Poşta redacţiei: Fostul şef mă şantajează

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată remunerată.

Subliniez: dacă NU vrei să scriu despre, NU-mi trimite o poştă a redacţiei cu amendamentul “dar vreau răspuns privat”, după ce am citit un întreg roman fluviu. Există două opţiuni: vrei formatul ăsta, sau îmi recompensezi timpul. Merci de înţelegere.

Scrisorica de azi spune aşa:

Bună, Lorena,

Am cea mai mare problemă din lume pe care o poate avea o fată, sau, în fine, una dintre cele mai mari probleme. Nu știu ce să fac, sunt disperată și plâng. Și, da, recunosc, nu am făcut o prostie, ci mai multe, însă sper că  mă vei înțelege, atât tu, cît și cei care vor citi poșta redacției, dacă vei dori și vei putea scrie un articol despre asta. (Iar dacă nu voi fi înțeleasă ci voi fi judecată, asta e, îmi asum).
Am lucrat într-o firmă, după care am fost concediată abuziv, și voi scrie și despre asta. În fine, în momentul concedierii, mi s-au luat telefonul de job și laptopul fără a mi se da voie să șterg lucrurile personale (poze, etc), mi s-a luat efectiv de-odată, și cănd am cerut voie să șterg chestiile personale din telefon, nu am fost lăsată, însă, cu toate acestea, deși managera mai-mai că îmi trăgea telefonul din mână, am șters tot, apoi am șters încă o dată de la fișiere șterse. Am uitat să menționez că aveam acordul verbal al managerului de a folosi telefonul și laptopul de job în scopuri personale.
Bun, dar ce am făcut eu cu telefonul de serviciu: am făcut niște poze și filmulețe deochiate, dar extrem de deochiate (extrem de intime, să zic așa. Cred că înțelegi). Le-am făcut pentru fostul prieten, de care între timp mă despărțisem, și cu care am rămas în friendzone, și pentru actualul prieten. Dar știu 100% că am șters tot, de la conversații pe WhatsApp la fișiere, la fișiere trimise, etc. Nu am lăsat nimic în telefon, și am deconectat conturile personale, de la Messenger, Facebook, cont de Google, aplicații bancare, etc. Și știu sigur că atât fostul, cât și actualul nu au făcut prostia să trimită filmulețe nașpa șefului meu. (I-am contactat pe ambii, ei sunt foarte revoltați și s-au oferit să vină cu mine la poliție, ceea ce voi și face – deși îmi e frică).
Azi am intrat pe Facebook, și eram împreună cu cumnatul meu. Mi-a apărut pe wall o postare de pe pagina oficială a firmei la care am lucrat înainte, și, distrându-mă de ce minciună scria acolo în postare, am reacționat cu acel emoticon care râde.
Nu trece jumătate de oră, și mă sună fostul patron. Conversația noastră a decurs cam așa:
Eu: Bună ziua!
Patronul: Bună ziua, X (numele meu), și în primul rând, la mulți ani!
Eu: Mulțumesc, la mulți ani!
P: Mi-ai scris ceva pe mail cu zilele de concediu și nu știu despre ce este vorba” (îi cerusem pe mail o adeverință care să ateste că nu am avut zile de concediu medical în timpul în care am fost la el la firmă, am nevoie de această adeverință). Apoi schimbă subiectul: Am văzut că tu ai lăsat o reacție ….(nu mai știu exact ce a mai zis).
Eu: Ok! Dar la acel cont de facebook au acces și alții (fapt adevărat – dar au acces doar în prezența mea), și nu eu am dat acea reacție (dar eu am dat-o – nu am omorât pe nimeni că am zis o minciună care nu afectează existența nimănui).
P: Dar noi am rămas în relații bune.
Eu: mda.
P:  Nu contează, reacția a venit din partea ta, și nu uita că noi avem toate pozele și videoclipurile deochiate cu tine pe care tu le-ai trimis la 10 clienți.
Eu: (Tăcere de mormânt.)
P:  Și pe care nu le-au văzut decât 3 persoane, printre care doamna directoare și doamna manager.
Eu: … (am încercat să zic ceva, dar nu am articulat nimic coerent, că mi se făcuse rău).
P:  Și pe care le păstrăm, nu are acces nimeni la telefonul tău (fostul telefon de job), telefonul tău rămâne sigilat și nu are nimeni acces la ele…
Eu: Nu am trimis nicio poză niciunui client. (Chiar nu aș fi avut niciun motiv să trimit).
P: Ba da, ai trimis la 3 clienți (parcă erau 10 înainte), și singurul motiv pentru care tu nu ai ajuns pe mâna poliției este că eu am decis să nu mergem mai departe, că am văzut că ești o fată bună și… etc, nu mai știu ce a tot zis pe acolo.
Eu: Ei bine, poliția poate dovedi că eu nu am trimis niciunui client acele poze, am trimis… (am vrut să zic persoanelor private sau ceva de genul, dar el mi-a tăiat vorba).
Printre multe altele, a zis așa: că el păstrează pozele ălea și video-urile pentru următoarele lucruri:
1. Să aibă toată documentația în caz că apare vreo problemă/reclamație de la clienții cărpra eu le-am trimis respectivele poze, și vine poliția pe el;
2. În caz că apare vreo problemă, el să aibă probele. Și mi-a dat de înțeles că dacă îi fac eu o problemă ca cea pe care i-am făcut-o: adică am lăsat acel haha pe pagina lui de Facebook.
Apoi mi-a zis: “Vezi dacă faci ceva sau zici ceva cuiva, sau faci vreo problemă, nu uita că eu am toate pozele și video-urile cu tine, și pot oricând ajunge pe mâna poliției, iar tu să înfunzi pușcăria.”
Eu spun drept: sunt 100% sigură că nu am dat nicio poză niciunui client. Doi la mână, nu e exclus să fi dat chiar el poze cu mine clienților, după ce m-a concediat iar telefonul a intrat în posesia lui. Mai e ceva: eu știu că am șters absolut tot din acel telefon. De unde avea pozele?
Încă un lucru: mi-a zis că știe că am luat legătura cu ceilalți profesori de germană din firmă – asta am făcut-o de pe telefonul personal, după ce am plecat din firmă, ca să îmi recomande ei un job.  A mai zis și că știe tot ce facem și tot ce fac, și mi-a dat și câteva detalii. Bun: eu nu am mai postat nimic online, și de unde știe el lucruri despre mine? Nici nu am vorbit cu nimeni, ca să îi comunice lui cineva. Ce cred eu: că el mi-a monitorizat și telefonul de serviciu, și și telefonul personal. Dar pe telefonul meu personal nu apare nicio aplicație suspectă și nici nu am accesat niciun link suspect.
Încă un detaliu: am dovezi că cineva s-a conectat pe messengerul meu, de pe fostul telefon de job, că îmi apare la conectări. Dar acum nu se mai poate conecta că am deconectat de acolo, am schimbat parola și am activat autentificarea cu doi factori.
Un alt lucru dubios: acum o lună și ceva, căutam la mine în google photos o anume poză cu toți din firmă, ca să i-o arat cuiva. Nu am găsit-o. În acel moment, am avut instinctul să accesez coșul de gunoi al google photos, și toate pozele cu toți din firmă, la fel și toate pozele cu mine din biroul de job erau acolo la coș. Am recuperat tot și am schimbat parola, am activat autentificarea cu 2 factori și de atunci mi-am dat seama că s-a conectat cineva din firmă, și ștersese pozele cu tot ce ținea de firmă sau de cei din firmă, nu știu de ce- probabil să nu am eu dovada că am lucrat acolo, să nu am poză cu ei, etc. Dar pentru mine și ăsta e un indiciu că m-au spionat.
Mai am un indiciu care mă face să cred că eram spionată de fostul patron: când lucram în home office, ori de câte ori luam o pauză de maxim 5 sau 10 minute (să mănânc, să îmi întind spatele sau să merg la baie), eram sunată în minutul următor. Iar asta s-a întâmplat luni la rând, de eram efectiv terorizată, deoarece lucram foarte mult – inclusiv ore suplimrentare zilnic, care nu mi-au fost plătite nici acum – dar asta e altă poveste, și mergeam și la baie cu frica că mă sună, dar mă mir că nu mi-a picat fisa de atunci că telefonul meu ar putea fi spionat, cred că nu puteam gândi de prea multă oboseală – nu ai nicio putere de raționament dacă muncești 14-16 ore zilnic, și muncă grea și stresantă.
 Deci fostul patron ține pozele și video-urile mele ca eu să tac din gură, să nu spun nimănui ce mi-a făcut el, nici că m-a pus să muncesc ore suplimentare pe care nu mi le-a mai plătit niciodată, să nu spun nicăieri nici că a mințit și a țepuit clienții,  nici că aveam stres groaznic la job, toate fetele – nu numai eu, și din ăstea. Cred că și dacă vede articolul pe care îl vei scrie mă va suna și va face mare panaramă, dar asta e.
Uite ce doresc eu să te întreb:
1. Cum îl pot trage pe l@barul de fostul meu patron la răspundere? El stă în Germania, și toate amenințările cu datul la poliție pentru ceva ce oricum nu am făcut, plus atenționarea aia că el are toate pozele și video-urile cu mine … poate le publică… poate le dă cuiva care mă cunoaște… poate face un onlyfans cu ele și câștigă bani de pe mine… etc. Poliția română mă poate ajuta în cazul ăsta? Oricum mă duc și la eu la poliție să întreb.
2. Să presupunem că eu aș fi trimis poze/video clienților. Care ar fi fost pedeapsa mea? (Poate a trimis el clienților de pe tel meu de job după ce am fost demisă, și îmi pune mie chestia asta în cârcă).
3. Ce să fac? Adică, ce să fac acum în această situație? Și ce să fac dacă publică pozele?
4. De ce nu vrea să șteargă fostul patron pozele, chiar dacă l-am rugat frumos să le șteargă?
Am un mesaj pentru absolut toate fetele. Vă rog, vă implor, să nu vă faceți niciodată poze nud. Nici să nu vă faceți, cu atât mai puțin să le trimiteți cuiva. Uitați ce am pățit eu. Și niciodată, dar niciodată, să nu folosiți telefonul sau laptopul de job în interes personal. Să nu vă faceți nici un selfie banal cu ele și nici să nu vorbiți cu mama voastră de pe tel de job, că uite ce kkt mare se poate păți. Și absolut niciodată să nu lucrați la patroni abuzivi și dubioși. Și niciodată să nu faceți ore suplimentare care nu se regăsesc trecute pe un stat de plată, cum am făcut eu și nu m-a plătit nici sulea.
Da, o să mă duc la poliție. Dar azi mă duc la spital, că m-am umplut toată cu niste pete roșii, pe față și pe corp, exact de acum două ore, de când am vorbit cu fostul patron la tel, și mă simt rău, mă doare rău mâna stângă, umărul stâng, maxilarul stâng și stomacul – ăstea îs simptomele de rău pe care le am după ce am vorbit cu fostul patron la tel. Și am numai gânduri dubioase de suicid. Și chiar nu merită să mor sau să mă omor pentru un nesimțit de fost patron, pentru o curvă de om, un l@bar, o javră și o jigodie, un avorton nereușit ce este acest fost patron al meu.
Te rog, Lorena, să mă ierți că am scris atâtea, dar nu mai pot, și nu știu cu cine să vorbesc chestia asta – am vorbit-o cu un prieten bun, fostul meu iubit și cu actualul iubit – în rest, o să mai afle poliția aceste lucruri, dacă e cazul avocatul, procurorul, și mormântul meu. Atît. În rest nu mai zic la nimeni, deși simt cum fierbe chestia asta în sufletul meu și îmi vine să o spun tuturor, să mă ușurez de această arsură și durere. Îmi vine să strig pe stradă ce am pățit, să fac live pe tiktok cu ce am pățit, să cânt și să urlu despre asta – poate e semn că  trebuie să consult un psihiatru, nu știu; dar promit că ma abțin și nu o fac. 

X.

***

Dragă X,

Nu există în mod evident altă cale, trebuie să mergi la poliţie. Nimic din ce ameninţă gunoiul ăla nu e legal, iar dacă întreprinde orice afirmă că întreprinde, îi închizi firma cu totul.

Dar tu în momentul ăsta ai doar cuvântul tău contra cuvântului lui, de aceea sugerez să mai dai un haha pe pagina firmei, să insişti cu adeverinţa pe zilele de concediu, să mai obţii un apel telefonic cu ameninţări. Îl pui pe speaker şi îl înregistrezi. Şi pui întrebări: Care e numele clienţilor cărora afirmaţi că le-am trimis poze şi clipuri? La ce dată s-a întâmplat? Nu vă cred că aveţi astfel de poze. Cum demonstraţi că sunt ale mele?

Apoi, iei frumos înregistrarea şi depui: o plângere fizică pentru ameninţare, intimidare şi revenge p**n la poliţia română şi, online, o plângere similară, dar în germană, pe adresa de email a poliţiei din oraşul în care locuieşte.

Faptul că e în Germania e o veste excelentă pentru tine. Nemţii au nişte legi antihărţuire şi antirevenge p*n care îl vor băga pe ăla la răcorică ani în şir doar pentru că te ameninţă. Iar dacă ceva cu tine lunecă vreodată online după ameninţare şi ai dovada că te-a ameninţat, îi poţi cere daune morale pe măsura traumei îndurate. Păstrează hârtiile de azi de la spital, cu ele probezi hărţuirea şi modul în care te afectează fizic şi moral hărţuirea.

Fă-i mizeriei dosar din acest moment. Un print screen cu ora şi data apelului de azi, foto cu bubele, documentele de la spital. Ameninţările scrise din mailuri şi mesaje, înregistrările cu eventuale ameninţări verbale viitoare.

E ilegal să deţii nuduri cu oricine fără acordul persoanei, şi, dacă aveai inspiraţia să apeşi butonul de “record” – ceea ce recomand de câte ori o discuţie virează spre şantaj şi ameninţare – ăsta şi-ar fi petrecut seara în arestul poliţiei germane.

Nemţii NU se joacă cu genul ăsta de rahat. De aceea Andrew Tate ai lumii, misoginii şi alt-righţii se mută toţi în ţări bananiere, unde drepturile femeilor sunt o glumă. De aceea înjură Occidentul decadent. Pentru că în Occidentul decadent, probezi acest tip de abuz şi ăia îl saltă pe gigel prompt, să nu se mai repete.

Vestea bună pentru tine e că, dacă ăla se oţărăşte de la un haha pe Facebook, e foarte prost. deci va face multe alte tâmpenii, pe care, dacă le documentezi cum am zis, îl vei putea pfoote în kwr până îi scoţi mentalitatea infectă de exploatator jegos din cap.

Ah, şi dacă angajatorii nu pontează ore suplimentare, îţi dai demisia pe loc, nu acumulezi frustrări. Dacă îţi micromanageriază atât de toxic fiecare secundă, îţi dai demisia pe loc, nu acumulezi frustrări. Şi da, telefonul şi laptopul de la job sunt mereu monitorizate. Obviously. Nimeni nu are chef să abuzezi de bateria laptopului cu ultimul joc de tip virtual reality sau să îl bagi în complicaţii legale căutând nu ştiu ce p**n dubios şi ilegal. Sculele de la job sunt sculele de la job şi se folosesc numai pentru job.

Recomandarea mea finală e să folosiţi interviul de angajare să aflaţi şi voi detalii despre angajator. Dacă e foarte prost, dacă se crede cadoul lui Dumnezeu pe piaţa muncii şi te tratează ca şi cum te scoate din foame, dacă se dă rotund ca logo-ul de la Starbucks, nu e greu de imaginat că va fi cancer pur să-l înduri opt ore pe zi, prin urmare, mulţumeşti pentru interviu, că suntem profesionişti, nu sălbatici, apoi redactezi un mail super politicos şi elegant în care refuzi colaborarea ulterioară.

Legat de idiotul din prezent, nu-ţi face griji. Să mişte în orice direcţie şi, cu un avocat bun, ştergi tribunalul cu el.

Cu prietenie,

Lorena.

***

Dacă doreşti să ajut mai mulţi oameni cu Poşta redacţiei, poţi să şi susţii blogul. Aici. Şi poţi să-mi dai un mail la poşta redacţiei: birou@lorenalupu.com.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.