Ca orice bloguleţ cu câteva mii de cititori pe zi, şi acesta îşi are doza zilnică de grammar nazies. Ăştia stau, pigulesc cu grijă rândurile, apoi trimit mesaj privat să-mi facă review-ul typo-urilor.
Om fiind, prin urmare, automat supus greşelii, mai ales de când mi-am footoot tastatura şi aceasta a început să dubleze litere, de obicei le răspund grammar nazilor mei cu un “mulţumesc” politicos, deşi ideea de a sta călare pe greşelile altuia ca vodă pe statuie mi se pare vag pornografică, în sensul urât al cuvântului, corectez typo-ul şi mergem mai departe. Da, e un typo, da, l-am corectat, mersi de atenţionare, yayyy.
Apoi, mai vine o categorie de corectori, iar pe ăştia i-aş bate cu un şlap de plajă peste dantură până fac ploaie de dinţi. Nu, nu cu un şlap, că şlapul e totuşi flexibil şi subţire. I-aş bate cu un bocanc de munte, cu ţinte în talpă.
Aceasta e categoria făcătorilor pe deştepţii.
Şi niciodată nu sunt făcătorii pe deştepţii mai enervanţi decât atunci când, în realitate, sunt proşti de bubuie.
Pasămite, făcătorul pe deşteptul vede o construcţie lexicală a textelor mele care nu intră în lexicul lui de bază de 2000 de cuvinte, caca, mama, papa, pipi. Şi, prost fiind, de are poza pe post de exemplificare în DEX, la termenul “prost”, are impresia că tot ce e în afara termenilor cunoscuţi de el, “caca”, mama”, “papa”, “pipi” e greşit.
Americanii au multe defecte, dar au o materie extrem de utilă în programa şcolară. Această materie de numeşte READING COMPREHENSION, şi scopul ei e să se asigure că bolovanul în cauză a şi priceput sensul cuvintelor date în propoziţie şi mesajul textului. Noi nu avem READING COMPREHENSION în şcoală, e mai important să avem religie, prin urmare bolovanul citeşte şi nu pricepe.
Şi pentru că EL nu pricepe, bolovanul se apucă să se încordeze la mine că am greşit eu.
Acum, eu i-oi fi tolerând cu scrâşnete de dinţi pe grammar nazies care au dreptate, că asta e, o greşeală e o greşeală; dar am un fitil înspăimântător de scurt la băgări în seamă total retardate şi la oameni care fac pe deştepţii aiurea. În secunda în care pretinzi că mă corectezi, dar fraza era corectă din prima, iar tu îţi faci doar coming out-ul ca prost, mi-ai pierdut respectul pe veci.
O să-ţi explic fix O DATĂ de ce eşti pe mirişte, apoi dreptul la timpul meu se va anula. Textele sunt gratuite, conspectul pentru idioţi nu.
Am 30.000 de oameni prieteni şi followeri pe contul de Facebook. Cum ar fi să se trezească toţi 30.000 cu corecturi tâmpite, paralele cu ce voiam eu să spun?
La care, fraza stas a făcătorului pe deşteptul este, DE FIECARE DATĂ, dar DE FIECARE DATĂ, “eu nu sunt unul din 30.000.”
Aici, am o veste foarte tristă: decizia asta nu este a ta.
Tu poţi să te crezi şi regina Angliei. Din punctul meu de vedere – şi câtă vreme îmi consumi timp mie, am zice că punctul meu de vedere e relevant – eşti fix unul dintre cei 30.000, şi încă unul al dracu de iritant şi atât.
Cei care, din punctul meu de vedere, “nu sunt unul dintre cei 30.000” sunt oamenii cu care fac concret proiecte, cei care îşi mişcă osemintele să participe la evenimente, când le anunţ, şi cei care susţin pe diverse căi blogul. Ăştia sunt cei speciali. Şi ăştia nu trebuie să ţipe ei la mine că sunt speciali. Îi tratez eu ca atare.
Altminteri, dacă eşti doar un oarecare dând random cu inepţia paralelă cu subiectul şi cerşetoare de atenţie în rubrica de comentarii, eşti fix unul dintre 30.000. Mai exact, unul din mia de jos a celor 30.000. Şi dacă ţii neapărat să-mi demonstrezi că eşti prost, e penibil să-mi reproşezi că te tratez ca pe unul.
Pe viitor, treaba e simplă. Ţii neapărat să faci pe grammar nazi? Treaba ta. Dar măcar asigură-te că eroarea pe care o citezi e real o eroare. Că altfel, o s-o iubesc biblic pe mă-ta.
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
***
Următorul spectacol al trupei mele de pamflet ZZ Bottom are loc pe 9 august, la Paque Bistro (Bd. Pache Protopopescu, Nr. 60). Ora 20.00.
Dragă Lorena, încă din manualele de română din clasa a II-a există, sub fiecare text de citit, primul exercițiu care se intitulează “Intelegerea textului” și se presupune că, până în clasa a IV-a inclusiv, bolovanul să înțeleagă ce citește in limba română. Dar cum acest tip de indivizi, pe care-i am înmuguriți in elevii care deranjează permanent orele, indiferent ce le(mai pot) face, nu dau atenție la ce zice proasta de învățătoare, au orice alte preocupări, că mai apoi să te întrerupă cu aplomb și să îți explice ei cum e problema, copiind bineînțeles pe atotștiutorul birtului de tac-su, sau pe bârfitoarea de mă-sa. Io la ăștia le-aș da primii cu Dexu’ peste gură, că nu își educă odraslele!
trist.
Ooo… și merită să le scrii texte, articole, mesaje? Nu are rost să îți pierzi timpul scriind ceea ce nu vrei să scrii. Block instant (sau messages off), fără disclaimer, fără articole dedicații și dintr-odată lumea e mai respirabilă.
Ăștia care insistă cu corecturi gramaticale și sfaturi utile sunt de obicei oameni care vor să se bage în seamă. Acordarea de atenție de orice fel nu face decât să-i încânte. Eu zic că nu merită să li se acorde satisfacția, cel puțin eu așa procedez cu bruma de comentatori pe care o am. :))
Succes mai departe.
A, dar vreau să-i calc pe cap pe idioţii ăştia, cine a zis că nu vreau să-i calc pe cap? De ce se presupune că trebuie să-mi înghit eu nervii, să fac altora lumea respirabilă?
Ămnu.
Politica Lorena Lupu e simplă şi la obiect: exprimă ce simţi.
:))
Politichia ie bună, doar să aibă efect. Nu e vorba că îți înghiți tu nervii, ci că îți salvezi timpul și nervii pentru tine. Adică eu îți zic de ce procedez eu așa. Cu cât o lungeam mai mult timp cu niște asemenea fenomene (că și eu am același imbold de a-i pune la punct), cu atât parcă prindeau mai mult „curaj”. Surprinzător. Probabil aveau impresia că și-au găsit un interlocutor. Așa că am schimbat placa.
Însă tu știi cel mai bine dacă au ecou reacțiile tale.