Poşta redacţiei: Iranianul care m-a sucit

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva:

Am cunoscut un irakian acum trei luni.

La început, în prima lună, mă comportam foarte distant ca să îl testez, nu îi scriam niciodată, îl lăsam doar pe el, erau zile când îi spuneam din senin să terminăm relaţia şi să se ducă să găsească o fată mai normală. I-am spus de la bun început că sunt o fire complicată, că nu am încredere în bărbaţi şi că e mai bine să o terminăm ca să nu sufere în urma schimbărilor mele de temperament.

Însă, el din a doua săptămână începuse să spună că mă iubeşte, că mă acceptă aşa cum sunt, că are răbdare, că nu poate fi fericit fără mine, ba chiar îmi propusese să mă mut cu el. După o lună şi jumătate, am realizat că mă îndrăgostisem şi eu de el şi că e timpul să mă arăt aşa cum sunt, deoarece el începuse să îmi spună că e sătul de atitudinea mea şi că simte că îi distrug viaţa uneori şi că doar mă joc cu el.

Am fost la el de două ori, i-am explicat motivele comportamentului meu, dar că sunt dispusă să mă schimb, să las rolul de fată rea şi asta am şi început să fac. Iar el a fost de acord să ne împăcăm.

După nici o săptămână a aflat faptul că va trebui să se întoarcă la el în ţară, conform unei noi legi. pentru că altfel i se va tăia şcolarizarea pentru studii, fiind profesor la el în ţară şi fiind aici la doctorat pentru 4 ani, dintre care a apucat să stea doar opt luni.

Din acea zi, atitudinea lui s-a schimbat la 180 de grade. S-a îndepărtat brusc de mine, 0 mesaje, 0 telefoane, mi-a spus că trebuie să acceptăm realitatea că va pleca şi că oricum nu mai are sentimente pentru mine în urma comportamentului meu din trecut.

De atunci au trecut trei luni în care i-am scris în fiecare săptămână, încercând să-l conving să un renunţe şi să petrecem timpul rămas împreună. De fiecare dată invocă scuza că ne vom vedea când e liber, pentru că e foarte ocupat să scrie la teza de doctorat ca să poată să plece din ţară, însă nici în momentul de faţă nu a terminat-o. 

O lună de zile nu l-am văzut, deşi îmi tot scria că ne vedem când e liber şi deşi m-am oferit să mă şi duc de atâtea ori la el. Mi-a spus că mă apreciază foarte mult ca om şi că am numai lucruri bune, însă nu pentru o relaţie, şi că oricum va pleca.

De atunci, l-am mai văzut de trei ori pentru că am insistat eu. Când mergeam la el acasă, totul părea normal, glume, veselie şi părea că lucrurile se îndreaptă, mai ales că ultima oară îmi spusese că de acum pot veni la el când vreau, cu excepţia momenrelor când va fi ocupat cu studiile., însă să nu asum că vrea o relaţie cu mine.

De atunci, au trecut iar două săptămâni şi de fiecare dată când i-am scris e ocupat cu prietenii sau intervine ceva.

Aş vrea să înţeleg cum se poate că, la început, când aveam acea atitudine de scorpie,  începuse să mă iubească, venea mereu după mine şi un renunţa, deşi i-am spus de atâtea ori să o încheiem, şi din momentul când am început să-i arăt că-mi pasă şi corelat total cu vestea că va trebui să plece, dintr-o dată i-au trecut şi sentimentele, şi s-a detaşat deodată fără să mai dea un semn de atunci.

şi de ce tot îmi scria că ne vom vedea când e liber şi că pot veni oricând la el, când el e ocupat de fiecare dată, şi nici măcar odată să fi propus el să ne vedem în tot acest timp.

Când l-am intrebat de ce, mi-a mai spus că pot veni oricând la el, pentru că eu vreau să vin şi el îmi permite. Când l-am întrebat de ce nu vede ca de trei luni îi scriu, mă dau peste cap să ne împăcăm, îmi repetă că nu mai are sentimente,   dar ca nu are nicio problemă să se vadă cu mine şi că el va pleca din ţară.

***

Da fuq did I just read? La prima vedere, aş zice că e trolling pur. Nu ai cum să fii aşa de surd şi de orb la respingere. Dar, hai, de dragul rubricii, să presupunem că totul e pe bune.

Honey, iubire, păpuşă, pe scurt, dureros şi obiectiv: ăla NU dă doi bani pe tine.

Permite-mi să repet. Lent, să se înţeleagă şi la balcon.

Ăla.

NU.

Dă.

Doi.

Bani.

Pe.

Tine.

Nu există nimic mai nesexy şi mai plicticos pe lume decât milogeala unei femei. Ce puseu de atracţie o fi existat în omul ăla, ai ucis tu cu insistenţa şi cu cicăleala. Pricepe că ai pierdut acest război, retrage-te demn şi lasă-l pe om în pace, să-şi dea doctoratul. Logic că te primeşte acasă, când insişti, să dea şi el o bucă gratuit, că altfel trebuie să sune la escort service. Dar ăla nu mai vrea nimic cu tine, şi nici măcar nu te minte frumos pentru numita bucă. Te dispreţuieşte suficient de tare încât să-ţi spună: vii că vrei tu şi mie-mi convine, dar nu e nimic între noi.

Insişti în gol, exact ca “cf” disperaţi pe care-i uşuiesc eu pe Facebook. Rezultatul – dacă o fi fost vreodată vreunul – e moartea din ce în ce mai definitivă a oricărei seducţii, cu fiecare mail de milogeală în parte.

Pricepe că nu e nimic, dă-te jos de pe om, găseşte-ţi orice altă preocupare şi nu te mai oferi pe tavă unuia care nu te vrea. Eşti ca gazda aia iritantă căreia meseanul îi spune că s-a săturat, şi ea: Hai, încă o sărmăluţă. Încă un ciocănel. Hai, încă o icră.

Motivul pentru care nu a trecut încă la înjurături, cum aş fi făcut eu, e că vine dintr-o ţară musulmană, unde majoritatea femeilor sunt foarte reţinute sexual în afara unei căsătorii, prin urmare vede păsărică doar când o plăteşte şi când vii să i-o oferi tu. Dar şi aşa, dacă deja se dă mereu ocupat, nici măcar oferta asta free nu-l pasionează, pentru că vine la pachet cu exces de deranj.

Serios: pricepe că nu te vrea şi lasă-l în pace.

“Dar ce tare m-a iubit”.

Honey, nu e ca şi cum bărbaţii ar fi idioţi. (Exceptându-i pe cei care sunt.) Figurile de scorpie sunt la fel de transparente pentru ei, cum sunt figurile de mârlete coclit pentru femeile deştepte. De aceea recomand mereu ca, dacă îţi place un tip, să fii normală şi naturală.

Şi iată de ce.

Un om decent şi ok caută într-o femeie un partener de comunicare, un suflet pereche cum ziceau bătrânii. Dacă tu îl iei cu figuri de prinţesă, îl notifici din prima că n-are cu cine. Aşa cum un mârlete coclit se dă de gol din prima că e gunoi inutil.

Un om decent şi ok va fi scârbit profund de atitudinea insuportabilă şi va zice: “Ştii ceva, eu nu-s prostul nimănui, haide pa.”

Cine e atras de băşinile de genul?

Exact ăia care vor să footă şi ei ceva. “OK, ce bine că e proastă, măcar nu o să-mi pară rău ulterior.” Pentru ei va reprezenta o provocare, un joc, un test al rezistenţei lor să bage exact vrăjeala care ar putea să funcţioneze, să învingă monstrul. În momentul ăla, tu eşti strict un personaj dintr-un joc video, dar cu sex.

De aceea, din momentul în care monstrul a fost pus cu botul pe labe, omul şi-a pierdut total interesul. Challenge unlocked, level up.

Practic, tu în loc să stimulezi conexiunea emoţională a acestei persoane, i-ai stimulat instinctul de jucător. Şi a răspuns cu vrăjeala “tot ce vrei tu să auzi”, pentru că bărbaţii sunt creaturi competitive şi le place să fie ei mereu moţ deasupra.

Ia situaţia aşa cum e, învaţă nişte lecţii pentru viitor, nu mai fi javră gratuit cu tipi care-ţi plac, bagă nişte netflix şi bocet două săptămâni, să depăşeşti momentul şi asumă-ţi că ăsta pleacă acasă şi că n-a fost să fie.

Oricum, ce făceai în Iran? Ai fi vrut să fii nevasta lui casnică, închisă toată ziua în casă? Ceva îmi spune că nu.

Respectă-te suficient încât să nu tragi de oameni care nu te vor.

Sper că am fost de folos,

Lorena.

Foto: pixabay.com.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Următorul spectacol “NCSF” al trupei mele de parodii ZZ Bottom e pe 25 august, la Bispen Restaurant, Calea 13 Septembrie 108 – 112 (dincolo de Marriott, pe acelaşi trotuar), iar în preţul biletului intră şi un free drink de la Sâmbureşti.
Event aici.