Mai ţineţi minte postarea asta?
Aici, Gigi şi Ramo mi-au făcut cea mai mare bucurie pe care i-o poţi face unui scriitor – au citit minunat din “Bătăuşu'”
Acum, eu sunt genul de om care nu lasă nerăsplătită nici răutatea, dar nici bunătatea. Şi m-am gândit cum să le ofer Gramoşilor bucuria pe care ei mi-au oferit-o mie. Apoi mi-am amintit ce poveşti frumoase scriu ei din când în când, şi m-am dus la iarbă verde, cu Andreea Toma , să filmăm povestea “Peştişorului de Aur”.
Pentru a păstra calitatea tipică de film românesc, ne-am filmat cu telefonul mobil. 😛
Şi, pentru că Gramoşii sunt 2, l-am folosit ca star al filmuleţelor vizibile aici, pe idolul tuturor femeilor, motănelul Pulică întâiul. Adică el:
Iată câteva imagini de la shooting (care a degenerat în curând în tăvăleală prin iarbă 🙂 )
Iar un slide mult mai mişto – dar care nu poate fi embeduit pe wordpress, din motive de mu!e – puteţi vedea aici.
dadatroll: am dat aceste două contraexemple: eu şi tu, pentru a arăta că afirmaţia ta “nu interesează pe nimeni” e falsă. În fond, ei sunt înfipţi în mai multe blogrolluri decât noi doi la un loc. deeeci…
fără sens: al meu mă iubeşte foarte, foarte mult.
A, deci ei sunt interesanti pentru mai multi oameni? Chiar ca nu mai e nici o speranta pentru tara asta.
Şi dacă-ţi spun că sunt interesanţi şi pentru prieteni din străinătate?
Atunci pentru lumea asta. Tineri din ziua de azi!
Dar şi bătrânii îi iubesc pe Gramo.
Da, colegi mei de scoala nul. Asa ca mai este de fapt o speranta.
nu te cred decât dacă aduci declaraţie scrisă şi autentificată la notar, cu semnătura tuturor colegilor tăi.