Ce m-a învățat cazul Michael Jackson despre #metoo

Unor agarici le place foarte tare să învinuiască #metoo de acuzațiile total aberante și absolut deloc dovedite din cazul Michael Jackson.

Prima mea reacție a fost indignarea.

“Du-te, bă. Vrei doar să-ți proptești narativa misogină de un setup odios.”

#metoo era necesar. Era necesar pentru că sunt extrem de mulţi ticăloşi, agresori, mitocani, obsedaţi sexual printre noi. Masculi degradaţi, josnici, proşti şi răi, mânaţi de iluzia unei false superiorităţi, cu abordări misecuveniste, dezgustătoare şi josnice.

Nu există zi în care să nu primesc mesaj privat de la câţiva dintre ei, şi nu e pentru că eu aş fi cine ştie ce femeie, ci pentru că ei sunt atât de hămesiţi, că dau mesaje private concomitente la sute de femei. Dacă îi ignori, înjură şi agresează. Dacă refuzi politicos, înjură şi agresează. Dacă pui întrebări de baraj: nici nu s-au uitat pe wallul tău să înţeleagă cine e omul pe care-l deranjează. Esenţial e că undeva acolo e un vagin şi dacă insistăm bovin şi agasăm, poate… ă, stai, nu. Iar am luat block. Nu înţeleg femeile. Sunt toate nebune. Mă duc să plâng pe un forum alt – right.

Pe scurt, #metoo era necesar pentru fiecare p*** proastă care nu înţelege că nimeni nu îi datorează timp, răbdare, atenţie, şi un refuz e o decizie care trebuie respectată.

Era necesar pentru fiecare şefuţ care respinge candidate competente în favoarea celor dispuse la favoruri sexuale, sau care condiţionează un job de “flexibilitatea” aplicantei.

Era necesar pentru tot volumul de bullying online şi offline pe care îl îndură fiecare femeie, ba că e prea tânără, ba că e prea bătrână, ba că e slabă, ba că e grasă, ba că e singură, ba că e coorvă, ba că vrea copii şi îşi ia concediu de maternitate, ba că nu vrea copii şi cine ne plăteşte nouă pensiile.

Cei care citesc mesajele private inepte pe care le postez eu for lolz văd exact de ce #metoo era necesar.

DAR.

#metoo a deschis larg uşa, pe lângă victimele legitime, tuturor impostorilor şi impostoarelor, să creeze poveşti false despre oameni pe care nu-i plac, sau faţă de care au sentimente negative, sau pe care îi invidiază, sau, în cel mai fabulos caz, de care au profitat din plin de 30 de ori şi nu merge a 31-a oară.

“Trebuie să susţinem victima!” e un pumnal cu două tăişuri.

Pe de o parte, da, trebuie să susţinem victima care vine cu dovezi, omul abuzat real, persoana lovită, afectată, păgubită.

Pe de alta, cred că trebuie să fim mai precauţi în a înghiţi pe nemestecate ce spune pretinsa victimă.

“Pfoooa”, văd deja valul de indignare numărul 1. “Principala problemă a victimelor este că nu sunt crezute”.

Păi, după cum o dovedeşte Leaving Neverland, s-a ajuns în punctul în care sunt exagerat de crezute, by default; no question asked. Vin doi şi pretind că tot ce au spus în trecut nu se pune, iar adevărul începe de la 35 de ani în sus şi, din câte am gugălit, o bună parte din presa mainstream din vest şi State îi crede ca pe apostoli. Nu contează că nu aduc dovezi, nu contează că se vede interesul financiar de la o poştă, “trebuie să susţinem victima”.

Extrem, dar extrem de periculos.

Aş scrie un roman acum cu cineva care a susţinut victime iar şi iar, apoi în penultimul capitol, o victimă o acuză şi pe ea de abuz şi persoana moare după gratii. Şi ultimul lucru pe care-l aude la radio e “Trebuie să susţinem victima”.

Şi atunci, ce propui? Să nu susţinem victima?

Ba da, s-o susţinem. Dar s-o facem abia după pe dovedeşte ceea ce spune şi abia după ce verificăm conjunctura.

“Da, Lorena, dar fata bătută de idiot la două săptămâni după nuntă, de care ai scris tu acum doi ani, avea un abuzator extrem de narcisist, care minţea foarte convingător”.

Corect. Dar vânătăile ei nu minţeau.

Asta înseamnă şi o responsabilizare a potenţialelor victime să fie pe bază, să colecţioneze probe şi să fie pregătite pentru întrebarea: Cum dovedeşti?

Ăla care întreabă n-o face pentru că nu te crede, ci pentru că e datoria lui să verifice.

Pentru că a porni din start de la prezumţia că versiunea victimei e obligatoriu adevărată poate duce la o nedreptate la fel de mare ca refuzurile poliţiei de a ancheta cazuri de viol şi muşamalizările de altă dată.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

19 Responses

  1. Mihai says:

    Sa fim seriosi cu Michael Jackson. Nu numai ca exista victime dovedite, dar omul avea casa plina cu materiale pornografice cu copii si dormea cu copii. Adica eu am colectie de pornografie cu roscate cu fund mare si dorm noaptea cu roscate cu fundul mare, dar nu le fac nimic, Doamne fereste, e totul inocent. Nu mai vorbim ca in multe cazuri abuzurile sunt foarte greu, daca nu imposibil de dovedit. In acest caz particular, culmea, sunt extrem de usor de dovedit, si dovedite. Constat aceeasi buna credinta ca in cazul bordelului online prezentat ca “poveste de dragoste”. Pacat ca nu te-ai facut avocat, Lorena. Ai fi avut un succes nebun in zilele noastre.

  2. Mihai says:

    Si, da, exista victime care se indragostesc nebuneste de abuzatorul lor, carora le e teama sa vorbeasca, si teama sa nu il piarda in acelasi timp. Exista victime care ar face orice sa ramana in preajma abuzatorului lor. Combinatia de teama, veneratie, erotism, fascinatie si dependenta este imposibil de redus la un diagnostic atat de simplist ca “sindromul Stockolm”, insa este un fenomen relativ frecvent. Scriu asta aici pt ca am citit si cele doua articole despre MJ si cum ziceam, am constatat aceeasi rea credinta ca si in cazul “studio”-ului de sex online. A, apropo de ala, era si o sectiune cu sex in grup… si da, era pe streamate, m-am uitat foarte bine de data asta.

  3. caprituss says:

    Deci, cu alte cuvinte, dacă abuzul nu a implicat vânătăi, adio mamă și-un praz verde. Dacă cumva ai fost suficient de prost/minor încât să fii corupt fără să iei și tu un floc, o poză, un martor, un ochi vânăt drept suvenir și eventual să vii cu el în dinți la poliție în minutul următor abuzului, pregătește-te să înfrunți o armată de oameni care nu te cred. Oh wait, fix asta se întâmplă, și de aia majoritatea covârșitoare a persoanelor abuzate NU SPUN NIMĂNUI că au fost abuzate.

  4. Lorena Lupu says:

    Mihai: NU, NU EXISTĂ DOVEZI. Şi nu mă apuc să duc ŞI jobul ăsta de lămurire cu tine, de ore în şir, că nu sunt angajata ta să-ţi dedic ore în şir la fiecare postare. Am scris două articole lungi şi late pe subiect.
    https://lorenalupu.com/blog/hai-sa-vorbim-despre-michael-jackson/
    https://lorenalupu.com/blog/returning-to-neverland-partea-a-ii-a/

    şi există şi varianta în care te duci frumos, faci research şi descoperi singur cum fiecare caz de acuzaţie a fost demontat.

    Caprituss: Cum ziceam şi în text a porni din start de la prezumţia că versiunea victimei e obligatoriu adevărată poate duce la o nedreptate la fel de mare ca refuzurile poliţiei de a ancheta cazuri de viol şi muşamalizările de altă dată.

    De unde ştim că victima spune adevărul. dacă nu poate dovedi cu nimic ceea ce spune?

  5. Mihai says:

    Majoritatea abuzurilor nu pot fi dovedite, din n motive, incepand cu faptul ca abuzatorii sunt extrem de atenti, vicleni si manipulatori, si terminand cu faptul ca victimele sunt dominate si distruse psihic. Cu atat mai ult dupa atatia ani, Victimele au facut foarte bine ca au vorbit. Daca iti place cu adevarat muzica lui MJ (care dupa parerea mea e de o calitate discutabila, dar e doar o parere), daca il consideri profesionist, faptul ca a fost pedofil in viata personala nu ar trebui sa te afecteze.

  6. Mihai says:

    Cu cat victima e mai vulnerabila si abuzatorul mai atent, cu atat mai greu e de dovedit un abuz.

  7. Lorena Lupu says:

    Da, dacă era un pedofil, nu m-ar fi afectat.
    Dar nu a fost. Şi nu o zic eu, o zic poliţia şi FBI-ul. Iar dacă a avea pornografie acasă te face pedofil, oh, well, toţi suntem pedofili. Cum ziceam, am scris deja două texte pe temă, bazate pe nişte ore de căutări, şi NU mă interesează să duc încă x ore de lămurire cu tine. Nu îţi datorez acest timp.

    Mai departe: e treaba fiecărui om să-şi folosească liberul arbitru. De exemplu, dacă mie Gigica mi se plânge privat că nu-şi suportă bărbatul, că e abuziv şi etc dar public pune 5895 de poze zâmbitoare cu el, nu pot să mă întreb când minte: când mi se văicăreşte sau când zâmbeşte?

  8. Ady says:

    @Mihai, dacă omul chiar avea materiale pornografice cu minori, FBI-ul care l-a anchetat n-ar fi zis nimic?! Că și OJ era ditai vedeta și l-au scos vinovat de moartea a doi oameni. L-a anchetat FBI, nu șeful de post de la Crăcănații din Vale (nu înseamnă automat că șeful de post e imbecil) și, din ce știu eu, ăștia au practic cruciadă împotriva pornografiei cu minori/pedofililor.

    @Caprituss, abuzul pshilologic sau de alt tip care nu mai lasă vânătăi presupun că pot fi dovedite printr-o experiență psihologică. La naiba, uneori urmele sunt atât de adânci că se văd din avion. Tot dovada e și aia.

  9. Mihai says:

    Pai, cand ai doi morti, e mai greu sa aberezi ca de fapt nu sunt morti. Cand ai o serie de copii abuzati, e mai usor sa ii iei la rand si sa cauti nod in papura in povestea fiecaruia. Sa mai vorbim despre uriasa influenta a lui Michael din momentul procesului initial, sa mai vorbim despre faptul ca dupa atatia ani nu mai gaseste nimic nici strabunicul FBI-ului, sau despre ce sa mai vorbim, ca nu as sti de unde sa incep. E complicat sa iei firul de par si sa il desparti nu in 4 ci in 44, incercand sa convingi lumea ca albul e negru.

  10. Lorena Lupu says:

    Apropo, dacă ăia care au depus mărturie sub jurământ spun acum că au minţit, nu se fac vinovaţi de sperjur?

  11. Mihai says:

    ba da, clar. Dar banuiesc ca erau minori cand au mintit, sau fapta s-a prescris, sau erau vulberabili, cu siguranta au circumstante atenuante

  12. Lorena Lupu says:

    Vezi de ce îţi spun să îţi faci researchul, în loc să emani ignoranţe? la procesul din 2005, Wade avea 22 de ani. Şi am povestit mai multe pe subiect şi despre comportamentul lui în primul dintre cele două texte pe care, în loc să le parcurgi, preferi să îmi încaleci mie timpul.

    Din acest punct şi până te documentezi, îţi înlocuiesc în comentarii orice afirmaţie care nu corespunde cu realitatea cu AFIRMAŢIE NEDOVEDITĂ. E mai time-efficient pentru mine decât să îţi dedic ore în şir.

    Poate-poate te educ pas cu pas că e cazul să verifici ce scrii.

  13. Lorena Lupu says:

    A, sau dacă e dovedit fix contrariul, o înlocuiesc cu MINCIUNĂ PROPAGATĂ DIN IGNORANŢĂ.

  14. Mihai says:

    Nu te deranja, eu nu am nimic de dovedit, documentarul dovedeste tot ce era de dovedit.

  15. Lorena Lupu says:

    Nu, documentarul face o serie de acuzaţii, pe care nu le dovedeşte cu absolut nimic. Dimpotrivă, e de ajuns să iei acuzaţiile la rând şi să research contextul, să vezi că majoritatea sunt minciuni, iar restul, jumătăţi de adevăr însăilate pentru veridicitate.

  16. Corina says:

    Foarte bun articolul. Ma bucur ca in sfarsit spune cineva tare si raspicat faptul ca a crede presupusa victima in orice imprejurare e o aberatie cat casa si ne pune practic pe toti in pericol. Daca i se nazare lui X sa spuna despre tine ca esti un psihopat care casapeste oameni, ar trebui sa putrezesti in inchisoare fara drept de apel. Sunt de acord cu faptul ca multe abuzuri sunt greu de dovedit, dar ce ne’ am face daca sistemul de justitie ar deveni dintr’o data emotional si s’ar baza nu pe fapte dovedite, marturii etc. ci pe pareri si impresii?
    Treaba asta pune cumva responsabilitate si pe umerii victimei. E bine ca victimele sa realizeze ca va fi greu, daca nu imposibil de dovedit ca Gigel te’a violat/ agresat etc, daca nu te duci sa raportezi asta imediat.Ca hartuirea sexuala e si mai greu de dovedit daca nu ai martori sau macar cva dovezi circumstantiale de aratat. Pune responsabilitate pe umerii parintilor atunci cand lasa alti adulti sa interactioneze cu odraslele lor.
    Cred ca toata isteria asta cu a crede victima e pt ca oamenii pot empatiza cu victimele (plus ca unora le place excesiv atentia), dar e putin mai greu pt ei sa se gandeasca: as putea fi eu cel acuzat pe nedrept (sau partenerul, prietenul cel mai bun etc)

  17. Lorena Lupu says:

    Ăsta e unul dintre copiii despre care s-a insinuat în documentar că au fost abuzaţi.
    https://twitter.com/iambrettbarnes

    Pe el de ce nu îl băgăm în seamă?

    Pe Macaulay Culkin de ce nu îl băgăm în seamă?

  18. Andrada says:

    Și dacă abuzul e greu de probat cum facem? Judecăm, înfierăm, condamnăm fără probe, pe principiul “Las’ că știm noi”?Din păcate unele infracțiuni sunt greu de probat. Unele sunt imposibil de probat. Uneori nu se face dreptate. Dar măcar nicio lege dintr-un stat democratic nu permite nedreptatea principială de a face abstracție de lipsa probelor. Principiul ăsta ar trebui să ne influențeze măcar opiniile, dacă nu să ni le ghideze.

  19. Lorena Lupu says:

    Ceva de genul.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger