De ce bucătarii profesioniști sunt excelente vedete

Odată cu invazia televiziunii reality în viețile noastre, calitatea entertainmentului s-a dus în cap. Cine nu mă crede, să pornească un televizor. Bugetele din ce în ce mai mici au dus la producții din ce în ce mai ieftine, singurele staruri consacrate incontestabil sunt cei care erau staruri și acum 20 de ani, și în rest, avem vedeta de reality, creată de obicei pentru miștourile populației (fie că e femeia săracă și fără educație, aka Vulpița la români, sau prințesica de milionar care sparge munți de bani pe toane și hachițe, aka Kim Kardashian), și vedeta de emisiune concurs.
În calitate de concurent la o emisiune concurs, te bucuri de un bracket de glorie echivalent cu sezonul respectiv, apoi lumea uită, încet – încet.

Dar cooking shows au impus, pe lângă concurenți, și figura celebrity chef-ului, adică a bucătarului profesionist, expert în meseria lui, și acest lucru mi se pare unul dintre puținele lucruri minunate din entertainmentul contemporan.

1. Nu poți ajunge bucătar fără să muncești al naibii de mult.

E clișeul ăla cu Munca înnobilează, sau, în turca veche, Arbeit macht fraieri. Spre deosebire de alte clișee, de care acest blogger adoră să facă mișto, cu ăsta se nimerește să fiu de acord. Efortul susținut, disponibilitatea de a poșa un ou de 3579 ori până obții forma frumoasă, albușul întărit și gălbenușul fluid sunt caracteristice pentru oamenii cu voință și determinare. Și e genul de efort repetitiv și stresant, dar care te face un om mai bun.
Eu, recunosc, nu am acest tip de voință și determinare în bucătărie, dar îl am în domeniile mele de activitate, și văd cât de puțini sunt cei care se pot implica la fel de pasional și cu tot atâta seriozitate.
Din acest punct de vedere, un bucătar profesionist este un om care inspiră generațiile tinere prin etică și standarde. Calități de role model pe care multe fețe vizibile pe ecranul TV nu le au.

2. Nu poți ajunge bucătar profesionist fără spirit de echipă.

Dacă o vedetă pop sau un regizor de film își pot permite aroganțe de nedescris, în ideea că nimeni nu e de neînlocuit, plâng alții 500 de foame la ușă și cine e ca mine, bucătăria e genul de loc unde toată lumea trebuie să coopereze cu toată lumea, într-un ritm comun, să iasă treaba bună. Nu poți câștiga stele Michelin fără ca băiatul de la vase să-și facă treaba cu aceeași promptitudine și implicare ca tine.
Iar astea nu se obțin prin aroganțe goale de obiect și etalări de ego, ci prin aptitudinea de a inspira și de a face oamenii să respire în același ritm cu tine. Chiar dacă se ridică tonul, se ridică tonul pe bună dreptate, și se reduce de cum omul își face treaba bine.

Iar asta pentru că

3. Acest gen de chef este un excelent leader

Ce face un leader bun să fie bun? Aptitudinea de a seta standarde înalte și de a le insufla altora. Nu de a le impune – deși în cooking shows, eliminarea câte unuia pe episod e o impunere în sine – ci de a-i face să își dorească să exceleze și să se investească.
Dincolo de urlete, dincolo de motivațiile financiare, chef-ul profesionist e un mentor, un magician și o călăuză.
Și asta pentru că

4. Sunt oameni de la care ai ce învăța.

La fiecare Master Chef, Top Chef, sau alt concurs de cooking, ai câte trei chefi în juriu. Dar cel pe care îl reții este cel care are disponibilitatea de a dezvălui din sine, din tehnica sa, din arta sa, și care, totodată, te provoacă să crești în mod interesant.
Și efectul ăsta nu e vizibil doar asupra participanților la concurs, ci și asupra spectatorului de acasă.

5. Sunt oameni cu simțul umorului.

Nu ai cum să reziști opt ore, în căldura și viteza unei bucătării, fără mici incidente și fără glumele aferente. Și exact aceste glume, atât de down to earth în esența lor, pentru că se referă la lucrul cel mai apropiat de inima omului, mâncarea, sunt condimentul ultim al personalității unui chef.

6. Sunt oameni extrem de responsabili și de organizați.

Când meseria ta e să hrănești oameni, opt ore pe zi, iar tu ai ajuns să excelezi în domeniu, e clar că știi să iei decizii bune în timp record, să fii eficient în a te organiza și în a delega sarcini, și în a te autodisciplina.
Calități pe care, cum scriam mai sus, nu le prea vezi ridicate în slavă în ultima vreme.

7. Și e nevoie și de o doză bună de simț artistic.

Abilitatea de a crea artă miniaturală în farfurie, de a combina gusturile să dea naștere unei inovații, de a pune în fața cuiva farfuria care să-l seducă vizual și gustativ e, poate, cea mai fascinantă nuanță a profesiei de chef.
E, din nou, un îndemn la gândire creativă și liberă, atât pentru participanți, cât și pentru gigelul de acasă.

Dacă eu, care nu gătesc decât o dată la an bisect, mă apuc sâmbătă seara să refac un dish frumos după un masterclass al tău, și îmi iese comestibil, e un semn că îți meriți fiecare secundă de celebritate.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți fi susținători de nădejde.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger