Poșta redacției: E oare prea târziu la 30 de ani?

Image by Richard Revel from Pixabay

Periodic, oferim cititorului nostru iubire. (Subliniez “cititorului nostru” şi “pe blog”, pentru că nu mai vreau fenomemul “75 de paragrafe despre viaţa ta urmate de ‘dar să nu publici pe blog’. Poşta redacţiei e doar pentru blog şi doar pentru cititori. E un fel de bonus de loialitate. Nu poţi pretinde bonusul dacă nu oferi întâi loialitatea. Dacă “nu e pentru blog”, “nu e problema mea”. Nu mă interesează să fiu consilierul online gratis privat al nimănui. Închis paranteza.)

Misiva de azi zice aşa:

Dragă Lorena.

Am 30 de ani şi sunt mamă. Am o fetiţă foarte bună, foarte cuminte, aproape că mi-aş dori să fie mai copil. Am un job liniştit şi plictisitor la stat, rutinat şi tipicar, aceleaşi taskuri banale în fiecare zi, aceleaşi colege plictisite, cu aceleaşi subiecte de bârfă. Nu m-am integrat niciodată cu adevărat între ele, pentru că am fost mereu excentrică şi diferită, dar nici nu-mi doresc.
Aş vrea să încep un business nou, poate să organizez cursuri online, oricum, ceva care să implice energie pozitivă şi lucru cu oameni diferiţi şi interesanţi.
E oare prea târziu la 30 de ani?
Mulţumesc,
X.

Răspuns scurt: Hell no, wtf!?

Răspuns lung şi mai nuanţat:

Dragă X.,

Nu ştiu dacă ai observat, dar 30 de noul 18. Cu ajutorul sportului şi al cosmeticii, în majoritatea cazurilor, un om de 30 de ani arată la fel de bine ca unul de 18, cu suplimentul încrederii în forţele proprii. Sigur, nu mereu. Tu se pare că n-o ai nici la 30.
Cu excepţia unor domenii foarte specifice, cum ar fi baletul şi patinajul artistic, a căror precizie în execuţie cere date corporale specifice unui anumit model fizic şi unei anumite vârste – dar şi ele au un frate mai democratic şi mai permisiv, dansul contemporan, pe care poţi să-l faci şi la 70 de ani – orice vârstă e potrivită pentru orice vrea pl t.

Cred sincer că numai cerul e limita, Cerul şi plafonul bugetului disponibil.

Dar tu ai responsabilitatea unui copil, nemaivorbind de o perioadă de criză profundă în industria serviciilor, cauzată de pandemie şi implicaţiile ei. De aceea nu aş zice să dai cu şutul unui venit stabil, înainte să ai certitudinea unei baze solide de clienţi în noul business. Hey, nici măcar o bază care PARE solidă nu ESTE mereu solidă, şi ţi-o spune un om care face freelancing de şapte ani.

So. Începe în timpul liber, şi începe la scară mică.

Vrei să predai ceva şi ai cunoştinţe? Fă un curs online pe Zoom, promovat pe Facebook sau Instagram. Habar n-am, două şedinţe pe săptămână, onorariu x lei. Vezi câte persoane reuşeşti să aduni şi câte vin şi data viitoare. Dacă vin nişte bani la scară mică, îi pui deoparte şi, încet-încet, work your way up.

2020 nu e un an de vitejii bruşte şi aruncări cu capul în gol. Dar poate fi un an bun pentru creştere treptată şi durabilă, paşi mici şi siguri.
Take it easy and slowly, but take it nonetheless.

Lorena.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Alex says:

    Nu cred ca vrasta e problema cand incepi un business ci mai degrabă ce poti oferi.
    Daca ai un produs/ serviciu diferit/ unic/ necesar poți avea si 80 de ani.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: