Mi se plânge ieri o fată. Că are sânii prea mari și arată vulgară în orice bluză sau rochie. (De fapt, arată senzuală, dar nu se simte bine cu propria senzualitate.) Că trebuie să stea cocoșată sau cu părul pe decolteu. Că se simte agasată de privirile bărbaților.
Motivul.
Sânii prea mari.
Aici, gigel o să sară să țipe că tipa se mâțâia aiurea, că se văieta de sâni prea mari cu ipocrizia nerușinată a unui individ care se vaietă de ulă prea mare și că de fapt vâna complimente.
Gigel e wrong.
Individul care are ulă prea mare nu e devorat din priviri de mii de femei nesătule. Și nici nu riscă să fie apucat de ulă pe stradă de o armată de lihnite. Și chiar dacă, să zicem, l-ar apuca vreo disperată nimfomană – mult mai puțin verosimilă decât echivalentul ei masculin, care populează din belșug orașe și sate – are forța fizică să o dea jos de pe el din doi timpi și trei mișcări.
În plus, fetele sunt atât de agresiv educate să fie cuminți, să fie pudice, să le fie rușine (așa, generic, pur și simplu), încât multe se simt în disconfort pur și simplu pentru că sunt femei, aka oameni, nu îngeri pogorâți din rai, formați din lumină albă divină și înfrățire între popoare.
Am luat-o de o toartă pe fata mea și i-am zis așa:
-Băi, sora mea mai mică.
Unu. Primul pas al fericirii în viață e să-ți iubești corpul. Ăsta, așa cum este. Mic, mare, cu forme, fără forme, cum ți l-a livrat zeitatea la care te închini. Odată ce îl iubești și îl accepți, și mai ales îl respecți, mai modifici una-alta, mai pui un mușchi, mai un kilogram – două – zece în minus, și uneori în plus, dar vei ști mereu să lucrezi cu el, pentru că pornești dintr-un unghi al iubirii și nu al urii.
Două. Ai idee. Câte femei. Dau mii. De euro. Să creeze din silicon. Iluzia. Unor țâțe ca ale tale? Și zic iluzia pentru că oricum nu se vor simți în palmă ca niște sâni adevărați, oricum nu se vor simți de către posesoare ca sânii lor adevărați, și numai Dumnezeu știe câtă sensibilitate erotică mai rămâne, după ce omul ți-a îndesat acolo ditamai papornița de silicon. Ca să nu punctez toxicitatea corpului străin introdus în organism.
Altele dau bani grei să aibă ceea ce tu ai gratis de la natură.
Nu te mai cocoșa și nu-ți mai aduce părul în față.
Stai dreaptă, scoate mândră sânii în față și mergi cu mândrie, că ai un corp frumos și înzestrat natural. Și ia fluierăturile și răgetele proștilor drept expresia lipsei lor acute de creier, de care tu nu ești cu nimic responsabilă. Și ia înțepăturile și comentariile răutăcioase ale frustratelor drept expresia invidiei lor că nu vor avea țâțe ca ale tale nici dacă-și bagă tot raionul de șosete de la Auchan în sutien.
Până când nu iubești ceea ce ești și ceea ce ai, ești doar jucăria împrejurărilor și a sâcâielilor altora.
Hai să zicem că de mâine ești o supereroină. Clarissa Țâțe Intergalactice. Care anihilează dușmanii cu gloanțe explozive, pe care le împușcă direct din țâțe. Ia arată-mi cum merge Clarissa Țâțe intergalactice. Am zis gloanțe explozive, nu bile de cauciuc. Hai că poți.
Începe să râdă isteric.
-Loreno, te uiți la prea multe filme de acțiune.
-Chiar nu mă uit. Dar aș scrie o bandă desenată Clarissa Țâțe Intergalactice, dacă m-ar ajuta un grafician. Și modelul ar fi țâțele tale.
Știu că multe care citiți acest text aveți complexul sânilor mari. Vă rog mult, măcar ca exercițiu de imaginație, puneți-vă în pielea Clarissei Țâțe Intergalactice. Și mergeți ca și cum ați putea proiecta din ei gloanțe explozive spre toate gurile rele din univers.
***
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Dar dacă avem unul mult mai mare și unul mic, cum facem? Mă complexează rău problema asta. O dată, nu purtam sutien și prietena mea cea mai bună mi-a zis:” Să-ti pui sutien, să nu creadă lumea c-ai fost operată de cancer.” A spus asta zâmbind, a văzut că m-am întristat și apoi a zis:” Vai, încă nu te-ai acceptat, trebuie să-ti accepți corpul și să evoluezi.” E ușor, când arăți perfect, să-i spui unei alte femei, aflate sub povara complexelor, să se accepte.
Îi spui prietenei tale că astfel de remarci te rănesc și dacă nu înțelege, nu e prietena ta.
În rest, există pernițe pentru sutien care pot masca diferența de dimensiune, și cum nu îți dorești o carieră topless, o să fii ok.
Sânii prea mari sunt o problemă. Nu doar pentru că ești ținta hărțuirii, pe stradă și la școală (uneori și din partea profesorilor), încă din adolescență, când nu ai destulă încredere în tine. Nu doar pentru că găsirea oricărui obiect de îmbrăcăminte de la brâu în sus care să-ți vină e dificil, ci și pentru că creează probleme de sănătate. Probleme posturale, fiindcă greutatea lor “trage” pe coloană și de zona cervicală (sportul ajută mult). Probleme de somn, fiindcă sunt dureroși și poți dormi doar în anumite poziții. Probleme vara, atunci când, din cauza căldurii și a transpirației, pielea de la baza sânilor se irită permanent și uneori apar infecții de piele, indiferent câtă grijă ai cu igiena sau câte creme ai folosi.
În adolescență, o profesoară de liceu mi-a zis că ar trebui să mă fac secretară, fiindcă “uite ce trupeșă ești”. Am depășit greu insulta și bullyingul care a urmat (după ani de zile) dar le-am depășit. Însă cu problemele de sănătate menționate mai sus mă lupt și azi.
există intervenție chirurgicală pt reducerea sânilor.
Desigur. Care uneori e contraindicată din motive medicale, iar alteori nu e permisă de buget.
îmi pare rău, Alexia.
“Individul care are ulă prea mare nu e devorat din priviri de mii de femei nesătule. Și nici nu riscă să fie apucat de ulă pe stradă de o armată de lihnite.”
Ba da, ar fi devorat din priviri, doar ca mai subtil, pentru ca femeile pot sa se uite fara sa se uite fix. In ce priveste a doua parte, prietenii tai homosexuali ar putea sa-ti confirme ca ar fi apucat cu de-a sila si nu de cine ar vrea ei. Plus ca un barbat nu poate obligatoriu sa opuna rezistenta unui barbat, uneori nici unei femei daca e mai solida decat el.