Poşta redacţiei: încă nişte părinţi abuzivi

Image by 이정임 lee from Pixabay

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Mesajul de azi spune aşa:

Bună, Lorena,

 Îți scriu din dorința de a ști cum să procedez mai departe. Părinții mei, în particular tatăl meu, sunt în punctul în care îmi dau ultimatumuri legate de viața mea: fie mă mărit, fie îmi iau un job.
 Să nu crezi că provin dintr-o familie habotnică sau chiar fără resurse financiare (deși tatăl meu este tipul care doarme pe o saltea de bani și începe să urle dacă îi ceri 15 lei pentru un McDonalds). Buuuun, eu sunt studentă la limbi străine, și am tot făcut postări pe diverse site-uri în care ofer meditații la limba engleză, anunțuri la care nu răspunde nimeni. Acum aproximativ 2 săptămâni finii de cununie și finul de botez (2 în 1, ce mai!) au venit în vizită la părinții mei. Neavând nicio tangență cu aceștia, m-am retras la mine ca să evit orice fel de interacțiune, pentru ca mai târziu aceștia, împreună cu părinții mei, să vină la mine și să mă roage să fac meditații cu băiatul lor, rugăminte care îmi adusese o sclipire in ochi pe moment până să specifice că doreau pro bono. WHAT THE ACTUAL F**K?!
 Aparent, finii li s-au plâns părinților mei că podoaba lor nu este bună la engleză, iar părinții mei s-au trezit să dea din gură, fără să vorbească cu mine și să mă consulte în prealabil, că aș fi dispusă să fac meditații cu copilul lor GRATUIT, pe TIMPUL și pe ENERGIA mea.
 În primul rând, m-a șocat indiferența față de faptul că ar fi trebuit să se fi consultat cu mine în prealabil. Al doilea lucru care m-a șocat a fost atitudinea, de parcă aș fi fost câștigată la belciuge, doar pentru că aceștia sunt finii lor și le-ar face un favor, deși eu nu am tangențe cu ei.
 Lorena, nu mă înțelege greșit, nu aveam de gând să le cer sume colosale dacă nu au bani, sau să-mi dea banii imediat după ședință, dar sunt în punctul în care nu-mi pot folosi timpul și energia fără un scop anume (trec în anul 3 și îmi scriu disertația). Also, sunt în situația descrisă mai devreme cu o chitră de tată, iar eu trebuie să mă milogesc de ei ca să am și eu niște bani ca să-mi mai schimb hainele care s-au decolorat de la atâtea purtări.
 Ce este și mai rău vine acum. De o săptămână ai mei îmi fac scandaluri peste scandaluri despre acel moment, și îmi reproșează constant că aș fi “manipulată de cineva” (aici făcând referire la grupurile de oameni în care mă învârt), dar și că “familia nu se ajută pe bani!!!” și că, practic, sunt o javră pentru că îmi doresc proprii mei bani.
 Lorena, te rog, fii sora mea mea mai mare și spune-mi exact ce să fac. Sunt în acel punct în care cedez nervos.

 Best of luck to you,

X.

***

Dragă X,

Ia-ţi un job.

Da, eşti la facultate, dar acum e vară şi poţi câştiga nişte bani care te ajută să te muţi urgent de acasă. Recomandare pe care o fac tuturor celor cu părinţi toxici, abuzivi, despotici, puşi pe harţă. Nu ai nevoie de genul ăsta de negativitate în viaţa ta, şi cu cine nu te poţi înţelege omeneşte, de bună voie, trebuie să te depărtezi urgent.

Cu zgârciţii patologici nu prea ai ce face. Măcar maică-mea era o femeie singură care creştea doi copii fără sprijin de tată, deci nesiguranţa financiară era cumva de înţeles. Dacă taică-tu are bani, dar e un calic care-şi mănâncă de sub unghii, nu ai altă opţiune decât să începi să câştigi tu bani, asap, şi să-i urezi să şi-i îndese pe ai lui adânc în punctul sensibil.

Legat de meditaţiile moca, da, ai perfectă dreptate. NIMENI, nici măcar părinţii, nu au de ce să promită mocangeli în numele tău, nici măcar în familie. Şi tu eşti singurul decident pe valoarea timpului şi a muncii tale, cu amendamentul că celălalt îţi poate accepta termenii şi condiţiile, sau nu.

Ca părinţi, ai tăi ar fi trebuit să stea în galeria ta de ultraşi – plm, fotbal reference – şi să te susţină pe tine, respectiv valoarea muncii tale, când cineva venea la mocangit, nu să te împartă gratis ca pomana la parastas, mai ales dacă ei personal nu îţi oferă foarte multe. Faptul că n-o fac, şi nici nu te susţin, îmi spune că sunt genul de părinţi care îşi văd copilul ca pe o proprietate şi ca pe un electrocasnic viu, iar această situaţie NU TREBUIE tolerată.

Aberaţiile cum că ai fi “manipulată” sunt din categoria divagaţie de rahat şi gaslighting nesimţit, şi sunt doar o strategie de a nu admite că ai perfectă dreptate.

So. Fă rost de un job, mută-te de acasă şi rupe legătura. Dacă te sună ei, după nişte luni de silenzio stampa, nu răspunzi mieros şi umil, ci prima întrebare să fie: Bună. Mi-aţi mai găsit un parazit calic căruia să-i dau meditaţii gratuite sau de ce mă căutaţi?

Scoate-le pe nas – şi pe c*r – episodul ăsta până înţeleg că treaba nu merge aşa, iar după ce au înţeles, mai insistă puţin, dar pe un ton glumeţ, să te asiguri că nu uită.

Cu gaslighterii şi cu abuzivii există un singur modus operandi: faci referinţă la abuzurile trecute de cum te caută. Asta previne reinstalarea mecanismului de exploatare şi, totodată, îi face mai nesiguri pe manevrele lor de kkt. Când unii ard doar pe atac by default, cea mai bună apărare e să anticipezi şi să îi ataci tu şi mai feroce.

Dacă nu poţi obţine respect prin prezenţă, singurul mod de a impune respect este prin disponibilitatea de a lua distanţă. Asta îi va surprinde, mai ales dacă nu păreai genul apt să aibă grijă de sine.

Baftă,

Lorena

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: