Poșta redacției: Încă o iubire la birou

(Pentru că scrisoarea de alaltăieri a inspirat pe cineva să se confeseze.)

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE SITE. (Nu, nu îmi trimite un roman fluviu să-mi scrii la final că vrei să rămână între noi.)

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Scrisorica de azi zice așa:

Buna!

Ai postat ieri un mail de la o cititoare despre crushul de la birou si s a potrivit la fix cu problema mea, de a avea un crush la locul de munca. 

M am angajat intr un loc nou in toamna anului trecut intr un loc cu vibe uri f bune intre oameni, inclusiv cu patronii, sunt relatii de colegialitate spre prietenie in tot colectivul, mai ales ca sunt de mult unii cu altii. Eu am click uit f frumos cu un tip de varsta mea, de la bun inceput, dar am fost amandoi f profesionisti si nu am dat motiv de barfe ca am fi altceva decat amici, mai ales ca e normalitate aici sa fim prieteni intre noi. A inceput sa mi scrie, stateam nonstop pe mesaje cand nu eram la munca, a organizat de 2 ori iesiri cu mai multi colegi in care m au inclus si pe mine si ne am cunoscut destul de bine intr un timp relativ scurt. All good pana aici, nimeni nu a observat ceva aiurea, doar patronul care are un simt al oamenilor iesit din comun mi a zis intr o zi out of nowhere , ca sfat generic, paternal , ” ai grija cu barbatii sa nu te incanti cu usurinta” atat generic , nici nu stiu daca se referea neaparat la el sau nu dar mi a dat de gandit putin.

Conversatia mergea fara oprire pe mesaje, atingeam si subiecte personale, la munca totul profi. Am avut o problema personala dupa o luna de cand m am angajat si cateva zile am fost ft plouata la munca. Patronul a observat m a intrebat ce e cu mine dar nu am vrut sa i dau detalii, iar baiatu de care ti zic mi a scris seara, dupa program, sa ma intrebe daca sunt ok. I am zis ca nu prea, ca mai trag de timp sa nu merg acasa ca n am chef sa stau singura,el era in oras cu niste prieteni, si mi a zis ca se urca in bolt si n 15 minute ajunge acasa si sa vin la el daca am nevoie de companie. M am dus, el mancase in oras dar a insistat sa comande de mancare pt mine ca stia ca nu mancasem la munca nimic, si m a tinut de vorba nu m a intrebat absolut nimic despre ce am pe suflet si am apreciat enorm ( i am si zis asta si a spus ca asa i se pare normal sa nu puna presiune ), apoi m a luat in brate si a pus un film. A fost foarte cald in gesturi, m a imbratisat mangaiat jucat in parul meu etc, de 2 ori am fost aproape sa ne sarutam dar eu m am speriat si nu am mers pana la capat, apoi a insistat sa raman sa dorm ca sa nu merg acasa sa dorm singura si nu am ramas, desi a insistat f mult. A fost fix ce aveam nevoie si l am apreciat enorm pt seara aia. Apoi la munca totul okay, am continuat sa vorbim si in privat, iar peste doua zile mi a spus ca el isi doreste sa fie cu mine si sa petreaca timp cu mine dar acum trece printr o perioada mai proasta, stie ca eu am asteptari mari de la un barbat si nu crede ca le poate atinge momentan ( ceea ce asa e, sunt o tipa cu standarde mari si destul de high maitenance ca femeie) . Pe mine m a demoralizat f mult, dar i am spus ca e ok ca sa incercam sa fim prieteni intai si vedem unde duce, mai ales ca muncim impreuna, dar all good no pressure o luam incet vedem unde duce. A venit vacanta de craciun, fiecare a petrecut cu familia, iar de revelion am asteptat sa spuna sa facem ceva cu prietenii lui , sa ma includa in gasca, mai ales ca i cunoscusem o parte din prieteni si ar fi fost nice. Nu a zis nimic, a facut cu baietii, eu am avut o invitatie de la alt tip cu care mai vorbeam si am facut cu el ( dar nu cred ca a aflat ca nu prea avea de unde).  Dupa revelion, s a stricat ceva, nu stiu exact ce, dar de unde vorbeam nonstop am ajuns sa vorbim din ce in ce mai putin, spre deloc. La munca am devenit mai reci, strict colegiali. Acum si a luat concediu si faptul ca nu l mai vad zilnic m a facut sa i simt lipsa f tare, dar nu i am scris nimic m am consumat singura, am vb la psiholog ( care mi a spus ca am o frica f mare sa fiu vulnerabila si ca faptul ca nu am cedat deloc in seara aia nici la sarut nici la invitatia de a ramane peste noapte, mai als ca nu avea intentii sexuale, a fost pt el o respingere). Ieri a postat ceva si i am raspuns la story, a vorbit normal a facut si o glumita, dar nu m a intrebat nimic gen ” tu ce mai faci, cum mai esti”. Si acum ma consum ca proasta si nush ce a fost. Psiholoaga mi a zis sa l intreb pur si simplu dar mi e frica si mie de respingere. Stiu ca nu ai glob de cristal si nu ai cum sa stii ce a fost, dar voiam sa zic si eu experienta mea cu coleg de munca si sa cer o parere , mai ales ca zici lucrurile f direct si intr un mod cu f mult umor.

Legat de faptul ca suntem colegi de munca, a zis la un moment dat ceva care mi s a parut intelept ” desi poate genera drama , faptul ca suntem colegi eu il vad ca pe un avantaj pt ca ne putem cunoaste f bine ca oameni. Ies cu una 2 ore la masa poate sa ma minta sa mi spuna ce vrea ea, dar cand stai zilnic 6-8 ore cu cineva ajungi sa l cunosti f bine.” 

Si fix asa e, eu l am placut atat de mult tocmai pt ca i am vazut calitati care la dates ies mai tarziu la iveala, cum ar fi faptul ca e ft ambitios f hotarat si f muncitor . E un tip cu f mult potential de relatie serioasa din punctul meu de vedere.

Multumesc si scuze ca a fost asa lung, dar erau multe de povestit :)) thank u for coming to my ted talk.

X.

(Scurtă paranteză: mă apucasem să pun eu cratime și diacritice în primele două propoziții, dar după aceea am avut o revelație: dacă această cititoare dorea cratime și diacritice în textul ei, le punea ea. Sau dona măcar o dată pe Paypalul blogului, să justifice genul ăla de muncă. Cum nu e cazul, ia hai să lăsăm omul cu cuvintele, cu ortografia și cu punctuația din dotare.)

Dragă X.,

Social media are un defect: ne expune să luăm contact cu toți terminații. Și terminații atârnă de noi ca râia, indiferent în ce mod le spunem să se care dracului de pe capul nostru, sau indiferent cât îi ignorăm. Și atunci, uităm că bărbații decenți din lumea asta, care au înțeles că ”nu” e ”nu” și că o femeie îi poate refuza, și e ok, vor renunța la insistențe dacă văd că nu e loc de ele.

Colegul tău a primit din partea ta un refuz și a înțeles că e cazul să move on. Plain and simple. Poate l-ai și rănit puțin în mândria lui, de aceea a luat distanță mai feroce decât dacă îl refuza Pryntzesikah Tah de pe net.

Probabil că a și suferit puțin: un bărbat când te întreabă dacă ai mâncat sau nu, și dacă vrei să mănânci, ține la tine. Poate să îți facă cele mai sforăitoare declarații de dragoste și să vrea doar să te footă, dar dacă îi pasă să mănânci, îi pasă de tine.

Sorry să ți-o spun, prietenii tăi au dreptate: ăla a tras concluzia că nu ești interesată, și-a retras ambasada și a abandonat proiectul.

Cum eu nu sunt Mama Omida cu globul de cristal, nu am de unde să știu dacă a reușit să își inhibe complet sentimentele sau doar să își impună autocontrol. Dar, din nou, prietenii tăi au dreptate: tu și numai tu poți deschide conversația asta și să-l întrebi dacă mai e valabilă propunerea.

Cum îmi place mie s-o spun în discuțiile cu prietenele: Dacă tu ai trimis omul în pzzda mă-sii, asumă-ți că tot tu trebuie să-ți pui mănuși de cauciuc până la cot și să-l extragi de acolo. Și nu știi cât de adânc l-ai băgat, așa că, honey, pregătește-te de excavat.

Pregătește-ți cel mai senzual zâmbet, o bluză cu un decolteu ușor de remarcat, dar nu chiar până la buric, și spune-i că ai o întrebare pentru el. Când te întreabă ce întrebare, îi spui că nu poți aici că e gălăgie, dar poate, dacă stați după muncă la un suc…

Dacă ăsta încă te place, o să prindă aluzia și o să coopereze ca uns. Dacă nu, va găsi un mod office-appropriate de a-ți transmite că nu mai există întrebări între voi.

Either way: îl vrei pe om – tu trebuie să acționezi. Cum îi plăcea mătușă-mii să spună: ”Dacă ați vrut metoo, acum căutați voi bărbații să le spuneți că ați glumit cu sictirul ăla.”

La care eu îi răspundeam mereu: Prefer să-mi cer eu un ocean de scuze unui bărbat pe care m-am pripit să-l refuz, decât să îndur la infinit hărțuirea unuia care nu înțelege în niciun limbaj să se dea jos de pe capul meu.

***

Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.