Băiatul care m-a băgat în budă

De câte ori deschid Instagramul, primul lucru de care mi se loveşte privirea este un WC. Mai curăţel sau mai jegoşel, mai pe format lux sau mai sobru-comunistoid, cu capace în varii culori şi forme.

Omul care se îndeletniceşte cu fotografierea atentă a acestor complexe forme de excreţie ale epocii contemporane se numeşte Mihai Popescu. E ziarist, senior editor la revista Vice, iar hobby-ul lui este fotografia, nu doar şi nu neapărat de WC-uri, după cum puteţi verifica pe contul lui de Facebook, aici, şi pe cel de Instagram, unde îşi spune cu curaj mihaifacepozeproaste.

Şi pentru că nouă, aici, în regatul Trollywood ne plac oamenii care investesc într-o pasiune, l-am oprit pe Mihai pentru câteva întrebări, ilustrate cu o parte dintre propriile lui fotografii de pân toalete.

Mihai, într-o poziţie parcă gândită anume pentru acest articol. Foto de Cristian Ungureanu. 

TROLLYWOOD: CF? 😀
MIHAI POPESCU: Bine, în oboseala tipică post-zi de muncă. Tu?

Mă pregătesc să te intervievez. Remarc că ai un hobby. Faci foarte multe poze cu toalete.
Faci asta zi de zi sau dedici o zi în care pozezi 6895432 de toalete şi porţionezi recolta pe, să zicem, următoarea lună?
Depinde. Din ce-am mai învățat despre Instagram, am ajuns să le postez mai rar. De exemplu, sâmbătă am adunat cinci, dar nu le voi posta pe toate. Nu intru special în localuri ca să le fac. Dacă ajung să merg în oraș prin mai multe baruri, cârciumi sau restaurante, atunci fac pozele acolo.

De ce tocmai buda?
Pe de o parte, a început ca o glumă. Modul meu de om de aproape 30 de ani de a interacționa cu o rețea de socializare pe care n-o înțelegeam, Instagram. Pe de altă parte, mereu am avut o fascinație pentru ele. Sunt genul de om care citește cărți mai grele exclusiv pe budă, care când era mic rezolva cele mai grele probleme la Matematică pe WC. Și mi se pare că e vorba de un spațiu intim cel puțin la fel de profund ca dormitorul, e un spațiu în care ești complet dezarmat, vulnerabil. De-asta mi se pare cumva relevant să ai o idee cât de insalubru arată acel spațiu în unele localuri, mai ales în alea cu pretenții.

Deci e o veritabilă poveste de iubire a ta, faţă de WC-uri.
Da, adică judec oamenii mult mai mult după cum își țin baia, decât orice altceva din casă. Și mi s-a părut mereu sfidător să ții o cârciumă cu 10 lei berea, în care closetul să arate ca la Tanti Sanda, la țară.

Tu cum îţi ţii baia?
Odată pe săptămână o înec în clor și mă chinui să țin pisica departe să nu se drogheze cu el.

Te-ai despărţit vreodată de o fată pe motiv de baie necorespunzătoare?
Nu, nu-s neat freak să fac d-astea. Chiar deloc. Sufrageria mea e un dezastru. Baia e singura cameră pe care o mențin la standarde decente.
Și chiar și aia arată nasol, pentru că e casa unei rude decedate, pe care n-am găsit timp s-o renovez.

Dacă ai câştiga mâine un milion de euro la loto, ce baie ţi-ai face?
Când eram în anul I, aveam un tovarăș arhitect căruia-i ziceam mereu că, dacă voi câștiga la Loto, îi voi comisiona o budă gotică. Un fel de catedrală a toaletelor, cu rozetă și un gargui din gura căruia să iasă lanțul de la rezervor. Dar serios acum, aș vrea una extrem de spațioasă. Una în care nu mă lovesc cu genunchii de mașina de spălat, cum fac acum. Și una cu un raft sănătos de cărți pe care nu le-aș citi nicăieri altundeva.

Care e profilul cărţii ideale de citit în budă?
De obicei, cărți pe care am încercat să le citesc în mod normal, dar care sunt totuși interesante prin subiect, dacă nu prin scriitură. Până acum lista include cărțile lui Eliade despre istoria religiilor, Coranul, Ulise lui Joyce, cărți de istorie, Capitalul lui Marx. Cel mai mare succes al meu rămâne că am citit Solenoidul lui Cărtărescu exclusiv pe WC-ul din biroul VICE. E o carte pe care nu aș fi citit-o niciodată altfel.

Mă aşteptam la titluri mai facile, dar pentru tine toaleta chiar e un spaţiu cultural.
Da, chestiile ușurele merg pe RATB.

Ce ai zice de o bibliotecă cu săliţe de lectură individuale dotate cu bude?
Ar fi de geniu. Eu oricum apreciez casele în care oamenii chiar fac un fel de raft de cărți la budă.
Un prieten își pusese acolo toată publicistica marilor autori români. Pentru că i se păreau prea plictisitori de citit în orice altă circumstanță.

Ai şi obiceiul să scrii pe budă?
Nup. Electronicele și apa nu se amestecă bine, și am ghinion la faze de genul ăsta. Și de mână sunt complet incapabil să scriu.

Există vreo activitate pe care NU ai face-o ever într-o toaletă?
Sex, cred. Nu am înțeles niciodată atracția în a te f*te într-un loc care miroase în majoritatea cazurilor a excremente și a produse de curățare chimice.

Care bar din Bucureşti are cea mai frumoasă budă?
Jacques Pot. Cred că-mi place c-o mențin semicurată pentru un local mic în care circulă extrem de multă lume. Și că au cel mai frumos aranjat wall de stickere în spatele budei. Un fel de graffiti pentru OCD-iști.

Şi cea mai oribilă?
Loft. Am fost acum doi ani și nu cred că m-aș mai întoarce ca să văd cum arată, dar era totul absurd acolo. Erau niște felii groase de lime în pisoare. Din orice unghi urinai, se reflecta din fruct pe lângă, poate chiar pe tine. Și aveam și imaginea mentală penibilă cu săraca femeie de serviciu obligată să culeagă lămâile alea borșite.
Și rulau muzică clasică la maximum. Bubuia o boxă acolo cu ea. Era ceva extrem de grotesc, un fel de etalare penibilă a unor gusturi fine, pe care nu le avea nimeni care mergea acolo.

Dacă ar fi să reproşezi trei lucruri frecvente în budele din Bucureşti, care ar fi acestea?
Cantitatea complet insuficentă raportată la numărul de clienți, mai ales la alea care o ard pe principiul „terasă de vară verde paradiziacă”. Au unele dintre cele mai insalubre bude.
Lipsa de lumină, care este evidentă în multe dintre pozele mele. Apoi se miră că dau tipii pe lângă.
Și evident lipsa de toalete publice. Nu am întâlnit nicăieri în Europa o lipsă de bude publice la nivelul ăsta. Nici nu mai zic mizerabilii ăia care le încuie iarna, cum fac la Universitate, ca să nu intre oamenii străzii în ele.

Care ţară europeană are cele mai frumoase bude?
Aș zice una dintre alea nordice, dar sunt subiectiv. Pur și simplu mi se pare atât de aerisit și ordonat totul acolo încât orice budă pare mai curată.

Ce părere ai despre budele orientale?
Am înțeles conceptul, înțeleg de ce e mai sănătos pentru intestine și restul chestiilor, dar cum nu se poate citi pe ele, nu-mi plac. Budele îmi plac mai ales că-ți dau un spațiu de respiro de la orice făceai, fie că vorbim de muncă sau de o petrecere. Sunt un fel de safe space în care să-ți pui gândurile în ordine, indiferent ce ai luat sau ai pățit.

Ai vreo poză trofeu cu vreo budă rar accesibilă, de care eşti foarte mândru?
Mi-a plăcut extrem de mult asta, dintr-o curte de la marginea Bucureștiului. E cea mai curată hazna rurală în care am intrat vreodată.

Dacă ai câştiga puteri de teleportare, ce bude de clădiri celebre sau din locuinţe de oameni celebri ai fotografia?
Baia lui Liviu Dragnea. Cred că doar de acolo ai afla cu adevărat ceva despre el, ca om.

Eu zic că tot ce face ca politician vorbeşte volume despre el ca om, pe când dimpotrivă, buda de acasă i-o curăţă tanti Gina.
Nu știu ce să zic, pare genul de om paranoic, nu cred că lasă pe nimeni cu care nu e înrudit să-i intre în baie. De teamă să nu-i pună cineva microfoane.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.