdeauna reacţia va fi “mmm, sigur există undeva ceva mai bun”. Oricât s-ar plânge oamenii de neseriozitatea altora, realitatea e că motivul de care se plâng e strict că n-au apucat ei să fie neserioşi primii. Oamenii spun că vor iubire necondiţionată; dar nimic nu-i dezgustă mai tare, în profunzime, decât o persoană care joacă după cum fluieră ei.

Când cineva se dăruieşte cu tot ce are – cum ai făcut tu, şi nu te învinuiesc, e prima iubire – mereu celălalt are impresia că e tratat fabulos pentru că aşa i se cuvine şi că, dacă tot e el aşa tare, ia să caute pe altcineva, care e pe măsura nivelului său de fabuloşenie.

Cum lupţi cu asta?

Simplu. Nu lupţi. Îi urezi ex-ului multă sănătate, şi extrem de multă virtute, să se însoare cu cine vrea pula lui, şi rupi orice formă de comunicare. Nu e treaba ta cu cine ar fi şi cu cine n-ar fi el fericit, de vreme ce omul a luat deja mintal decizia că nu eşti parte constitutivă a acestei fericiri.

Ştiu, e greu. Mai ales după un commitment de un an şi jumătate. Dar ai doar 20 de ani. Gândeşte-te cum se simt acele doamne de 40 care i-au oferit unui Gogu toată tinereţea şi pasiunea lor, i-au spus zi de zi că e frumos şi deştept, i-au călcat cămăşile, iar acum el le părăseşte pentru piţipoance siliconate.

Deci, sfatul meu este să te resemnezi, să te detaşezi – ştiu, easier said than done, tentaţia normală umană e să revizitezi mintal momentele comune şi să te întrebi ce ai greşit. N-ai greşit nimic. Când oamenii intră în modulul “Sigur e ceva mai bun acolo, afară” NU AI CE SĂ LE FACI. Nu are nici un sens să te milogeşti, nu are nici un sens să tragi de ei ca de cal mort şi nici măcar să le explici raţional de ce nu vor fi fericiţi în conjunctura pe care o aleg.

E decizia lor şi să-i suporte ei consecinţele.

Eu, în locul tău, mi-aş trăi viaţa de om de 20 de ani. Facultate, petreceri, eventual un job care să ofere loc de promovare, de-astea. Fă-ţi lumea frumoasă şi palpitantă în primul rând pentru tine, şi fă-ţi şi un cont pe Grindr, să mai schimbi şi tu aerul şi fraierul. 🙂

Sper că am fost de folos.

Lorena.

Rubrica ‘Poşta redacţiei’ e pentru problemele despre care îmi scrieţi pe adresa de mail birou@lorenalupu.com.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Următorul spectacol al trupei mele de pamflet ZZ Bottom are loc pe 9 august, la Paque Bistro (Bd. Pache Protopopescu, Nr. 60). Ora 20.00.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

10 Responses

  1. Alex says:

    Poate nu am inteles eu bine, dar el era un “mucos” si avea un “tovaras”. Si iti cerea tie sfatul in calitate de sustinator LGBT. Mi se parea ca e un fel de gay relationship, nu girlfriend-boyfriend.

  2. hussar says:

    chiar NU inteleg relatiile homosexuale (stiu, sunt de cand au aparut hominizii pe terra, se practica si in regnul animal, bla bla..) dar tot nu inteleg ‘placerea’ unui mascul de a fi ‘femeia’ (cu tot ce implica asta) altui mascul, sau o femeie care se simte ‘ barbatul’ altei femei (o fi ‘iubire’..nu cred, o forma de boala genetica sau de natura psihica innascuta, probabil, dar oi fi eu mai incuiat..)

  3. Lorena Lupu says:

    eşti tu mai încuiat. informaţia e pe net.

  4. hussar says:

    ps
    NU sint anti LGBT, dar nici sustinator. fiecare e liber sa si aleaga tovarasul de viata, nu ma deranjeaza, dar nu inteleg resorturile fenomenului in sine…

  5. hussar says:

    pps
    cu asta inchei, caci nu vreau sa iti deturnez atentia spre subiecte care se incheie de regula cu trimiteri la origini.. singurul fenomen intalnit in natura care poate fi catalogat drept ambiguu ( dpdv sexual) este cel
    al hermafroditilor. restul e (daca vrei) doar un mod de viata deviant= ‘alternativ’ (cu aplicatie si in regnul animal-aici depinde de diversi factori de mediu). e concluzia mea (subiectiva).

    • Lorena Lupu says:

      Dacă făceai un minimum efort să te informezi în loc să-mi umpli site-ul cu idei preconcepute, aflai, uimire, că fiecare dintre noi e atras de un anumit sex, şi că acest lucru nu poate fi controlat. E natura umană. Nu e nimic deviant sau alternativ, e doar realitatea fiecărui om în parte.
      Dar cum mie nu-mi plăteşte nimeni salariu să-ţi fac ţie educaţie, repet: INFORMAŢIA E PE NET. Google, educă-te, că pentru tine o faci, nu pentru mine.

  6. hussar says:

    eh, nu am idei ‘preconcepute’ , umanitatea este asa cum este, in unele culturi (noi ‘ oamenii civilizati’ le numim ‘barbare’ sau ‘apartinand epocii de piatra’) a manca parti din cadavrul inamicului tribului tau este un act care nu poate fi contolat, e perfect moral/normal din paradigma lor, din a noastra este o crima. sau nu…

  7. Lorena Lupu says:

    tu compari atracţia sexuală înnăscută cu “a mânca părţi din cadavrul inamicului tribului tău”? e ca şi cum ai compara faptul că tu eşti atras de femei cu “a mânca blabla”.

    how ignorant, stupid, retarded and useless is that?

    îmi mai consumi mie timp cu idioţenii, ÎN LOC SĂ TE INFORMEZI PE SUBIECT, CUM E NORMAL?

  8. Kathy Bates says:

    Dacă atracția sexuală e direct comparabilă cu a mânca părți din cadavrul inamicului tribului său, oare cu ce parte începe barbarul nostru să mănânce?… 😉

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.