Poșta redacției: Mă iubeşte, dar nu mă vrea

 

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Bună, dragă Lorena,

Uite că a sosit momentul să apelez și eu la tine.

M-au inspirat și motivat multe din cele scrise de tine pe blog, așa că îmi expun și eu acum problema, în speranța că voi primi un sfat util (și niște șuturi în dos pe care zic eu că le și merit).

De câteva luni, m-am apropiat foarte mult de o colegă de birou, mai mică decât mine (eu 35, ea 30). Tipa are pe cineva de 7 ani, tipul fiind primul și singurul ei iubit, din toate punctele de vedere. Relația lor e clar pe ducă de ceva timp, iar eu, ajutând-o la serviciu și fiind atent și galant, i-am intrat la suflet.

Momentele dintre noi s-au rezumat la plimbări (uneori de mână) , ieșiri în oraș care s-au lăsat și cu ceva gesturi de tandrețe, dar nu s-a ajuns nici măcar la sărutat. Ea e genul de femeie care, înainte de a începe ceva cu un bărbat, are o listă de criterii în minte care trebuie îndeplinite (I know!!!), la care eu mă încadrez doar parțial, dar mai mult ca oricine altcineva din jur.

De aici și reticența ei în a-și asuma să începem ceva, plus complicațiile de rigoare cu relația ei. E o chimie și o atracție între noi, ceva ce eu n-am mai întâlnit până acum. Iar într-o seară, am stat amândoi pe o terasă, am mâncat, am povestit și ne-am sărutat prima oară. Și păruse că am depășit obstacolul.

În paranteză fie spus, eu acum un an am avut o mică obsesie pentru altă colegă din instituție (nu chiar mică, dacă era obsesie). În orice caz, am crezut că sunt superîndrăgostit, a fost o chestie ciudată, fără nicio finalitate, dar în acele momente mi-am făcut-o pe ea confidentă.

Și ea îmi tot repeta că povestea de vara trecută a fost un teatru din partea mea ca să îi intru ei sub piele. Iar eu, în seara respectivă, într-un moment de imbecilitate, i-am arătat conversațiile cu respectiva ca să îi demonstrez că am investit timp și suflet și că nu are dreptate.

Long story short, din 100 de pagni de conversații pe whatsapp i s-au oprit ochii pe o melodie trimisă de mine respectivei, melodie pe care i-am trimis-o și ei acum câteva zile. Paula Seling – Promit. Iar la ambele, făceam referire la refren, care transmite cam ce simt eu.

Din momentul respectiv, tipa s-a transformat în sloi de gheață și n-a mai contat nimic din ce am spus. Ei i-a fost frică mereu că eu sunt genul player care încearcă pe mai multe planuri (ceea ce am și fost până la un moment al vieții), iar asta a dat-o peste cap. E genul de om care, când trage linie, apăi trage linie.

Și concluzia a fost că fac aceleași lucruri cu toate și că mi-am bătut joc de ea, și că nu vrea să o mai ating în niciun fel niciodată. Îi înțeleg supărarea, e un lucru pe care l-am făcut inconștient trimițând aceeași melodie și pentru că e una din preferatele mele.

Pe lângă problema în sine, faptul că ea are practic zero experiență cu relațiile și că acum înțeleg că e îndrăgostită de mine, ca și eu de ea, duc la reacția ei corectă (dar totuși, după părerea mea, puțin dusă la extrem).

Știind genul ei, mi-e teamă că asta a fost. Singurul lucru pe care i l-am putut spune a fost că din clipa asta voi lupta cum și cât pot eu ca să îi demonstrez că nu sunt cum crede ea. Prin gesturi, prin fapte, prin mici atenții, prin scris, prin orice pot.

Întrebarea mea e: cât de gravă crezi că e situația? Mie, privind obiectiv și cunoscând-o pe ea, mi se pare horror. Și dacă ai vreo opinie despre ceva ce aș putea face, în afara celor enumerate.

O să am toată răbdarea din lume, o să o iau ușor, o să persist (pentru că totuși sunt sentimente puternice de ambele părți și asta mă face să cred că se poate).

Următoarele 10 zile nu ne vom vedea pentru că ea va pleca în concediu și cred că de-aici trebuie să încep să îi scriu, chiar dacă nu îmi răspunde, să îi trimit câte ceva prin care să știe că mă gândesc la ea. Știu că pare o poveste de adolescenți, dar asta e situația.

Îți mulțumesc pentru răbdarea de a citi lungul meu mesaj.

Pun preț pe părerile tale, așa că m-am gândit să fac o încercare.
Cu admirație și simpatie,

X.”

*

Dragă X.,

În primul rând, îmi asum că răspunsul meu va fi o bâjbâire în ceaţă, pentru că n-o cunosc pe femeie şi nici tu nu mă ajuţi foarte mult. Mi-o prezinţi prin lentila roz a îndrăgostitului, şi anume frumoasă, deşteaptă, minunată, fabuloasă şi cu plua deosebit de mare.

Dar din ceea ce face, mi se pare că adevărul e mai nuanţat.

Tu pari extrem de convins că ea te iubeşte la fel de mult cum o iubeşti tu pe ea. Mie, din derularea poveştii, îmi dă puţin cu virgulă. Sau mai mult te joacă ca pe bambilici, sau tipa e o drama queen autentică, genul care trebuie să aibă mereu o problemă, şi dacă n-o are, o inventează.

De ce spun asta?

Din ce povesteşti tu, înţeleg că ea are încă o relaţie de oarecare tip cu fostul. Urâtă, destrămată, ăla nu duce gunoiul, ea îşi spală doar rufele ei şi-i lasă bileţel cu “Să-ţi cumperi detergent, Arielul capsule e al meu”, dar totuşi o relaţie.

Tu nu ai o relaţie cu gagica cealaltă. Fuse, nu se legase, se duse, pa la revedere.

Şi totuşi, nu tu o freci pe ea la melodioară când se desparte de fostul să fiţi oficial împreună, ci ea te freacă la melodioară legat de femeia cu care până la urmă n-a fost nimic.

Mie nu-mi place acest detaliu al caracterului ei. Mi se pare şi un semn de lipsă de respect faţă de tine, şi un semn de ţăţism de doi bani în general. Genul de: hai să căutăm amănuntul care ne va face să ţipăm şi să trăim intens.

Faptul că a reuşit să te provoace până în punctul în care să îi pui la dispoziţie conversaţii integrale cu o altă persoană din nou îmi dă cu virgulă. Înseamnă că femeia aia nu s-ar da în lături de la nimic niciodată. Cine ştie ce rahat te provoacă să faci data viitoare.

Iar faptul că S-A ACTUALLY UITAT într-o discuţie privată care implica un terţ, căruia nu i se ceruse acordul: OMG. E genul de f*tere de grijă pentru care dau eu ban şi block.

Şi hopa, out of context, a remarcat o melodie pe care ai trimis-o ambelor şi a început prompt pizdoteca. Pizdoteca fiind circul fără sens de zero miză.

Eu îţi zic sincer şi fără menajamente, cum mă ştii: sau femeia asta nu te place, şi doar derivă satisfacţie din a juca rahaturile astea cu tine, sau ăsta e modul ei de a te plăcea: scandal după scandal după alt scandal.

Who the fuck wants this, who the fuck needs this.

Dacă drama queen e pusă să-şi facă numărul, orice milogeală în plus pune paie pe foc, pentru că îi confirmă superioritatea imaginară peste tine.

Eu aş merge pe mâna ei. “OK, îmi pare rău că treaba n-a mers, asta e, multă fericire cu fostul tău prezent sau îţi urez să găseşti pe cineva mai adecvat la standardele tale. Concediu plăcut.”

Şi aş lăsa-o dracu’ în pace tot concediul.

La întoarcere, aş fi politicos, amabil, colegial, dar absolut indisponibil emoţional.

Acum, dacă tipa aia a ţinut real măcar o fărâmă la tine, ceva în ea ar începe să-i şoptească că poate a greşit cu verdictele.

Oricât de amorezat ai fi, uneori în viaţă mai este nevoie şi de un pic de demnitate. Chiar cu riscul să pierdem ceea ce n-am fi avut niciodată.

Sper că am fost utilă,

Lorena.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger