Poșta redacției: E oare prea târziu la 30 de ani?

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Scrisorica de azi zice așa:

*

Dragă Lorena.

Am 30 de ani şi sunt mamă. Am o fetiţă foarte bună, foarte cuminte, aproape că mi-aş dori să fie mai copil. Am un job liniştit şi plictisitor la stat, rutinat şi tipicar, aceleaşi taskuri banale în fiecare zi, aceleaşi colege plictisite, cu aceleaşi subiecte de bârfă. Nu m-am integrat niciodată cu adevărat între ele, pentru că am fost mereu excentrică şi diferită, dar nici nu-mi doresc.
Aş vrea să încep un business nou, poate să organizez cursuri online, oricum, ceva care să implice energie pozitivă şi lucru cu oameni diferiţi şi interesanţi.
E oare prea târziu la 30 de ani?
Mulţumesc,
X.

Răspuns scurt: Hell no, wtf!?

Răspuns lung şi mai nuanţat:

Dragă X.,

Nu ştiu dacă ai observat, dar 30 de noul 18. Cu ajutorul sportului şi al cosmeticii, în majoritatea cazurilor, un om de 30 de ani arată la fel de bine ca unul de 18, cu suplimentul încrederii în forţele proprii. Sigur, nu mereu. Tu se pare că n-o ai nici la 30.
Cu excepţia unor domenii foarte specifice, cum ar fi baletul şi patinajul artistic, a căror precizie în execuţie cere date corporale specifice unei anumite vârste – dar şi ele au un frate mai democratic şi mai permisiv, dansul contemporan, pe care poţi să-l faci şi la 70 de ani – orice vârstă e potrivită pentru orice vrea pl t.

Cred sincer că numai cerul e limita, Cerul şi plafonul bugetului disponibil.

Dar tu ai responsabilitatea unui copil, nemaivorbind de faptul că, mai nou, extrem de multă lume face coaching și predă cursuri. De aceea, aş zice să nu dai cu şutul unui venit stabil, înainte să ai certitudinea unei baze solide de clienţi în noul business. Hey, nici măcar o bază care PARE solidă nu ESTE mereu solidă, şi ţi-o spune un om care face freelancing de zece ani.

So. Începe în timpul liber, şi începe la scară mică.

Vrei să predai ceva şi ai cunoştinţe? Fă un curs online pe Udemy sau altă platformă similară de studii și promovează-l. Sau oferă cursuri personale pe Zoom, sau dacă ai spațiu, față în față, în timpul tău liber. Vezi câte persoane reuşeşti să aduni şi câte vin şi data viitoare – pentru că, da, retenția e o problemă în acest tip de business. Dacă vin nişte bani la scară mică, îi pui deoparte şi, încet-încet, work your way up.

Și dacă îți închipui că orice activitate care presupune lucru cu oamenii îți va aduce numai energie pozitivă, ești naivă. Pregătește-te pentru gigelul căruia nu-i convine nimic, pentru gigelul care știe oricum totul mai bine decât tine, pentru gigelul care își vrea banii înapoi și pentru gigica isterică, care nu simte că progresează și te ține la telefon două ore să ți se vaiete.
Nu există cursul magic care să atragă numai oameni mișto. Tâmpiții pe care îi ai acum la muncă vor fi similari cu tâmpiții care îți vor veni la cursuri.

Aproape de blocul meu era o sală mică de aerobic. Cu o antrenoare minunată, entuziastă și creativă, care venea zilnic cu idei noi, cu un spațiu plăcut și aerisit, cu vestiare curate. Au închis pentru că 60% din proaste abandonau pe la a treia sau a patra ședință. De aceea spun că lucrul cu oameni poate fi dificil și imprevizibil, și nu e sursa de infinită bucurie la care te aștepți tu când visezi la cai verzi pe pereți.

Lorena.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.