Sora noastră

Ieri am băgat muncă la una din companiile cu care colaborez. Și pentru că se făcuse târzior, oamenii m-au adus acasă cu mașina. Da, știu, cute. Secretul e să alegi cu cine vrei să lucrezi, iar criteriul de bază să fie modul în care ești tratat.
Fain-frumos, numai că eu sunt în perioada PMS. Și nu, nu sunt isterică, după cum spun legendele urbane despre PMS, în schimb îmi ies coșuri, herpes la gură, bube dacă mănânc ceva nasol, etc. etc. și, printre alte simptome de-astea de imunitate footută cu strigături, am un rău de mașină din acela, agravat 100%, de nu-i dai de cap nici cu o cutie de emetiral.

Mkay. Și mă ia răul de mașină. Și simt că îmi vine să vomit crunt. Oamenii deschid fereastra. Afară, cald și miros urât de oraș jegos. Dau drumul la aer condiționat. Alergie. În fine, când ajungem la intersecția Diham, simt senzația aia specifică pe care o experimentăm toți când știm că o să vomităm și zic:
-Dă-mi voie să cobor, te rog, că de aici merg pe jos.
-Vai, dar cum…
-Vomit, bro. Nu mai pot, mi-e foarte, foarte rău. Te rog, lasă-mă aici.
-Singură în noapte așa?
-Băi, îţi vomit în maşină şi nu vrei asta! Nu mai pot să mă țin! Am o scurtătură și ajung acasă, sunt ok.
Când aude de vomitat în maşină, omul se execută instant și eu mă uit în jur. Deja icneam a greață, întrebarea nu era dacă, întrebarea era unde țintesc, să nu fac deranj stradal.

Și văd un coș de gunoi deschis, agățat de stâlp, numai bun de astfel de manevre. Mă aplec asupra lui și încep să mă desfășor cu talent.

Ceva mai încolo, era una dintre cârciumile zonei, și din cârciumă ies trei bețivi, categoria bătrâni și mucaliţi. Se opresc toți trei și asistă cu înmărmurire și respect la fântânile mele arteziene, apoi îl aud pe unul, aproape afectuos:

-Asta-i sora noastră.

Și altul.

-Auzi, fata, să comanzi și mâncare data viitoare.

Sinceră să fiu, niciodată nu mi s-a întâmplat să mă bușească un râs isteric în timp ce vomitam în spasme. Dar de data asta, chiar am transpus în fapte clișeul ăla internautic cu “am scos cafea pe nări”. Am scos tot meniul zilei pe nări.

-Păi nu aşa, fata, întâi termini de vomitat şi pe urmă râzi, mă dăscăleşte altul pe un ton de profesionist.

-Mă scuzaţi, sunt începătoare în domeniu, am zis eu, printre un acces de tuse, un nou icnet şi un hohot de râs.

N-au mai zis nimic, au plecat agale. Am terminat în cele din urmă de vomitat, dar am râs singură tot drumul spre casă de acest tutorial inedit Cum să beţiv 101.
Sora lor, huh?

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.