Top 10 avantaje ale singurătății de sărbători

De obicei, când vine vorba despre sărbători de iarnă, imaginea prototip de pe toate felicitările de sezon e cu familie în jurul bradului, pupici dulci, spirit festiv în grup şi aşa mai departe. Taman de aceea, unul dintre donatorii regulaţi ai acestui site (mulţumeeesc) m-a izbit peste Paypal cu o donaţie şi o rugăminte: Scrie şi tu ceva pozitiv despre singurătatea de sărbători. Suntem atâţia singuri by choice, care ne distrăm de minune exact aşa.

E mereu o plăcere pentru mine să tratez un subiect propus de un susţinător. (De un susţinător, gigel sau gigela; nu-mi trimite mesaj privat despre ce ar trebui să scriu dacă Paypalul meu habar nu are de existenţa ta, merciiii.)

Şi, considerând că mă număr printre oamenii care lucrează cel mai bine atunci când sunt singuri şi care se relaxează cel mai bine atunci când sunt singuri, şi care, în urma unui şir de împrejurări în care nu intru, face anul ăsta sărbătorile în propria companie, a motanului şi a câtorva sticle minunate de vin bun în însorita capitală, hai să enumerăm top 10 avantaje ale singurătăţii de sărbători.

  1. Nu trebuie să găteşti / comanzi cantităţi mari de mâncare.

Unde-s mulţi, puterea creşte, dar cresc şi numărul de oale, cratiţe, tacâmuri, văsălie, pune-te masă, scoală-te masă, mofturi la masă, că ăla e alergic la ouă, ăla e vegetarian şi gigeluş scobeşte un pic sarmalele şi secretează că nu le vrea, de unde rezultă tot soiul de resturi inestetice.

Compătimirea mea se duce, de fiecare dată, la oamenii care spală vase din restaurante, că multe farfurii arată ca troaca de porci. Şi măcar în restaurant se mai abţin mârlanii. Acasă, nu.

Cantităţile mari de mâncare înseamnă, mereu, chestii care se termină repede şi nu-s niciodată suficiente (zise şi şniţele) şi chestii care rămân în oale, şi familionul le reîncălzeşte până se termină, că doar nu aruncăm mâncare când sunt atâţia copii săraci în Africa, care se culcă flămânzi.

Un motiv pentru care nu mi-am dorit niciodată familie e acest război interminabil al oalelor şi al cratiţelor. Şi, desigur, dacă eşti femeie, aşteptarea e să fii la bucătărie, la curăţat cartofi şi tăiat ceapa, nu la un păhărel cu domnii.

Păi nu mai bine stai singur de sărbători, cu dânsa în sus, şi îţi comanzi exact cât estimezi că o să mănânci?

Și dacă tot vorbim de mâncare, iată al doilea avantaj

2. Nu insistă nimeni să crăpi în tine, mult după ce te-ai săturat.

Nu știu dacă vă e familiară următoarea scenă:

-Mulțumesc, totul a fost delicios.

-Mai mănâncă.

-Mulțumesc, e ok.

-Glumești cu noi, măi băiatule? Cum să lași sarmalele așa? Vrei să-mi iasă vorbe că nu sunt o bucătăreasă bună?

-Cea mai bună din univers, dar m-am săturat.

-Nu există. Măi, băiatule, tu vrei să-mi faci sufletul terci. Nimeni nu iese nemâncat din casa mea!

Și ajungi la urgențe, pentru că ai crăpat în tine până ți-a venit rău.

3. Cei care-ți numără dumicații.

În opoziție cu cei care te violează oral cu exces alimentar, să-și confirme lor înșiși că sunt bucătari fabuloși sunt cei care se gândesc la sărbători doar în termen de buget. A nu se înțelege greșit. Nu judec oamenii aflați în dificultate financiară. Dar sunt ăia care vor neapărat să se adune de Crăciun, strict ca să aibă subiect de bârfit tot anul cât de nehalit erai tu, sau ce mofturos cu fițe.

Spuneți-mi că n-aveți genul ăsta de neamuri.

-Mai respiră, Ionele, că ai intrat în salata de boeuf până la urechi.

Nu mai bine îți comanzi o caserolă de salată de boeuf de la ce restaurant vrei tu și știi că nimeni nu o să comenteze legat de ritmul și intensitatea devorării?

4. Nu trebuie să asculţi colinde. Sau alte genuri muzicale proaste.

Nu supoooort colindele. OMG, îmi dau bube. Li se datorează, desigur, şi ciurdelor de colindători care infestează anual Bucureştiul, şi care îmi sparg urechile cu ele. Dacă mai aud o dată “Deschide uşa, creştine”, bat interpretul.

Când ești la o sărbătoare, cu oameni, nu ai cum să le eviți. E Crăciun, deci se ascultă colinde. Punct. Și să nu dea naiba ca văru-tu să-și amintească ce tare îi place… A se insera aici hitul x, care merge nonstop la radio și pe care îți vine să te arunci de la parter când îl auzi.

5. Eviți lecțioarele și povețele

Să zicem că măritișul sau copiii nu sunt prioritate pentru tine, ca fată. Dar bunicuțele și mătușicile refuză să ia la cunoștință prezentul act adițional. Și atunci, stau să te frece obositor la icre, că nu știi ce pierzi (deși își detestă soții), că nu ai pentru ce să trăiești (deși viața ta e mai fericită decât a lor), și tot așa.

Că e urât să țipi la doamne în vârstă “Nu toţi suntem tu, nu mai băga nasul unde nu-ţi fierbe oala!!” de ziua pruncului sfânt.

Asta în cazul când eşti fericit cu alegerile tale. Dar când nu eşti fericit?

6. Eviţi toxicitatea revanşardă

Mai sunt oamenii care, la o anumită vârstă, ajung la concluzia că au greşit. Au ales partenerul / a incompatibil(ă), sau brusc vor copii, după ce nu au vrut nici măcar pets, vor un job boring şi previzibil, dacă erau freelanceri aventuroşi înainte, sau invers.

Enter mă-ta / tac-tu / alte rude. “Eu ţi-am spus să nu x, dar tu nu ai vrut să mă asculţi, acum suferă! Aşa îţi trebuie!”

OK, merci. Măcar am trăit în termenii mei. Nu ca tine, care ai ascultat orbeşte ce îţi dictau alţii şi apoi constaţi că nici nu ştii ce-ţi place.

7. Eviţi rudele bete

Nu avem cum să nu precizăm cea mai nasoală ipoteză. Rudele care se îmbată şi dau cep la butoiul de indiscreţii. Uite aici o poză cu al nostru în puţa goală, ce drăgălaş era. Mai ţii minte cum la trei ani ai înşfăcat balega de cal din mijlocul uliţei şi ai început s-o mănânci? Mai ştii cântecelul ăla pe care îl cântam eu cu tine?

Îţi moare ficatul de jenă.

Haaai să schimbăm subiectul. Mai suferă Dragnea după Irinuca?

Ei, lasă-lasă. Uite, aici am o poză în care aveai trei ani şi îţi arătai puţa copiilor din vecini. Cât a râs toată scara de tine.

8. Eviţi contorul de alcool.

Dacă eşti femeie, lumea te judecă aiurea dacă te vede bând. Maaamăăă, ce denaturată. Ce decadentă. Ce dublu rafinată.

Unii dintre noi au experienţă şi golesc o sticlă de vin fără semne vizibile. Dar dacă lumea te vede bând şi eşti femeie, orice glumă nevinovată e interpretată drept dovadă de beţie. Lumea nu mai râde, ci reacţionează cu atenţie şi îngrijorare, ca Iohannis.

Apoi îţi ies vorbe.

Acasă la tine e singura cârciumă unde tu setezi ora închiderii şi nu vine nota de plată sau radio bârfa poporului la final.

9. Faci ce şi cât vrei.

Cel mai fabulos bonus al sărbătorilor de unul singur e libertatea de a te scărpina la c**ie când şi cum vrei tu, în cea mai comodă pijama din univers. Nu trebuie să impresionezi pe nimeni, nu trebuie să tolerezi indiscreţia nimănui, tu ai ales vinul, tu ai ales filmul sau muzica, tu ai ales ce mănânci şi de cam câte calorii.

În timpul sărbătorilor de unul singur APUCI să te odhneşti. Nu te întorci la muncă mai obosit decât ai plecat.

10. Curăţenia de după.

Să vedeţi cooperativa munca în zadar. Gazda face curăţenia mare de Crăciun. Apoi, umple casa de lume. La final, poate începe curăţenia mare post – Crăciun. şi dacă eşti femeie, te va coopta şi pe tine. Doar n-o să cheme bărbaţi care, se ştie, au mânuţe de porţelan, care se fac cioburi la contact cu mopul.

Eşti singur de sărbători? Bucură-te. Se putea cu mult mai rău.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. beatrixk says:

    Unul din avantajele imigrarii e ca pleci departe de familie si faci sarbatorile fix cu cine vrei, singur cu animalutele din dotare sau cu prietenii cei mai buni (familia ”aleasa”, nu aia dobândita prin nastere). Si atunci sarbatorile devin mai degraba pretext pentru un party normal, decat etalare desantata de cutume gastronomico-culturale. In gasca mea a devenit un fel de traditie ca de Craciun comandam sushi 🤪

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: